In sudul Banatului se gaseste un loc binecuvantat cu cele mai mari frumuseti de pe teritoriul romanesc. Este Clisura banateana, locul unde Dunarea patrunde in tara si isi croieste drum, despincand in doua muntii inalti, daltuind in piatra splendori ce nu vor muri niciodata. Oamenii de pe malul Dunarii traiesc de sute de ani din pescuit, din vinificatie – obtinand recolte mici, dar de inalta calitate; o vreme au muncit la exploatarile miniere din zona, se extragea cupru si fier, dar acestea s-au inchis rand pe rand. Pescuitul, insa, ramane, mestesug mostenit din tata in fiu, la fel ca si retetele de pregatire a pestelui, care si asa are un gust deosebit (nu e nimic ca si pestele de Dunare!). Reteta de peste fript pe care v-o propun azi este cea mai simpa modalitate de a gati pestele, dar rezultatul este deosebit. Am gustat peste fript dupa aceasta metoda cu ani in urma, la Moldova Noua, si am fost uimita de gustul intens, deosebit pe care il avea. Cu simplitate si generozitate, cel care il pregatise mi-a dezvaluit ceea ce pentru mine reprezenta un „secret de fabricatie”, iar pentru el singura maniera fireasca de a frige pestele, asa cum facuse si „deda” (bunicul= deda, lb.sarba).
Ingrediente:
- peste proaspat, bine curatat de solzi si intestine si spalat, in cazul meu au fost doua stiuculite si un salau
- 6 linguri de faina alba, obisnuita (de paine)
- 2 linguri de malai
- 2 linguri bune de paprika dulce (se poate combina paprika dulce cu iute, daca va place)
- 2 catei de usturoi zdrobiti
- 1 lingurita de piper proaspat macinat
- 1 lingurita de sare (sau vegeta, pentru cine o agreeaza)
- ulei pentru fript (fiti generosi cu uleiul)
- sare grunjoasa pentru sarat pestele
Preparare:
Pestele se curata cu atentie de solzi si se goleste de intestine, se spala in cateva ape reci, se scurge si se sareaza, in interior si exterior, cu sare grunjoasa.
Se pregateste amestecul aromat in care se va tavali pestele – de fapt, in acest amestec sta toata „smecheria” – amestecandu-se faina alba, malaiul, sarea, piperul, paprika si usturoiul zdrobit.
Pestii se tavalesc pe rand in acest amestec, sa fie bine imbracati atat pe interior cat si pe exterior.
Intr-o tigaie incapatoare se tarna ulei cam de 2-3 cm. adancime. Eu nu am o tigaie suficient de mare ca sa „inoate” in ea nestingherit pestele, asa incat prajesc pestele intr-o tava emailata cu peretii grosi, pe care o asez pe aragaz astfel incat sa se incalzeasa de la doua focuri deodata. In aceasta tava am turnat uleiul de floarea soarelui (uleiul de masline nu e potrivit pentru prajit, doar pentru gatit, sotat etc.; daca aveti probleme cu colesterolul, folositi ulei de rapita), l-am incins bine apoi am pus pestii.
Imediat ce uleiul a prins sa bolboroseasca cu spor imprejurul pestilor, am redus focul putin, asa incat pestele sa nu se arda la suprafata inainte de a fi bine facut. Durata de frigere este diferita in functie de dimensiunea pestilor. Odata ce pestele este bine rumenit pe o parte, se intoarce cu grija.
Mie personal, daca e sa mananc peste fript, imi place sa aiba inotatoarele si coada crocante, iar carnea alba sa cada pur si simplu de pe os, asa ca il prajesc bine. Pe masura ce pestii sunt fripti, se aseaza intr-o tava acoperita cu hartie de copt si se pastreaza in cuptorul preincins la 100 de grade Celsius, astfel, chiar daca aveti de pregatit mai mult peste, cand il veti servi va fi tot la aceeasi temepratura. In plus, stand la cuptor chiar si nu mai mult de 3-4 minute dupa ce s-a fript, pestele va elimina uleiul in exces ramas in urma prajitului.
Cand se termina toti pestii de fript, se tamponeaza cu un servet de hartie absorbanta pentru a elimina uleiul de pe suprafata si se servesc cu o garnitura si un sos la alegere. Pentru mine un mujdei destul de slab si o mamaliguta fierbinte e tot ce imi pot dori mai mult.
Un final foarte, foarte fericit:
Un adevarat mancator de peste nu va lasa deoparte capul, pe care se gasesc cateva bucatele delicioase de carnita alba contrastand cu parti crocante si pline de savoare. Despre inotatoare si coada, ce sa mai spun? Bune de rontait, lipicioase, delicioase! Hm… ba si pe tava, dupa ce arunci uleiul de la fript, ramane un strat delicios, numa’ bun de-ntins in el cu un coltuc de mamaliga rece… hai ca am spus prea mult, deja ma fac de ras! :))
Lasă un răspuns