Tartă cu caise și cremă de migdale – rețetă de tartă rustică – VIDEO și text

Tartă cu caise și cremă de migdale – rețetă de tartă rustică – VIDEO și text. Lista de ingrediente și modul de preparare pentru rețeta de tartă rustică cu frangipane și caise, prezentată detaliat, tutorial video și mod de preparare pas cu pas (text).

O tartă cu caise mi se pare unul dintre cele mai elegante deserturi de vară. Are prospețimea fructelor de sezon iar varianta pe care v-o propun azi conține aluat fraged și o cremă fină de migdale. Aspectul tartei e rustic, de prăjitură făcută în casă, fără pretenții inutile, dar asta face parte din farmecul ei.

Rețeta de tartă cu caise și cremă de migdale este ușor de făcut și foarte echilibrată. Nu este exagerat de dulce. În crema de migdale cu unt regăsim dulceață și finețe, iar caisele, mai ales dacă sunt ușor acrișoare, aduc exact contrastul de care are nevoie desertul. În plus, crusta de aluat fraged, care conține și ea migdale măcinate, contribuie la o textură foarte faină.

Varianta de cremă de migdale pe care am folosit-o la această tartă rustică este inspirată de Cyril Lignac, un celebru chef francez. Este, de fapt, o cremă frangipane, aromată cu rom bun și vanilie. Am mai folosit variante ale acestei creme și în combinație cu smochine sau cu pere. Îmi place mult felul în care frangipane se coace, alături de fructe, devenind fermă, delicată și foarte fină.

Am asamblat desertul sub formă de tartă rustică, fără formă specială, doar cu aluatul întins între două coli de hârtie de copt. Mi se pare una dintre cele mai comode metode de lucru cu un aluat fraged: nu se lipește, nu trebuie înfăinat și se transferă foarte ușor în tavă. Urmăriți rețeta video sau pașii descriși mai jos, în format text, și vă veți bucura de cea mai bună tartă cu caise!

Ingrediente tartă cu caise și cremă de migdale

Pentru aluatul fraged:

• 200 de grame de făină tip BL 550 sau 650, adică făină obișnuită pentru pâine
• 100 de grame de unt cu 82% grăsime, foarte rece
• 50 de grame de zahăr pudră
• 25 de grame de migdale fin măcinate
• 1 plic de zahăr vanilat Bourbon
• 1 praf de sare
• 40-45 de grame de ou bătut

Pentru crema de migdale:

• 60 de grame de unt cu 82% grăsime, moale, la temperatura camerei
• 75 de grame de zahăr pudră
• 1 plic de zahăr vanilat Bourbon
• aproximativ 75 de grame de ou bătut
• 10 ml de rom (băutură, nu esență)
• 100 de grame de migdale fin măcinate
• 10 grame de amidon de porumb

În plus:

• 700 de grame de caise, cântărite întregi, cu tot cu sâmburi
• 40 de grame de zahăr brun
• câțiva fulgi de migdale (opțional dar recomandat)

Rețeta VIDEO de tartă cu caise și cremă de migdale

Vă invit să dați play clipului video de mai jos. Mă puteți urmări, pas cu pas, cum prepar această rețetă de tartă cu caise cu cremă de migdale și aluat fraged, de la început și până la final, în momentul degustării. Pe cei care preferă rețetele în format text îi rog să dea scroll articolului, puțin mai jos vor găsi ceea ce caută.

Mod de preparare tartă cu caise și cremă de migdale – rețeta în format text, pas cu pas

Primul pas a fost prepararea aluatului fraged. L-am lucrat la mână, dar se poate face și la robot, cu accesoriul pentru amestecat, cel în formă de K. Important este ca aluatul să fie lucrat rapid, pentru ca untul rece să nu se topească. De asemenea, e foarte important ca aluatul pentru această tartă rustică să nu fie frământat în exces. Dacă se dezvoltă glutenul din făină, aluatul nu va mai fi fraged și sfărâmicios, ci va căpăta o textură elastică, de pâine, exact ceea ce nu ne dorim la o tartă.

Prepararea aluatului fraged cu migdale, frământat manual

1. Am cernut făina și zahărul pudră într-un castron încăpător. Am adăugat migdalele fin măcinate, praful de sare și zahărul vanilat Bourbon. Am amestecat bine cu furculița, cât să se omogenizeze ingredientele uscate.

2. Am adăugat în castron untul foarte rece, tăiat în cubulețe. Cu furculița, am început să strivesc untul în amestecul de făină, zahăr și migdale, până când compoziția a căpătat un aspect ca de nisip umed. Am avut grijă să nu rămână bucăți mari de unt, dar nici nu am insistat până la dispariția lui completă. Din loc în loc, în amestecul din castron, bulgărași mici de unt, cam cât un bob de mazăre, trebuie să rămână vizibili. Aceștia contribuie la frăgezimea aluatului.

3. Separat, am bătut bine ouăle cu furculița. Eu am folosit două ouă mari, care împreună au cântărit 120 de grame (doar conținutul, fără coajă, cântărit într-un castron). Din această cantitate, am folosit ou atât pentru aluat, cât și pentru crema de migdale și pentru finisarea marginilor tartei. Oul trebuie doar să fie lichid și omogen, nu spumat.

4. Am adăugat o primă tranșă de ou bătut peste ingredientele din castron. În aluat trebuie să intre doar atât ou cât să îl lege, nu mai mult. Nu trebuie să obținem un aluat umed. Am amestecat rapid, adăugând treptat câte puțin ou. Când aluatul a început să se adune în bulgări mai mari, am făcut proba: am strâns puțin aluat în mână și, pentru că s-a legat, nu am mai adăugat ou.

Frământarea rapidă la mână și întinderea

5. Imediat, am răsturnat conținutul castronului pe planul de lucru (curat și uscat). Am frământat foarte puțin, mai degrabă am presat aluatul cu podul palmei, împingându-l înainte. Prin această mișcare, bucățelele mici de unt s-au laminat parțial în aluat și au creat straturi fine. Imediat ce aluatul s-a adunat într-o masă compactă, m-am oprit. Nu e permis să se lucreze niciun minut în plus, nici măcar câteva secunde mai mult.

6. Am dat aluatului o formă cât mai rotundă și l-am așezat pe o coală de hârtie de copt. L-am acoperit cu a doua coală de hârtie de copt și l-am întins cu sucitorul într-un disc de aproximativ 32-33 cm diametru. Grosimea aluatului, pe toată suprafața, a fost de 3-4 mm.

Metoda aceasta, cu două coli de hârtie de copt, este foarte practică pentru aluaturile fragede. Aluatul nu trebuie înfăinat, nu se lipește de sucitor și nici de planul de lucru. Nu contează dacă discul nu iese perfect rotund. Până la urmă, fac o tartă rustică și tocmai asta îi dă farmec.

7. După ce am întins aluatul la o grosime uniformă și am verificat, l-am acoperit din nou cu hârtia de copt și l-am dat la frigider, pe o suprafață plană, pentru 25-30 de minute. Nu veți putea asambla această tartă cu caise dacă nu răciți bine aluatul, se va rupe.

Pregătirea caiselor

8. Cât timp aluatul pentru rețeta de tartă cu caise s-a răcit, m-am ocupat de caise. Pentru această rețetă sunt ideale caisele coapte și aromate, dar nu foarte moi. Dacă sunt prea moi, se vor desface prea mult la copt și vor lăsa mai mult suc decât ne dorim. Caisele mele au fost mici, așa că le-am rupt în jumătăți și le-am scos sâmburii. Dacă aveți caise mai mari, le puteți tăia în sferturi sau în felii, după cum este nevoie.

9. Am pus caisele într-un castron și adăugat peste ele aproape tot zahărul brun. Am păstrat deoparte aproximativ o linguriță, chiar puțin mai puțin, pentru finisarea marginilor tartei. Am amestecat ușor caisele cu zahărul brun și le-am lăsat pe planul de lucru doar până când aluatul s-a răcit suficient, adică încă 15-20 de minute.

Nu am lăsat caisele mai mult timp cu zahărul. Nu facem dulceață, iar dacă fructele ar sta ore întregi cu zahărul, acesta ar extrage prea mult suc din ele. Pentru această rețetă de tartă cu caise, vrem doar ca fructele să devină lucioase și să fie îmbrăcate într-un sirop ușor.

Crema de migdale

10. Când am avut toate elementele pregătite, am scos aluatul din frigider. Dacă se răcește puțin cam tare, nu este nicio problemă. Cât timp se pregătește crema de migdale, aluatul se mai încălzește un pic, nu prea mult, și devine maleabil. Înainte de a începe să fac crema frangipane, am pornit cuptorul și l-am preîncins la 180°C, cu căldură de jos și de sus și ventilație.

11. Pentru cremă, am pus untul foarte moale într-un castron. Este important ca untul să fie moale, la temperatura camerei. Am adăugat zahărul pudră și zahărul vanilat Bourbon.  Am omogenizat bine cu o spatulă solidă. La început, compoziția poate părea uscată, dar dacă se insistă puțin, zahărul se încorporează în unt și se formează o cremă.

12. Am adăugat migdalele măcinate, amidonul de porumb și romul. Am folosit rom băutură, nu esență de rom. Este important să fie un rom bun, aromat. De regulă, folosesc rom Stroh, pentru că mi se pare foarte potrivit în deserturi (și nu este o reclamă).

13. În compoziția de unt cu migdale, am adăugat apoi aproape tot oul bătut rămas. Am păstrat doar foarte puțin, cam o lingură sau chiar mai puțin, pentru uns marginile tartei. Am omogenizat bine compoziția, doar atât cât să obțin o cremă uniformă. Nu am amestecat mai mult decât era nevoie. Nu e nevoie să se încorporeze mult aer în crema frangipane, doar să devină perfect omogenă, pentru a umple această tartă rustică.

Asamblare tartă cu caise

14. Am perforat aluatul, din loc în loc, pe toată suprafața, cu o furculiță. Am pus crema de migdale în mijlocul discului de aluat și am întins-o rotund, lăsând libere marginile, cam 5-6 cm, de jur împrejur. Este important să nu ducem crema prea aproape de margine, pentru că apoi va fi greu să formăm tarta.

15. Peste crema de migdale, am așezat caisele, cu partea ruptă în jos, ușor petrecute unele peste altele. Chiar dacă par să aibă volum, ele mai scad la copt. Caisele erau deja lucioase de la zahărul brun și prinseseră o dulceață delicată, fără să își piardă prospețimea.

16. Ajutându-mă de hârtia de copt, am adus marginile aluatului peste caise, spre interior. Am format pliuri din loc în loc, astfel încât marginea să acopere parțial fructele. Dacă aluatul crapă pe alocuri, nu este nicio problemă. Se poate acoperi crăpătura cu aluatul pliat din lateral. Până la urmă, este o tartă rustică, iar forma imperfectă este parte din farmecul ei.

17. Am uns marginile tartei cu oul bătut păstrat deoparte, folosind o pensulă moale. A fost suficient pentru a da marginilor un luciu frumos. Am presărat apoi foarte discret zahărul brun păstrat și am finisat marginile cu fulgi de migdale. Îmi plac decorurile care spun ceva despre conținutul desertului. În cazul acesta, fulgii de migdale au avut sens, pentru că tarta are cremă de migdale.

Coacerea tartei

18. Am copt tarta pe poziția din mijloc a cuptorului, la 180°C, cu căldură de jos și de sus și ventilație. La mine, tarta a fost gata în 42 de minute. Timpul de coacere poate varia de la cuptor la cuptor, așa că este bine să începeți verificarea după aproximativ 35 de minute. Tarta trebuie să fie ușor rumenită în partea superioară, crema să fie coaptă, iar marginile să fie rumene și crocante.

Finisarea finală și răcirea tartei

19. Imediat după ce am scos tarta din cuptor, cu o pensulă moale, de silicon, am dat caisele cu siropul rămas de la macerarea lor cu zahărul brun. Am făcut asta cât tarta era încă fierbinte, pentru că astfel fructele au căpătat un luciu frumos și au devenit și mai apetisante.

Dacă nu aveți sirop rămas de la caise sau preferați altă variantă, puteți folosi o lingură de gem de caise diluat cu puțină apă rece și bine amestecat. Cu acest amestec se pot da fructele pe deasupra. Important este ca acest finisaj simplu să se facă imediat după coacere, cât această tartă cu caise este încă fierbinte.

20. Am așezat tava pe un grătar special pentru patiserie. Am lăsat tarta cu caise să se răcească până când a fost abia călduță (sau la temperatura camerei). Este important să nu o tăiem fierbinte, pentru ca umplutura să aibă timp să se stabilizeze.

Servire

După ce tarta s-a răcit suficient, am tăiat prima porție. Aluatul a fost bine copt, fraged și ușor crocant, crema de migdale s-a așezat ferm, iar caisele au rămas frumoase, aromate și ușor acrișoare. Este o tartă fină, cu o crustă care se sfărâmă plăcut și se topește în gură. Crema de migdale contrastează foarte frumos cu caisele, iar ansamblul este unul echilibrat, de sezon, simplu de făcut și tare gustos.

MAI MULTE REȚETE DE DESERTURI CU CREMĂ FRANGIPANE GĂSIȚI CU UN CLICK PE POZA DE MAI JOS

Să vă fie de folos!