Rulada cu crema de portocale
Stiti cum e cand vi se anunta musafiri care urmeaza sa apara peste o ora si nu aveti nimic pregatit? Si musafirii respectivi va intra prima data in casa? Prin aceste sentimente de confuzie si penibil am trecut eu ieri. Sotul meu m-a linistit: „Hai, ca te decurci tu, las-o-ncolo! Te ajut si eu!”. Si m-a ajutat: a facut pozele.
Ingrediente Rulada cu crema de portocale
- 1 blat subtire de vanilie, de cumparat – in mod obisnuit, as fi facut un blat de rulada din 4 oua, 4 linguri de zahar, 4 linguri de apa, 4 linguri cu varf de faina – dar graba… stiti cum e!
- 300 ml suc de portocale proaspat stors
- 2 oua
- 2 linguri cu varf de amidon
- 150 de grame de zahar
- 1 lingurita de coaja rasa de portocala
- 120 de grame de unt
- 50 de grame de ciocolata amaruie
Zis si facut!Am umezit un prosop curat si am asezat pe el blatul, apoi, cu ajutorul prosopului, am inceput sa il rulez strans:
Am lasat blatul infasurat cu prosopul si am trecut la prepararea cremei:
Am batut ouale cu zaharul (putin), am omogenizat amidonul cu putin suc de portocale si l-am adaugat peste oua, apoi am subtiat cu restul de suc si am pus totul pe foc mic:
Am amestecat continuu pana s-a ingrosat compozitia:
Am trecut vasul cu crema fiarta intr-unul mai mare, cu apa rece, amestecand in crema in continuare. Cand s-a racorit pana la temperatura camerei, am adaugat coaja rasa de portocale si untul:
Am mixat si am obtinut o crema foarte aromata:
Am desfacut blatul si am asezat pe el crema, pastrand o treime pentru ornat:
Cu chiu, cu vai, am rulat blatul cu crema (blatul de cumparat nu a fost nici pe departe atat de maleabil cat ar fi fost unul de casa) si l0am pus in frigider pentru cateva minute:
Am uns cu crema exteriorul ruladei si „am pieptanat-o”, cat de cat, cu furculita, ca mi s-a parut tare neingrijita ca aspect:
Pentru ca inca mi se parea ca prea arata a improvizatie, am maruntit 50 de grame de ciocolata amaruie:
Am varsat aschiile de ciocolata intr-o punga de plastic (noua):
Iar punga am aruncat-o la repezeala in cuptorul microunde, pentru un minut, la 1000 de wati. Dupa minutul respectiv, scot punga, o masez…hm… inca simt ceva protuberante, asa ca o arunc inapoi in cuptor si o mai las 15 secunde. Ei da! Acuma nu se mai simte niciun pic de ciocolata netopita:
Am facut o gaura destul de fina, cu scobitoarea, intr-un colt al pungii si cu ciocolata topita am incercat sa urmaresc liniile lasate de furculita pe suprafata cremei de pe rulada; pentru ca mi-a mai ramas putina ciocolata am insistat putin asupra lateralelor:
M-am declarat satisfacuta de acest decor abstract si am pus rulada in frigider. Tocmai venisera oaspetii… le arat oamenilor casa cea noua, schimbam cateva amabilitati, ii intreb de o cafea… ok, e racita bine prajitura:
Vreau sa va spun ca a fost nu buna, ci minunata! Franjurii subtiri de ciocolata devenisera crocanti dar nu m-au impiedicat sa tai feliile frumos, in schimb contrastau placut cu crema onctuoasa si fructata. Aroma.. nu am cuvinte! S-a mancat rulada asta asa cum s-a si facut: la minut!
Lasă un răspuns