Găluște slovăcești – rețetă tradițională a slovacilor din Banat
Pregatire
01:45 ore
Gatire
00:15 ore
Timp total
02:00 ore
Portii
4
Grad dificultate
usor
Găluște slovăcești – rețetă veche. Rețetă tradițională din bucătăria slovacilor din Banat – găluște aburite cu nucă, scorțișoară sau mac. Găluște slovăcești sau găluște ”tăuțești”, rețetă tradițională veche, prezentată pas cu pas.
Un blogger culinar are parte de tot felul de senzații în interacțiunea cu cititorii. Cele mai multe, desigur, sunt plăcute și unele chiar emoționante, că altfel n-aș mai fi fost pe-aici. Dar se întâmplă uneori să avem parte și de chestii mai puțin agreabile, și nu cred deloc că exagerez folosind persoana I plural, căci și colegii mei din blogosferă au avut parte de tot felul de ciudățenii.
Ei bine, una dintre experiențele cel mai greu de încadrat în vreo categorie și care, atunci când mi s-a întâmplat, pur și simplu m-a înspăimântat, până la urmă a avut un final fericit, pentru că m-a determinat să caut și să descopăr această rețetă de găluște slovăcești care face parte din cultura gastronomică a zonei în care trăiesc, Banatul, și care, veți vedea, îmi scăpase.
Împrejurările ciudate în care am aflat de existența găluștelor
Într-o seară, să fi tot fost un an de atunci, primesc un mesaj privat pe pagina Facebook a blogului. O doamnă mă întreba dacă pot să-i dau rețeta de ”găluște tăuțești”. Mărturisesc că nu auzisem niciodată această denumire și nici nu am considerat că ar fi o culpă prea gravă. Până la urmă, cine le știe pe toate? Așa că i-am răspuns doamnei că nu cunosc această denumire. O invit, în schimb, să-și aleagă un preparat din lista găluștelor publicate pe blog, dacă se va potrivi cu ceea ce dorește. Și i-am dat un link.
În momentul acela, doamna a părut să-și piardă mințile. A devenit extrem de violentă în limbaj și în două minute deja mă făcuse în vreo zece-douăzeci de feluri. M-a întrebat, apoi, ce blog am eu dacă nu am rețeta de găluște tăuțești. I-am răspuns că am, totuși, un blog cu mai mult de o mie de rețete. Regret că cea pe care o caută nu e printre ele dar nici nu am obligația să știu tot. ”O mie de rețete?”, mi-a răspuns ea. ”Vrei să zici că știi doar o mie de rețete? Tu ești o începătoare!”, a tunat doamna. Și repede, mi-a trimis o poză cu diploma ei de facultate, care atesta că terminase Agronomia din Timișoara și nu oricum, ci cu nota zece.
OK… mi-am zis, ce treabă am eu cu asta? A mai durat o clipă și doamna s-a dezlănțuit… că ea e competentă, uite, a terminat agronomia cu zece. Că o să mă reclame la poliție că induc lumea în eroare și de fapt nici măcar nu știu rețeta de găluște tăuțești. Că o să văd eu, va urma un linșaj mediatic, mă va face de două parale de nu mă văd. În timpul ăsta, eu căutam cu disperare un buton, ceva pe care să dau click și să o blochez, să nu mai scrie nimic. Nu-l găseam și pace, nu știu nici azi cum poți bloca o persoană pe mesageria privată a unei pagini Facebook. Până la urmă, mi-a venit ideea să îi blochez cu totul accesul la pagină și asta a fost rezolvarea, au încetat și mesajele.
Am răsuflat, deci, ușurată, și l-am întrebat pe Vukomir, absolvent al aceleiași facultăți, dacă știe ceva despre doamna respectivă. El nu știa, dar o colegă de grupă, rămasă cadru didactic în facultate, ne-a lămurit că… n-are rost. Doamna într-adevăr făcuse facultatea, poza era făcută după o diplomă autentică. Absolventa, însă, era bănuită de probleme grave la mansardă. Nu vorbise cu nimeni din grupa sau anul ei vreodată, avea crize de furie pe care le consuma într-un colț, de una singură și altele asemenea.
Pe măsură ce Vukomir se distra tot mai tare, aflând câte un nou amănunt, mie mi se făcea tot mai teamă, gândindu-mă că, uite, mă expun public, de multe ori dau amănunte despre lucruri pe care urmează să le fac, evenimente la care urmează să particip iar printre cei care mă urmăresc există și astfel de personaje.
Cum au ajuns aceste găluște în bucătăria mea
După vreo săptămână ne-a vizitat mătușa mea Laura, sora mai mare a tatii, cea al cărei nume îl port. Ea încă este uimită de toată activitatea mea pe internet și de fiecare dată mă mai întreabă câte ceva despre ceea ce fac. Amuzat, Vukomir a intervenit și i-a spus că am fost hărțuită de ”o fană sărită de pe fix”. Mătușă-mea a ascultat povestea și, după ce s-a mirat ce specimene au liber acces la world wide web, ne-a dezvăluit că ea știe foarte bine ce-s găluștele tăuțești, și încă din două surse.
Prima e din copilăria ei, când bunicii mei s-au mutat din Ardeal în Banat, stabilindu-se pentru câțiva ani la Vucova, un sat în care populația era mai mult de jumătate slovacă. Atunci a văzut și a gustat pentru prima dată niște găluște fierte-fripte, așa ni le-a descris, pe care slovacii din sat le numeau ”haluske” iar ea le-a zis simplu găluște slovăcești.
După ce s-a căsătorit, mătușă-mea s-a stabilit la Arad. Destul de aproape este Nădlacul, localitate de frontieră în care trăiește și în zilele noatre o comunitate activă de slovaci. La aceștia ar fi auzit și denumirea de găluște tăuțești. Și apoi, pur și simplu, mi-a dat și rețeta, pe care o notase de la o colegă de cancelarie, membră a comunității slovace și pasionată bucătăreasă.
Preparatul e unul rustic, recenzia mătușii despre rețetă a fost că ar fi o mâncare din bucătăria unor oameni lipsiți de mijloace, care încercau, în vremuri neprietenoase, să-și sature familia cu ceva. Și din toată sărăcia, uneori le ieșeau niște preparate chiar ingenioase, așa cum sunt și aceste găluște slovăcești. Vă invit să decoperiți rețeta și, de ce nu, să o încercați și voi. Pe mine m-au surprins atât de plăcut cu textura și gustul lor rustic, încât am ajuns să-mi aduc aminte cu un zâmbet de modul ciudat în care am auzit prima dată de această rețetă.
Ingrediente Găluște slovăcești – rețetă tradițională a slovacilor din Banat
aluat:
- 250 de grame de făină
- 10 grame de drojdie proaspătă
- 1 lingură rasă de zahăr (10 grame)
- 130-150 ml. de lapte/apă
- 1 gălbenuș proaspăt
- 1 praf de sare
- 1 linguriță de extract de vanilie
- coaja rasă de la ½ de lămâie
- 30 ml. de ulei
- în plus: făină pentru presărat planul de lucru, puțin ulei pentru uns castronul
pentru gătirea găluștelor:
- 20 de ml. de ulei + 20 de grame de unt sau 40 ml. de ulei sau 40 de grame de untură de porc
pentru finisat și servit:
- 20 de grame de unt topit/ulei/untură
- nucă măcinată amestecată cu zahăr pudră vanilat după gust
- zahăr tos amestecat cu scorțișoară
- mac măcinat îndulcit cu zahăr pudră vanilat
Preparare aluat pentru Găluște slovăcești – rețetă tradițională a slovacilor din Banat
Aluatul pentru aceste găluște slovăcești este cum nu se poate mai simplu. Un aluat dospit, care se poate pregăti atât cu lapte cât și cu apă, cu ou sau fără ou. Eu l-am frământat cu lapte și-am pus și un gălbenuș. În plus, nu m-am zgârcit deloc cu aromele, am adăugat vanilie și coajă rasă de lămâie.
1. Drojdia se freacă cu zahărul într-o cană, până se lichefiază. Se adaugă 3-4 linguri de lapte cald (sau apă) și se lasă vreo 10-15 minute la temperatura bucătăriei, până face bulbuci și se umflă bine.
2. Se pune într-un castron făina și se amestecă cu coaja rasă de lămâie. Se face loc la mijloc și se adaugă drojdia activată. Gălbenușul se freacă cu sarea și se diluează cu restul de lapte (pentru început 150 ml), adăugând și extractul de vanilie. Se adaugă peste laptele cu gălbenuș și se amestecă la început cu lingura de lemn. Când lingura nu mai este de ajutor, se ia aluatul la frământat.
3. După ce aluatul începe să se lege, dacă e prea vârtos se mai poate adăuga câte puțin lapte cald, nu mai mult de o linguriță odată. Trebuie să obținem un aluat destul de suplu, mai molcuț decât cel de pâine. În final, se adaugă 30 de ml. de ulei și se frământă cam 10-15 minute, până la obținerea unui aluat neted, care se desface de pe mâini. Se unge un castron curat cu puțin ulei, se modelează aluatul în formă de bilă și se pune în acest castron. Se acoperă cu folie alimentară sau cu un șervet gros de bucătărie, împăturit în mai multe straturi. Se lasă să crească până își dublează volumul.
Preparare Găluște slovăcești – rețetă tradițională a slovacilor din Banat – modelare
4. Dacă se păstrează castronul într-un loc călduț, în aproximativ 1 oră aluatul ar trebui să crească frumos.
5. Se presară planul de lucru cu făină. Se răstoarnă aluatul din castron și se aplatizează cu palmele până la o grosime de 1 cm. Se decupează discuri din aluat, cu o formă rotundă de aproximativ 8 cm. diametru. Aluatul rămas de la decupat se adună la un loc, se întinde din nou și se decupează, până îl epuizăm.
6. Găluștele astfel formate se pun pe o tavă acoperită cu un șervet de bucătărie curat și se acoperă cu alte șervete, de preferință ușor umede. Se lasă încă 30 de minute să crească, la temperatura bucătăriei.
Gătirea găluștelor
Mătușa mea a descris perfect aceste găluște slovăcești: sunt chiar ”fierte-fripte”. În mod tradițional, slovacii le găteau cu untură de porc, dar cum ei și-au luat libertatea de a le găti, în vremurile de astăzi, cu ulei, mi-am luat-o și eu pe aceea de le găti cu un adaos de unt, gândindu-mă că asta le va da un gust mai bun. Așa cum am scris la lista ingredientelor, oricare variantă este la fel de bună.
7. Se încinge pe foc mediu o tigaie încăpătoare (minimum 20 cm diametru). Se adaugă 20 de ml. de ulei și 20 de grame de unt sau 40 ml. de ulei sau 40 de grame de untură. Imediat, se aranjează în tigaie, cât de repede se poate, găluștele. Pornim dinspre margine și apoi completăm și mijlocul.
8. Imediat ce am aranjat găluștele în tigaie, turnăm apă, dar nu cât să acopere găluștele, ci doar cât să se ridice cam la ½ din grosimea lor.
9. Imediat, acoperim tigaia cu capacul. Trebuie să se audă clar cum apa și grăsimea sfârâie în tigaie, așa că focul se potrivește nici atât de iute încât să sară capacul de pe tigaie, dar nici moale, ca să nu sfârâie găluștele.
10. Gătirea găluștelor slovăcești durează cam 15-20 de minute, timp în care nu e voie să se ridice capacul. Vom înclina din când în când tigaia în toate părțile. Asta se face pentru ca apa condensată pe capac să ajungă înapoi în tigaie pe marginile acestea, să nu cadă în picuri mari pe găluște.
11. După ce au trecut vreo 15 minute de când găluștele sunt în tigaie, ascuțim urechile și ascultăm ce ne ”șoptește” aceasta. Practic, în momentul în care nu se mai aude sfârâitul, înseamnă că apa s-a evaporat. Ridicăm capacul și verificăm găluștele, ar trebui să înceapă să se aurească pe fund. Oprim focul și acoperim din nou găluștele cu capacul, lăsându-le încă 5 minute în tigaie.
Finisare și servire
12. Cât timp găluștele fierb, avem timp suficient să ne pregătim garniturile. De această dată, eu am pregătit zahăr cu scorțișoară și nucă măcinată îndulcită cu zahăr pudră vanilat. Mac nu am pregătit, că n-am avut în casă.
13. După ce se odihnesc 5 minute sub capac, găluștele se ung cu o pensulă cu puțin unt topit/ulei/untură. Asta va ajuta să se lipească mai bine nuca sau scorțișoara de ele.
14. Apoi se tăvălesc găluștele calde prin nuca măcinată amestecată cu zahăr pudră vanilat…
15. … sau prin zahărul cu scoțișoară (multă scorțișoară). Această variantă simplă este preferata mea.
Se servesc imediat, calde, ceea ce le face un fel de mâncare potrivit anotimpului rece. Tradițional, aceste găluște slovăcești nu reprezentau neapărat un desert, ci o masă cu un fel unic. Practic, gospodinele slovăcițe făceau găluștele astea dintr-un kilogram de făină și săturau cu ele toată familia. În zilele noastre ne este greu să consumăm la o masă doar găluște și, mai ales, doar ceva dulce. De aceea, m-am gândit la o variantă mai puțin tradițională, dar mai elegantă și mai fină, în care câte o singură gălușcă să fie servită cu sos de vanilie, pe post de desert.
Această variantă dulce de găluște slovăcești mi-a fost propusă de doamna Popa Emilia, cu titlul ”gogoși pe abur”, și în concursul Gustul ca patrimoniu, care s-a desfășurat în această toamnă la Timișoara și pe care am avut bucuria și onoarea să-l jurizez.
Găluștele slovăcești, însă, pot fi servite cu succes pe post de garnitură, alături de papricașuri și alte mâncăruri cu sos. O variantă sărată găsiți la savoriurbane.com.
Să vă fie de folos!
qaysert spune: 
Lasă un răspuns