
Tiramisu rețeta originală italiană






Tiramisu rețeta originală italiană, fără frișcă și albușuri. Desert italian clasic, Tiramisu. Desert fără coacere cu straturi de pișcoturi înmuiate în cafea și o cremă de mascarpone, Tiramisu
Greu de găsit cineva, în ziua de azi, care să nu fi auzit de desertul Tiramisu, care a devenit unul dintre cele mai populare, în lumea întreagă. Motivul notorietății e foarte ușor de înțeles: Tiramisu se prepară foarte ușor și nu necesită coacere. Are un gust fin și delicios, care nu se bazează atât pe aromele adăugate cât pe propețimea, calitatea și textura ingredientelor de bază.
Originea desertului
La baza rețetei stau biscuții Savoiardi (pișcoturile) bine înmuiați în cafea concentrată și straturile de cremă pe bază de mascarpone și ouă. Cuvântul care denumește desertul Tiramisu este, desigur, în limba italiană și se traduce ”ridică-mă”. Cele mai multe surse datează apariția desertului Tiramisu în anii 1960, în regiunea Veneto, la restaurantul „Le Beccherie” din Treviso.
Iată, deci, că tiramisu ”a făcut carieră” și a devenit o tradiție culinară într-un timp relativ scurt. Cel care își arogă drepturile de paternitate asupra acestui desert este cofetarul Roberto Linguanotto, proprietar al restaurantului „Le Beccherie”. El ar fi fost ajutat de ucenica lui, Francesca Valori, al cărei nume de fată era… Tiramisu.
Desigur, sunt și alții care pretind că ideea acestui desert devenit atât de popular le-ar aparține. Anumite surse avansează ideea că desertul ar avea o vârstă venerabilă. Ar fi fost creat în secolul al 17-lea în Siena, pentru a-l onora pe Marele Duce Cosimo al III-lea. Ce este, însă, sigur, e că o rețetă numită „tiramisu” nu a apărut niciodată în vreo carte de bucate italiană, înaintea anilor 1960.
Rețeta de Tiramisu, gătită în variantă originală.
Sigur că, de la apariție și până azi, rețeta de tiramisu a cunoscut o mulțime de adaptări și s-a dezvoltat în mii de variante. La apariția sa și cea care încă se numește, în Italia, ”la ricetta originale del tiramisù” este cea cu biscuiți savoiardi discret însiropați în espresso aromat, cu o cremă de mascarpone amestecat cu gălbenușuri mixate zahăr, fără frișcă sau albușuri bătute spumă. De fapt, toate sursele demne de urmat indică drept ingrediente de bază doar pe cele pe care urmează să le folosesc în continuare.
Restul ingredientelor folosite în mod curent – frișca, spuma de albușuri – sunt adaosuri ulterioare, nu fac parte din rețeta originală și sunt menite în special să dea mai mult volum cremei. Sursa de inspirație pentru această rețetă este La Cucina Italiana și vă invit să o descoperiți mai jos, pas cu pas.
Ingrediente Tiramisu rețeta originală italiană
- 35 de bucăți de pișcoturi/biscuiți savoiardi
- 6 gălbenușuri, provenind de la ouă foarte proaspete
- 500 de grame de mascarpone
- 150 de grame de zahăr fin
- 60 de mililitri de vin Marsala
- 200 de mililitri de cafea espresso, rece
- 1 praf de sare
- cacao nagră pudră, pentru finisat
Mod de preparare Tiramisu – pregătirea cafelei
Pentru că e nevoie să fie complet rece înainte de asamblarea desertului tiramisu, mai întâi se prepară cafeaua espresso. Dacă se îndulcește sau nu, e o opțiune personală. Eu n-am îndulcit-o pentru că beau cafeaua fără zahăr iar savoiardi/pișcoturile conțin deja zahăr. Am făcut cafea tare, așa cum o fac de obicei, și am colectat-o într-un castronel, unde am lăsat-o să se răcească.
Cremă cu mascarpone și gălbenușuri
1. Se sparg ouăle și se separă în două boluri diferite gălbenușurile de albușuri. Albușurile se pot folosi la alte rețete cum ar fi o ruladă de bezea sau chec din albușuri.
2. Se cântărește zahărul și se adaugă peste gălbenușurile din castron. Eu mi-am permis să reduc cu puțin cantitatea de zahăr (180 de grame)indicată în rețeta de pe La Cucina Italiana, așa că puteți, poate, considera că e e nevoie de puțin mai mult, după gustul vostru. Pentru mine și familia mea a fost suficient de dulce cu 150 de grame de zahăr.
Se adaugă și sarea peste gălbenușuri, apoi se mixează până când zahărul se dizolvă complet iar crește ușor în volum și se deschide la culoare.
Observație!
De această dată, eu am ales să folosesc gălbenușurile crude în cremă, așa cum indică rețeta originală. Dacă aveți reticențe față de consumarea ouălor crude, se poate prepara o cremă de gălbenușuri pe abur. Pregătirea acestei creme fierte de gălbenușuri constă în baterea acestora cu zahărul pe abur (bain-marie) până când amestecul atinge la o temperatură de maxim de 70°C și crema se îngroașă. Puteți urma pașii 3-5 din rețeta pe care o găsiți cu un click pe poza de mai jos, continuând de la pasul 4 al celei de tiramisu rețeta originală (articolul acesta).
GĂSIȚI AICI O REȚETĂ DE TIRAMISU FĂRĂ OUĂ CRUDE – CLICK PE POZA DE MAI JOS
3. În alt castron, se pune mascarpone, asigurându-ne că este bine scurs de zer. Acest pas este important, deoarece textura cremei de mascarpone influențează decisiv aspectul și gustul desertului Tiramisu. E important, deci, să nu conțină umiditate în exces. Se mixează mascarpone, doar cât să devină mai suplu.
4. Peste mascarpone mixat, se adaugă compoziția de gălbenușuri mixate cu zahăr și vinul Marsala, care e un vin de desert, plăcut aromat. Dacă nu doriți alcool în desertul vostru tiramisu, lăsați-l deoparte că nu se va întâmpla nimic grav.
5. Se mixează gălbenușurile cu mascarpone până când amestecul se omogenizează complet. Din când în când, se oprește mixerul și, cu ajutorul unei spatule flexibile, se curăță pereții castronului pentru a integra în cremă eventuale resturi de mascarpone lipite de margini. Crema de mascarpone și gălbenușuri e pufoasă, nu foarte fermă dar crestele obținute în urma mixării sunt vizibile, la suprafață.
Asamblarea
Pentru asamblarea desertului Tiramisu, am folosit o forma de sticlă de 25 cm. lungime, 14 cm. lățime și 7 cm. înălțime. Pentru asamblare, am folosit 35 de bucăți de biscuiți savoiardi, care au dimensiunile (per bucată) de 10 x 2 x 1 cm. Necesarul de pișcoturi variază în funcție de forma în care se asamblează desertul și de înălțimea lui. Tiramisu poate avea doar două straturi de pișcoturi, e în regulă și așa. De altfel, dacă e montat în porții individuale (cupe, castronele), nici nu cred că mai contează numărul straturilor.
Înmuierea pișcoturilor în cafea
6. Se unge baza formei cu un strat foarte subțire de cremă cu mascarpone, doar cât să ofere aderență pișcoturilor. Biscuiții savoiardi se înmoaie rapid în cafea și pe o parte și pe alta (câte 1 secundă pe fiecare parte). Nu trebuie să fie îmbibați în cafea, doar să își ia aromă. Biscuiții nu trebuie să se înmoaie deloc în această fază, pentru că umiditatea din cremă oricum îi va pătrunde.
7. Pe măsură ce pișcoturile sunt înmuiate în cafea, se aranjează în formă, acoperind complet fundul acesteia.
8. Peste stratul de savoiardi/pișcoturi, se nivelează un prim strat de cremă. Acest strat trebuie să conțină o treime din cantitatea totală de cremă cu mascarpone.
9. Cu delicatețe, peste acest prim strat de cremă, se aranjează al doilea strat de savoiardi/pișcoturi înmuiate în cafea. Se continuă cu al doilea strat de cremă de mascarpone, care trebuie să conțină jumătate din crema rămasă (sau o treime din crema preparată la pasul 5). Se distribuie delicat ultimele pișcoturi, formând un ultim strat.
10. Se acoperă acest ultim strat de pișcoturi cu cafea cu toată crema de mascarpone rămasă, care se nivelează cu delicatețe, să nu se deranjeze straturile de dedesubt, folosind o spatulă lungă.
11. Ajuns în acest punct, desertul tiramisu se înfoliază bine și se dă la frigider. Înaintea servirii, desertul trebuie să petreacă un minimum de 3 ore la rece. Dacă stă peste noapte, cu atât mai bine. În acest timp, pișcoturile se vor impregna cu umiditatea pe care o lasă crema de mascarpone iar aceasta se va seta frumos, permițând porționarea desertului. Aș putea spune că răbdarea este încă un ingredient, care asigură reușita perfectă a desertului.
Tiramisu rețeta originală italiană – servirea
12. Chiar înainte de servire, desertul tiramisu se scoate din frigider, se îndepărtează folia și se pudrează cu cacao neagră, neîndulcită.
Pentru o porționare cât mai precisă a desertului tiramisu, se recomandă să folosiți un cuțit cu lamă lungă și fină, care se înmoaie în apă caldă apoi se șterge cu un șervet de bucătărie curat, înainte de a efectua o nouă tăietură. După tăierea unei porții, se recomandă să se scoată bucățile din formă cu ajutorul unei spatule speciale pentru tort, cu bază lată.
Am observat, de asemenea, că la porționare ajută și trecerea ușoară, cu un cuțit cu lama fină sau cu spatula, pe sub baza porției de tiramisu, pentru a o desprinde. Astfel, se previne o eventuală rupere și se asigură păstrarea intactă a feliei.
MAI MULTE REȚETE DE DESERTURI FĂRĂ COACERE GĂSIȚI CU UN CLICK PE POZA DE MAI JOS
Să vă fie de folos!
Lasă un răspuns