Rulouri cu spumă de căpșuni – ”șamrole pră tuleu” ca-n Banat

Rulouri cu spumă de căpșuni – ”șamrole pră tuleu” ca-n Banat, rețetă tradițională prezentată pas cu pas. Rulouri fine de foietaj cu unt umplute cu spumă de căpșuni sau cu frișcă, ingrediente și mod de preparare.

Povestea acestor rulouri din aluat de foietaj cu unt umplute cu spumă de căpșuni cu bezea elvețiană este destul de complicată. Și e și amuzantă, trebuie să recunosc. Nu e prima dată când fac așa ceva. E absolut prima dată, însă, când le fac urmând maniera 100% tradițională. Aflați în cele ce urmează povestea și apoi rețeta.

Aproape fiecare femeie s-a confruntat, în propria bucătărie, cu provocarea de a ieși câștigătoare din nesfârșitul șir de comparații pe care alesul inimii sale le face între ceea ce primește acasă și mâncărurile mamei sau ale bunicii lui. Din experiență vă spun, cu așa ceva n-ai cum să te bați. Chiar dacă soacra e suficient de amabilă încât să-ți dea orice rețetă, pe care te străduiești să o respecți la punct și virgulă, domnul va găsi mereu un je ne sais quoi ce face gusturile copilăriei mai bune. Dacă termenul de comparație e o bunică duioasă și zâmbitoare, care cocea pâine și prăjituri într-un cuptor cu lemne și care nici nu mai este printre noi, această oricum injustă competiție e pierdută din start.

Ei bine, unul dintre ”je ne sais quoi”-urile bărbatului meu este prozaicul tulei de cucuruz, denumire pe care bănățenii o dau cocenilor/tulpinilor de porumb. De nenumărate ori, după ce făceam câte o pâine cu maia naturală cu un timp de lucru de vreo opșpe ceasuri, mi-a șoptit, nevinovat și emoționat ”Ce bună-i! Aproape cum o făcea Bunică-mea!”. O vreme am trecut cu un zâmbet politicos peste acel ”aproape” dar, firește, sunt ani mulți de atunci.

Cu timpul, această permanentă raportare la gusturi la care oricum nu mai avem acces, pentru o comparație concretă, a început să mă irite tot mai mult. Pentru că am început să-l întreb de ce crede el că tot ce făcea bunica lui era mai bun, comparațiile astea au început să se finalizeze cu lungi aduceri aminte despre tuleiul de cucuruz și multiplele moduri în care era folosit în gospodăriile tradiționale din pusta Banatului. Printre care, desigur, și coacerea pâinii și a prăjiturilor în cuptorul încins cu un foc de tulei. După părerea bărbatului meu, tuleiul avea aromă specială, chipurile, care făcea orice preparat copt în cuptorul ăla mult mai bun decât orice aș fi putut face eu acasă.

Nu demult, într-o duminică i-am avut oaspeți la prânz pe socrii mei. Suntem toți pasionați de mâncarea bună și ne place și să povestim despre ea, așa că, de la preparatele servite, am ajuns ușor la nostalgiile bărbatului meu despre cuptorul fermecat al Bunicii Danica. Și, desigur, la tulei. Ei bine, soacra mea, care e foarte pricepută în ale bucătăritului, mi-a confirmat amintirile despre aroma specială a tuleiului, ceea ce, drept să vă spun, m-a uluit. Și am întrebat cu ce ar asocia aroma lui. După vreo cinci minute de consultări cu fiul ei, care repeta că miroase frumos, fără să știe a ce, la un moment dat soacră-mea zise ”miroase a aer curat!”. Asta m-a lăsat gură cască. Mi s-a părut ceva extraordinar, care bucătar nu și-ar dori un parfum de aer curat în preparatele sale?

După elucidarea misterului aromei tuleiului de cucuruz, poveștile nu s-au oprit, soacra mea povestindu-mi că în copilăria ei, binecunoscutele rulouri de foietaj cu spumă de căpșuni sau cu frișcă – numite pe la noi șamrole, din germană ”schaumrollen” – nu se coceau pe formele de tablă care se găsesc aproape în fiecare casă, ci… pe bucăți de tulei uscat! În momentul ăla am jurat că voi face și eu șamrole pră tuleu!

De la această duminică plină de revelații culinare au trecut vreo două luni. Găsirea tuleiului de cucuruz nu a fost o treabă ușoară. De când cucuruzul (porumbul) nu se mai recoltează manual, nici tuleii nu mai sunt tăiați cu secera și rânduiți frumos în căpițe, dându-li-se toate acele destinații gospodărești, de la izolarea termică a adăposturilor pentru animale la hrana acestora, de la încălzirea gospodăriei la coacerea pâinii și plăcintelor și chiar la confecționarea formelor de prăjituri. Combinele moderne toacă tuleii mărunt și la arătură sunt încorporați în sol, singurul rol actual fiind cel de îngrășământ.

În fine, cumva au ajuns la mine acasă 3 bucăți lungi de tulei, uscat iască. Vukomir le-a tăiat în bucăți, pe care le-a ales între nodurile naturale ale tulpinilor, apoi a lustruit fiecare bucată în parte.

Lucrând cu ele, și-a adus aminte de încă una din destinațiile acestor bețe de tulei: când era copil, din bucățile de tulei făcea ”bunar” (fântână), aranjându-le în echilibru, provocarea fiind să faci ”fântâna” cât mai înaltă, fără ca bețele rotunde de tulei să se dărâme.

Și după ce ne-am și jucat, m-am apucat în sfârșit de de șamrole, a căror rețetă vă invit să o descoperiți în cele ce urmează.

Ingrediente rulouri cu spumă de căpșuni – ”șamrole pră tuleu”

• 300 de grame de aluat foietaj cu unt
• ½ de porție de spumă de căpșuni sau 250 de grame de frișcă bătută și îndulcită cu zahăr vanilat
• zahăr pudră pentru finisat
• făină pentru presărat planul de lucru

materiale necesare:

• 12 bucăți de tulei cu lungimea de aproximativ 15 cm sau 12 forme de tablă speciale pentru rulouri de foietaj

Pregătirea materialelor pentru rulouri cu spumă de căpșuni – ”șamrole pră tuleu”

Pentru aceste rulouri cu spumă de căpșuni sau cu frișcă avem nevoie de un foietaj bun, cu unt. Eu vă recomand să faceți un foietaj de casă, aveți aici o rețetă video pas cu pas. Dacă aveți de unde să cumpărați un foietaj de calitate, evident că va fi foarte bun și acela. Folosirea unui foietaj cumpărat va economisi mult timp și efort.

Rulourile de foietaj coapte se pot umple atât cu spumă de căpșuni, cât și cu frișcă. Practic, pentru 12 rulouri este nevoie de spumă de căpșuni dintr-un singur albuș, 125 de grame de căpșuni și 60 de grame de zahăr. Asta înseamnă exact ½ din cantitățile de ingrediente de la rețeta de spumă de căpșuni cu bezea elvețiană. Vă recomand să folosiți fie această rețetă, fie spuma de căpșuni cu bezea italiană cu care am umplut prăjitura cu spumă de căpșuni. Ambele variante propuse presupun gătirea albușurilor, asta făcându-le mai sigure pentru sănătate. În același timp, spuma de căpșuni făcută în unul din aceste moduri va fi mult mai stabilă, asta făcând-o mai potrivită pentru umplerea rulourilor.

Preparare rulouri cu spumă de căpșuni – ”șamrole pră tuleu” – formarea rulourilor

1. Se aprinde cuptorul și se fixează la 180°C ventilat sau 190°C static. Se presară planul de lucru cu făină. Eu prefer să întind foietajul subțire pentru aceste rulouri. În caz contrar, după coacere vor avea stratul de aluat destul de gros. Foietajul, care trebuie să fie rece, de la frigider, se întinde într-o foaie cu grosimea de aproximativ 3 mm. Dimensiunile aproximative ale foii de aluat au fost 28 x 38 cm.

2. Cu un cuțit bine ascuțit sau cu rola de patiserie, se decupează tot aluatul în fâșii cu lățimea de 2 cm.

3. Fâșiile de aluat de foietaj se înfășoară pe bucățile de tulei. Evident, la fel de bine se pot înfășura pe formele speciale de tablă. Dacă fâșiile nu sunt destul de lungi ca să îmbrace complet forma, nu e niciun bai. Se petrece ușor o altă fâșie de aluat peste prima și se continuă. Rulăm aluatul până ce forma este înfășurată în acesta pe o lungime de aproximativ 12-13 cm.

4. Se așează rulourile într-o tavă acoperită cu hârtie de copt, cu distanță între ele.

Mod de preparare Rulouri cu spumă de căpșuni – ”șamrole pră tuleu”, coacerea

5. Tava cu rulourile formate pe tulei se coace în cuptorul preîncins la 180°C ventilat sau 190°C static, timp de 30-35 de minute. Eu le-am copt pe ale mele timp de 35 de minute, ca să fiu sigură că sunt bine coapte și în interior. Astfel, aluatul va fi fin și crocant.

Atenție, însă, formele metalice ajută la coacerea mai rapidă a rulourilor! E foarte probabil ca acestea să fie gata în 25 de minute, coapte pe aceste forme.

Mod de preparare rulouri cu spumă de căpșuni – ”șamrole pră tuleu”, finalizare

6. Se lasă rulourile să se răcească bine, pe suportul pe care au fost montate (tulei sau forme metalice). Abia după aceea vom încerca să le scoatem. De pe formele metalice, care sunt și ușor conice, rulourile coapte alunecă ușor. În cazul acestor rulouri coapte pe bucăți de tulei a fost o adevărată provocare să le scot. Primele două încercări s-au soldat cu spargerea rulourilor. Pe următoarele le-am abordat cu mai multă răbdare. Le-am răsucit ușor, până când le-am făcut să se desprindă. Tot prin răsucire, pas cu pas, le-am scos de pe suportul lor de tulei.

7. Umplutura, fie că este spumă de căpșuni, fie că este frișcă (neapărat din smântână dulce, naturală) se pune într-un poș. Cu ajutorul acestuia, se umplu pe rând rulourile, manipulându-le delicat, fiind destul de fragile.

Se aranjează rulourile pe un platou, se pudrează cu zahăr pudră vanilat și sunt gata de degustare.

Să vă fie de folos!