Galuste de primavara, cu leurda

Vine, vine primavara! De data asta nu mai e cale de-ntors, iarna trebuie sa-si adune cojoacele si sa plece hat colea, pentru ca toporasii au inflorit, buburuzele se-ncalzesc la soare iar prin poienite a aparut leurda, „usturoiul ursului” (allium ursinum), atat de binefacatoare pentru sanatatea noastra. Despre beneficiile leurdei am scris anul trecut, la reteta Pesto de leurda.

Unii vor spune ca aceste galuste de primavara seamana cu „gnocchi”. Nici nu se poate sa nu semene, pentru ca in italiana cuvantul „gnocco” inseamna nimic altceva decat… galusca. :) Asadar, pentru ca e foarte greu de stabilit daca italienii au facut „gnocchi” inainte sa faca englezii „dumplings”, nemtii „knödels” sau romanii „galuste”, eu va prezint cu mandrie o farfurie cu galuste verzi, de primavara, pe care o consider cat se poate de romaneasca si care este si gustoasa, si de sezon.

Le-am servit ca antreu la o masă faină de duminică, al cărei fel principal a fost un coquelet iar la desert ne-am bucurat de câte o felie de ruladă Diplomat. Unii mai mult de o felie, că au cerut și supliment, dar nu stăm să numărăm cât desert mănâncă fiecare mesean! :))

Ingrediente găluște de primăvară

• 250-300 de grame de frunze de leurda
• 400 de grame de cartofi albi, fainosi
• 150-200 de grame de faina (preferabil de grau dur)
• 1 ou
• sare si piper
• in plus: faina pentru planul de lucru, sosul preferat si parmezan ras pentru servit

Mod de Preparare Galuste Cu Leurda

Acest fel de mancare debuteaza intr-un mod cum nu se poate mai placut, cu o plimbare in padure, intr-o zi insorita de primavara. Iar cand observati leurda frageda cum mijeste prin stratul de frunze moarte, de pana si buburuza lacomeste la ele, nu pregetati, culegeti-le! Sunt minunate in aceasta reteta, dar puteti sa le consumati si crude, intr-o salata cu gust puternic de usturoi.

In orice padure de foioase din Romania veti descoperi in acest sezon poienite in care leurda se asterne ca un covor verde crud.

Culegeti fara frica, leurda nu e pe cale de disparitie, bulbii ei cresc si se inmultesc in pamantul gras din padure si la anul frunzele usturoiate vor aparea din nou.

1. Odata adusa leurda acasa (de la piata sau din padure, depinde cat sunteti de norocosi), se alege, se spala bine si se zvanta. Se pune la fiert o oala cu 3-4 litri de apa sarata si separat se pregateste un castron cu apa foarte rece, preferabil cu cateva cuburi de gheata. Cand apa clocoteste, se adauga leurda si se clocoteste nu mai mult de 30 de secunde. Se scoate imediat cu o spumiera si se plonjeaza in castronul cu apa foarte rece.

2. Se aleg cartofi pe cat posibil egali (ca sa se gateasca in acelasi timp), se spala si se fierb cu tot cu coaja pana sunt moi (cam 30 de minute). Se lasa cartofii sa se raceasca, apoi se decojesc si se zdrobesc.

3. Leurda se scurge de apa si se preseaza bine, ca sa fie cat mai sucata, apoi se toaca marunt cu un cutit.

4. Toate ingredientele se pun intr-un castron si se framanta cat sa se omogenizeze. Cantitatea de faina se ajusteaza in functie de capacitatea ei de a absorbi mai mult sau mai putin lichid, ideal ar fi sa se foloseasca faina de grau dur dar merge si cu faina obisnuita.

Observatie: oul se poate elimina din compozitie, caz in care cantitatea de faina se va reduce cu 80-100 de grame.

5. Aluatul obtinut nu trebuie sa fie vartos, dar nici lipicios. Se rastoarna aluatul pe planul de lucru infainat, se rup bucati care se modeleaza in cilindri cu grosimea cam de 2 cm., apoi se taie bucatele care, dupa preferinta, se pot presa sau nu de dintii unei furculite. Eu le-am presat, ca sa nu fie gnocchi mai ceva ca si galustele noastre :P.

6. In timp de se modeleaza galustele, se aduce la fierbere o oala cu apa sarata. Galustele se pun toate deodata in apa care fierbe si se amesteca de cateva ori. Se asteapta pana cand apa da in fiert din nou si galustele se ridica cu toate la suprafata. Din acel moment, eu le mai tin pe foc 1 minut, apoi le scurg.

7. Galustele se pot servi cu diferite sosuri, eu le-am amestecat cu cate 1 lingura de pesto de leurda (care, de fapt, anul acesta a fost jumatate de leurda, jumatate de busuioc) si cateva aschii de parmezan. Decorul farfuriei l-am facut in 20 de secunde din cativa toporasi culesi din aceeasi poienita si 2 felii de ridiche. (Toporasii sunt flori comestibile, dar trebuie culese din paduri si alte suprafete pe cat posibil necontaminate cu chimicale).