
Friptură de Zalău – rețetă tradițională prezentată detaliat





Friptură de Zalău – rețetă detaliată de friptură de porc, crestată, rumenă și gustoasă. Ingrediente și mod de preparare prezentat detaliat, pas cu pas, pentru rețeta de friptură ca la Zalău.
Când am publicat rețeta de friptură ca la Turda, am subliniat cât de importanță se dă în Ardeal fripturilor de porc, câte detalii trebuie respectate pentru a-și merita denumirea specifică, mergând chiar până la folosirea porcilor din anumite rase și doar a unor tăieturi anume. La fel e și cu această friptură de Zalău, a cărei rețetă v-o prezint azi, mai puțin cunoscută dar la fel de gustoasă ca cea de Turda, a cărei rețetă, apropo, o puteți consulta cu un click pe poza următoare.
Revenind la rețeta de azi, cea de friptură de Zalău, aceasta a fost consemnată scurt și în cartea lui Radu Anton Roman, Poveștile Bucătăriei Românești, în volumul dedicat Ardealului.
Dorind să aflu mai multe despre friptura de Zalău, m-am gândit imediat la Mircea Groza, arheolog culinar și trăitor în orașul reședință de județ al Sălajului. Acesta spune așa:
”Când a apărut cartea cu rețeta l-am sunat Radu Anton Roman și i-am cerut detalii. Mi-a spus că a mâncat-o la o cantină/restaurant și i-a plăcut foarte mult. M-am informat și am aflat că la cantina respectivă lucra un măcelar vestit din Zalău, Madarasi, și acesta mi-a spus că făcea frecvent friptura, dar el îi spunea «friptură crestată» și da, era o felie groasă din spată (pulpa din față). Dacă o făcea din cotlet lăsa și osul, și slănina. Cresta doar șoriciul cu puțină slănină. Am mai întâlnit acest fel de friptură în câteva sate (Meseșenii de Jos, Hida, Crasna), se făcea doar la nuntă, în tăvile rotunde pentru pâine, cu untură în cuptor.”
Friptura de porc – mândria Ardealului
Ne mai spune Mircea Groza că ”Indiferent de starea socială a familiei, oricât era de „găzdacă” ori de săracă, de sărbători, sau în unele duminici, friptura era pe masă. Mai mult sau mai puțin consistentă, fiecare familie se descurca. Friptura țăranului din Ardeal, în speță, din Sălaj, era în principal din carne de porc, proaspătă, mai rar, sau afumată. De sărbători, iarna, friptura se făcea din afumătură, cârnați și carne proaspătă ținută la sare după ce se tăia porcul. După porc ”galițele” erau sursa fripturilor: pui, găină-cocoș, rață, curcă-curcan, gâscă.”
Am ezitat puțin, înainte de a mă apuca de rețetă, asupra bucății pe care e mai bine s-o folosesc. Mircea Groza zice de o felie groasă de spată de porc, menționând că se pretează și altele, Radu Anton Roman zicea să fie pur și simplu carne de porc, grasă. Eu am ales să o fac din ceafă și a ieșit minunat.
Ingrediente Friptură de Zalău
- 1 felie groasă de carne de porc mai grasă, eu am folosit de ceafă de porc (600 de grame a cântărit a mea)
- 1 linguriță de ulei
- 1 lingură cu vârf de untură de porc
- sare grunjoasă – după gust
- piper proaspăt măcinat – după gust
- chimen macinat – 1 linguriță rasă
- paprika dulce – 1 linguriță rasă
Mod de preparare pentru rețeta de friptură de Zalău
1. Treaba începe cu o zi înainte de gătirea și servirea acestei minunății. Odată ce am ales felia de carne, a mea fiind mare și groasă cam de 4-5 centimetri, am luat un cuțit bine ascuțit și am crestat-o în romburi pe una dintre părți. Crestăturile nu sunt foarte adânci, de maximum 1 centimetru, la o distanță între ele tot de 1 – 1,5 cm.
2. Odată crestată carnea așa cum am explicat la pasul anterior (și cum puteți vedea în poza de mai sus), am uns bine carnea cu 1 linguriță de ulei, atât cât să ajute condimentele să adere mai bine. După asta, am presărat bine carnea cu sare grunjoasă, pe ambele părți și am masat și printre crestături. Am râșnit piper negru din belșug și am presărat paprika și chimenul, pe care, la fel, le-am distribuit și printre crestături.
3. Următorul pas e opțional, însă îl recomand, pentru un aspect mai plăcut al fripturii. Am legat bucata de carne condimentată, în două locuri, cu sfoară de bucătărie, dându-i o formă rotundă. Asta o va ajuta să își mențină forma în timpul gătirii.
Odată făcute toate aceste pregătiri preliminare, am plasat carnea într-o caserolă cu capac și am dat-o la frigider peste noapte. Se poate lăsa la rece până la 48 de ore.
Gătirea propriu zisă
4. Înainte de gătire, am scos bucata de carne din frigider și am lăsat-o pe tocător. Și această friptură de Zalău, la fel ca oricare altă bucată de carne, nu se tratează termic imediat ce e scoasă din frigider. Înainte de asta, musai să revină la temperatura mediului ambiant, timp de o oră.
Cândva, pe la jumătatea acestui timp, am pornit cuptorul și l-am setat la 160°C, cu ventilație, căldură de sus și de jos. Am ales și o tigaie potrivită pentru gătirea acestei fripturi. Aceasta trebuie să fie pretabilă atât gătirii pe plită cât și în cuptor. Eu am ales o tigaie de fontă. La fel de bine se potrivesc și tigăile de inox.
5. Am încins pe foc iute tigaia și am adăugat untura de porc. Odată ce untura e bine, bine încinsă, am adăugat felia de carne, cu crestăturile în jos. După 2-3 minute, timp în care carnea s-a rumenit bine pe partea crestată, am întors-o și am continuat gătirea pentru tot atâta timp.
Încă o dată subliniez că, în momentul în care am pus carnea în tigaie, aceasta era deja la temperatura camerei! Și încă ceva: nu urmărim să gătim carnea în această fază, doar să-i dăm față, să o rumenim! Gătirea se va desăvârși în etapa a doua, la cuptor.
Gătirea la cuptor
6. Imediat ce carnea a fost colorată fain pe ambele părți, am dat-o la cuptor, la o înălțime medie. Acesta era deja preîncălzit la 160°C, cu ventilație, căldură de sus și de jos. Am gătit friptura de Zalău la cuptor timp de 25 de minute, stropind-o tot la 10 minute cu grăsimea din tigaie și verificând gradul de gătire. Dacă folosiți un termometru cu sondă, acesta ar trebui să indice 70-72⁰C, temperatura internă, pentru o carnea de porc bine gătită. Dacă nu, carnea e gata atunci când, înțepată cu o furculiță, eliberează doar sucuri clare.
7. După 25 de minute, friptura mea a fost suficient de gătită. Cu o mănușă de protecție termică pe mână, am scos tigaia din cuptor apoi am transferat friptura de Zalău pe un platou. Am acoperit-o lejer cu folie, fără să o sigilez. Am lăsat friptura să se odihnească, acoperită, timp de 15 minute, înaintea servirii.
Servirea
Înainte de servire, am îndepărtat sfoara de bucătărie apoi am feliat friptura de Zalău, în felii groase cam de 1 centimetru, tăind perpendicular pe partea crestată. Fiind făcută dintr-o bucată mărișoară, această friptură satură copios 3-4 persoane cu apetit normal. În cartea lui Radu Anton Roman, este recomandat, alături de friptura asta, un sos de coacăze negre. Asta înseamnă că se va repeta acest festin și la vară, când tufele noastre de coacăz vor rodi.
De data asta, noi am însoțit-o cu un piure de cartofi, am stropit-o cu mujdei (nu foarte concentrat) și alături am pus niște gogoșari murați. O masă de sărbătoare!
MAI MULTE REȚETE DE FRIPTURĂ DE PORC GĂSIȚI CU UN CLICK PE POZA DE MAI JOS
Să vă fie de folos!
Lasă un răspuns