Amaretti – rețetă detaliată – biscuiți italieni cu migdale, fără gluten!
Pregatire
00:10 ore
Gatire
00:18 ore
Timp total
00:28 ore
Portii
12
Grad dificultate
usor
Amaretti – rețetă detaliată – biscuiți italieni cu migdale, fără gluten. Cum se face compoziția de amaretti și cât timp se coc biscuiții, rețetă cu mod de lucru explicat pas cu pas și ingrediente cu gramaje exacte.
Dintru început, vă spun că acești biscuiți amaretti sunt diferiți de cei din magazin. Au aceeași aromă plăcută, de migdale, însă nu sunt tari și seci, ci au doar crusta crocantă iar interiorul este moale și cremos. Mai trebuie să menționez, despre rețetă, că e fără gluten, ceea ce sunt sigură că va fi plăcut de mulți cititori. Eu nu mi-am dat seama că au calitatea aceasta decât după ce i-am mâncat pe jumătate. 😂 Motivul pentru care i-am făcut n-a fost că nu conțin gluten, ci că am vrut să încerc să fac, acasă la mine, acei biscuiți cu gust de migdale, care îmi plac atât de mult.
VEZI ȘI REȚETA DE ZIMTSTERNE – FURSECURI CU SCORȚIȘOARĂ, FĂRĂ GLUTEN – CLICK PE POZA DE MAI JOS
Necazul a fost că rețeta de amaretti morbidi (adică moi) pe care am ales-o, de pe unul dintre blogurile asociate la Giallo Zafferano, nu mi-a reușit. Nu contest, neapărat, rețeta, nu pretind că ar fi greșită! Posibil să fi fost diferită mărimea ouălor – motiv pentru care veți găsi în rețeta mea gramajul folosit -, posibil să fi avut migdale de o altă calitate… Pur și simplu nu știu, poate doar astrele mi-au fost potrivnice, dar primii mei biscuiți amaretti nu au semănat nici cu cei din rețeta după care m-am ghidat și nici cu cei pe care vi-i arăt azi.
După ce am consultat cel puțin o duzină de alte surse, am mai compilat câte ceva de pe ici, de pe colea și, ce să vezi, mi-au reușit niște minunați amaretti moi, a căror rețetă o veți găsi mai jos.
Ingrediente Amaretti – rețetă de biscuiți italieni cu migdale
- 2 albușuri proaspete, provenind de la ouă mari
- 1 praf de sare
- 30 de grame de zahăr tos
- 140 de grame de făină de migdale (cumpărată ca atare) sau migdale blanșate măcinate în casă, foarte fin
- 150 de grame de zahăr pudră
- 1 lingură de extract de vanilie sau 1 plic de zahăr vanilat bourbon
- câteva picături (4-5) de esență de migdale
- 30 de mililitri de lichior amaretto
Pregătiri preliminare
Procesul de preparare durează destul de puțin, așa că, înainte de porni, mi-am cântărit toate ingredientele, să le am le îndemână. Precizez că făina de migdale am cântărit-o într-un castron încăpător, în care am preparat ulterior compoziția. Zahărul pudră, la fel, e folositor să fie cântărit într-un castron cu diametru mai mare.
După ce am terminat cu pregătirea ingredientelor, am pus în funcție cuptorul și l-am fixat la 175 grade Celsius, cu căldură de jos și de sus, fără ventilație. Am așternut o tavă de 38 x 28 de centimetri cu hârtie de copt.
Mod de preparare Amaretti – rețetă de biscuiți italieni cu migdale
1. Albușurile, trebuie să fie perfect separate de gălbenuș, fără nicio picătură din acesta. Le-am colectat în castronul mixerului. Precizez că cele două albușuri pe care le-am folosit au cântărit, împreună, 56 de grame. Am pus peste ele un praf de sare și le-am bătut spumă. Odată ce s-a format o spumă ca zăpada, am adăugat, treptat, zahărul tos (cele 30 de grame). După ce am pus tot zahărul, am continuat să bat albușurile până când cristalele de zahăr s-au dizolvat complet.
2. Peste albușurile spumă, am adăugat extractul de vanilie. Dacă folosiți zahăr vanilat bourbon, e mai bine să îl adăugați deodată cu zahărul tos, la pasul precedent. Am adăugat și lichiorul amaretto și câteva picături (4, mai precis) de esență de migdale. Eu am o relație complicată cu aceste esențe, le cam evit. În acest caz, a fost important să adaug esența de migdale, pentru a obține o ușoară aromă de migdale amare. Odată ce am adăugat toate aceste arome, am amestecat ușor, de 2-3 ori, cu o spatulă, încorporându-le în spumă.
Observație: dacă aveți de unde să faceți rost de migdale amare, nu veți avea nevoie de esență. Folosiți jumătate migdale dulci, jumătate migdale amare, ambele blanșate (decojite inclusiv de coaja interioară) și măcinate foarte, foarte fin.
Omogenizarea compoziției
3. În castronul în care am cântărit cele 140 de grame de făină de migdale, am adăugat o treime din spuma de albușuri.
4. Cu o spatulă flexibilă, am încorporat spuma în făina de migdale, amestecând circular.
5. După ce prima tranșă de spumă de albușuri a fost omogenizată cu făina de migdale, am mai adăugat o treime din spumă. De această dată, m-am străduit să o încorporez ceva mai delicat iar după omogenizare, am adăugat tot restul spumei de albușuri rămase. Pe aceasta am omogenizat-o cât de delicat am putut, așa încât compoziția să rămână aerată.
6. Am continuat să împătur aluatul, ridicând compoziția mai uscată de pe fundul castronului și răsturnând-o în mod repetat deasupra celei rămase în castron, până când am obținut un amestec bine omogenizat.
Modelarea biscuiților
7. Pentru porționarea biscuiților amaretti, am folosit un scooper (lingură de înghețată) cu diametrul de 4 centimetri. Cu ajutorul acestuia, am scos bile din compoziția preparată la pasul anterior.
8. Cât mai delicat posibil, fără să presez aceste bile de aluat cu migdale, le-am plonjat în castronul în care am cântărit zahărul pudră. Cât de delicat am putut, am tăvălit biscuiții amaretti formați prin zahărul pudră. Subliniez importanța delicateții modului de lucru, asta ca să rămână biscuiții pe cât posibil mai aerați.
9. Pe măsură ce i-am dat prin zahăr pudră, i-am așezat, cu distanță între ei, în tava așternută cu hârtie de copt.
Coacerea și finisarea
10. În momentul în care am terminat de modelat biscuiții mei amaretti, cuptorul era deja încins la 175 grade Celsius și repet setările, deși le-am mai menționat o dată: căldură de jos și de sus, modul static (fără ventilație). Am așezat tava la o înălțime medie și am copt biscuiții timp de 18 minute.
Probabil între 15 și 20 de minute e marja de timp în care e nevoie să se acorde atenție cuptorului, pentru că timpul de coacere poate fi diferit, de la cuptor la cuptor. Dacă îi modelați mai mari sau mai mici, la fel, vor avea nevoie de ajustarea timpului de coacere. La final, când sunt gata, biscuiții amaretti nu au crescut cine știe ce dar sunt aurii, ușor crăpați unde și unde.
11. I-am lăsat să se răcească bine, în tavă, până au ajuns la temperatura camerei. După aceea, i-am mai pudrat cu puțin zahăr pudră, presărat printr-o sită fină.
Biscuiții amaretti sunt crocanți în exterior și au interiorul moale, textura lor e foarte plăcută, așa cum este și gustul plăcut, de migdale. Evident, faptul că sunt fără gluten e un avantaj pentru cei interesați de acest aspect.
Despre păstrare, nu am autoritatea să relatez prea multe, pentru că în ziua în care i-am copt, au dispărut imediat șase. A treia zi a mai apucat-o unul singur, care s-a potrivit perfect cu o ciocolată caldă. Potrivit altor rețete de pe internet, biscuiții s-ar păstra perfect, într-un recipient bine închis, până la 5 zile. Eu mi-am propus ca data viitoare să fac porție dublă, poate astfel voi apuca să verific dacă e chiar așa.
MAI MULTE REȚETE DE BISCUIȚI ȘI FURSECURI GĂSIȚI CU UN CLICK PE POZA DE MAI JOS
Să vă fie de folos!
Lasă un răspuns