Pastă de jumări tradițională, rețetă pas cu pas

Vă povestesc azi despre o rețetă tradițională, o pastă de jumări tradițională, mai precis. La fel ca multe alte preparate rustice, moștenite de la bătrânii noștri, și această rețetă este de o simplitate care te face să te întrebi dacă, într-adevăr, rețeta e bună de ceva. E chiar posibil să faci un preparat bun cu atât de puține ingrediente și cu atât de puțină muncă? Aș zice că da, pentru că, vedeți voi, rețeta asta provine din timpuri în care oamenii nu aveau mult timp pentru ei înșiși, în care gătitul cu dichis o ținea pe gospodină departe de animale și alte treburi gospodărești care nu aveau amânare. Oamenii se mulțumeau cu puțin și de multe ori, dădeau dovadă de o uimitoare ingeniozitate care le permitea să creeze preparate gustoase cât ai pocni din degete.

La mine în zonă, în Banat, majoritatea tradițiilor culinare sunt legate de tăierea porcului. Indiferent de etnie, știut fiind faptul că aici am trăit și ne-am format într-un adevărat creuzet multi cultural, sacrificarea porcului din voreț (curte) reprezenta unul dintre evenimentele cele mai aşteptate de către ţăranii bănăţeni. Până la urmă, e firesc ca acest moment să fie tratat cu atâta importanță, pentru că tăierea porcului asigura hrana familiei pe un an de zile. La adevăratul ceremonial care avea loc, pentru că totul se desfășura după un tipic bine pus la punct, participa obligatoriu întreaga familie, fiecare din cei prezenți având sarcini bine definite.

Porcul nu era hăcuit și aruncat în cratiță/pe grătar/pe proțap, ci chivernisit cu mare, mare grijă. Fiecare parte din animal îşi găsea întrebuinţare, era preparată cu atenție şi conservată pentru nevoile familiei de-a lungul întregului an ce urma.

Tradiția mezelurilor bănățene este binecunoscută, am mai povestit despre competiția celor mai buni cârnați, despre slănina afumată și șoncul bănățean, preparat cu grijă și maturat atent, despre caltaboși, sângerete și tobă. Oamenii de pe aici sunt chiar pasionați, dezvoltă rețete proprii și se iau la întrecere cu preparatele lor.

Evident, azi voi povesti un pic despre jumări. Jumările se obțin din slănina crudă, tăiată bucăți egale, care se topește pe foc mediu-mic într-un cazan, până când cea mai mare parte din grăsime este eliminată din țesuturi. După ce bucățelele sunt bine uscate și rumene aurii, grăsimea fierbinte se scurge, urmând să fie păstrată la răcoare și folosită pentru prăjirea mâncărurilor sau pentru acoperirea cărnurilor păstrate la chiscant (garniță), bașca pentru felurite aluaturi fragede și prăjituri.

Ceea ce rămâne după decantarea unturii sunt jumările, bucățele rumene și crocante care sunt delicioase și așa, pur și simplu, doar presărate cu sare. Tot din aceste jumări aurii se fac și pogăcelele cu jumări, delicioasele pateuri specifice zonei. Și tot din ele se pregătește și pasta a cărei rețetă v-o propun azi.

E un aperitiv simplu și gustos, care nu vă va lua mai mult de cinci minute din timpul vostru, dar vă va răsplăti cu un gust picant și delicios. Aș zice că această pastă de jumări dă clasă multor pateuri și paste tartinabile din comerț. E mai gustoasă, mai naturală și nici nu cred să conțină mai multă grăsime.

Ingrediente Pasta de jumari traditionala, reteta pas cu pas

• 250 de grame de jumări de porc
• 2 căței mărișori de usturoi
• 25 de grame de muștar mai picant
• sare și piper după gust
• pătrunjel verde pentru presărat
• felii de pâine de casă pentru servit

Pastă de jumări tradițională, precizări

Cu titlu de introducere, vă spun că gramajul de mai sus e strict orientativ. Mai clar, eu am făcut azi pastă din ¼ de kil de jumări. La fel de bine, însă, puteți face din doar 100 de grame sau dintr-un kilogram, în funcție de nevoile voastre.

Jumările sunt făcute să dureze. La fel și pasta de jumări va dura mult și bine, dacă o veți păstra într-o cutie sau un borcan bine închis, la răcoare.

Adaptați cantitatea de usturoi și muștar gusturilor voastre. După mine, atâta cât am pus e tocmai bine, dar evident că nu toată lumea are aceleași preferințe.

Am recomandat muștarul picant, zic că e esențial. Pasta asta are nevoie de un gust curajos și un muștar mai iute ajută. Piper, la fel, am zis după gust, dar aș zice că pasta cere piper mult, nu vă zgârciți, așadar.

Pătrunjelul de presărat este… cum să zic eu? O iluzie. Iluzia că am adăugat ceva proaspăt pe tartinele noastre, așa că au devenit brusc mai sănătoase. Cam ca o salată. O salată de porc.

Pastă de jumări tradițională, mod de preparare

1. Jumările și usturoiul se dau prin mașina de tocat carne, cu sită mai mare. Deși denumirea preparatului este ”pastă”, e plăcut să descoperim câte o bucățică crocantă în pasta asta. Nu folosim, deci, sita fină.

2. Adăugăm muștarul picant peste jumările tocate și amestecăm bine.

3. Asezonăm, gustând frecvent, cu sare și piper negru proaspăt măcinat. Adăugăm sarea și piperul treptat, ca să nu avem surpriza că am greșit făcând pasta prea sărată. Prea picantă, după părerea mea, e greu să o faci, înghite piper cu nemiluita. Amestecăm bine.

4. Incredibil, dar adevărat, preparatul e gata! Întindem pasta de jumări pe felii de pâine rustică, presărăm (sau nu) cu pătrunjel verde tocat și tocmai am terminat de făcut un aperitiv al naibii de gustos.

Dacă ne rămâne puțină pastă de jumări, o punem într-o cutie/castronel/borcănel și o închidem bine. Se păstrează perfect la frigider vreme de o săptămână. Sigur și mai mult, dar la mine nu a rezistat fizic mai mult de atât. Să vă fie de folos!