Salata de icre de crap
La mesele sărbătorești ale românilor, o salată de icre de crap este un aperitiv servit adesea, mai ales când mesenii sunt amatori de preparate piscicole. E o salată care permite multe feluri de servire și ornare. Nouă ne place pe tartine, ca umplutură a unor legume crude, montată cu poșul pe felii de lămâie sau pe platou etc. Pentru prepararea salatei de azi, am folosit o parte din icrele proaspăt recoltate ale unui crap de Dunăre. Înainte de folosire, am sărat icrele și le-am păstrat la frigider timp de 2 zile. Recolta de icre a fost mult mai bogată decât cele necesare pentru salata de azi. Ceea ce nu am folosit, am porționat pentru utilizări viitoare, la congelator.
Update 28.02.2017
Cele de mai sus au fost consemnate în 11 mai 2010, cu 7 ani și mai bine in urma. De atunci, am mai făcut de câteva ori (nu puține) salată de icre. Uneori de crap, alteori de caras, ba și de știucă. Nu am procedat câtuși de puțin diferit decât am descris în cele ce urmează. Suntem cu toții bine, mulțumesc, sănătoși. Acest alineat, pe care îl adaug azi, este pentru cei care se consideră deținători ai adevărului absolut și care au impresia că oricine face altfel decât ei obligatoriu greșește.
Am primit comentariile unui domn care semnează ”gălățeanul” și care mă avertizează că aș comite un ”genocid”. Exact așa a scris, nu e o glumă. Domnule, dacă ați avea dreptate, ar însemna că am început prin exterminarea propriei familii! Ceea ce gătesc eu, consumăm noi, acasă. De douăzeci și mai bine de ani, de când gătesc pentru ei, nu s-a îmbolnăvit nimeni. În plus, sunt bucătar profesionist de vreo zece ani încoace și știu perfect ce e conform și ce nu este, pentru consumul uman.
Unii, pare-se, au nevoie de explicații amănunțite despre ceea ce este un blog culinar.
Eu nu vând mâncare, e fix treaba mea cum o pregătesc pentru mine și familia mea. Cel mai important e să ne placă nouă și chiar ne place. Cu toate astea, însă, mă străduiesc să ofer rețete corecte cititorilor mei.
Există, așadar, oameni care sunt de părere că 2 linguri de griș, adăugate într-o salată de icre, sunt o blasfemie. Mai mult, că aceste 2 amărâte de linguri de griș sunt ceva toxic (că tot e la modă în ultima vreme să ne intoxicăm cu orice, până și cu aer).
Dacă tot a venit, însă, vorba despre toxicitate, atenție! Există specii de pește ale căror icre chiar sunt toxice.
Așadar, niciodată nu consumați icre de: mreană, somn, cosac, mihalț sau plătică!
Anumite persoane pot fi sensibile și la icrele de știucă, consumați-le cu atenție! Nu e cazul meu, eu ador icrele de știucă atât ca atare cât și ca ingredient al unor aperitive. În poza de mai jos, vedeți niște mini tartine cu salată de icre de știucă și creveți. Un deliciu, după gustul meu!
În privința grișului fiert din salata de icre (unii folosesc pâine albă înmuiată).
Este vorba, pur și simplu, despre preferințele mele. Da, știu că pescarii din Deltă recomandă să nu punem nici urmă de carbohidrat în salata de icre, doar icre și ulei. Sincer, chiar dacă am cunoștință despre această opinie, nu e musai să fiu de acord cu ea.
Icrele sunt ouă, ouă de pește. Ele au o compoziție apropiată de a gălbenușului. Conțin o mulțime de vitamine (D, B12, retinol, acid ascorbic, niacină și riboflavină), dar și minerale (zinc, fosfor și potasiu). În plus față de aceste substanțe benefice, icrele conțin și destul colesterol. Doar icrele peștilor de apă rece sunt bogate în omega3, nu oricare icre.
Amestecând ulei cu icre (proaspete sau sărate), obținem… maioneză. Da, o maioneză de pește. Dacă unora le place să mănânce maioneză cu lingura, e gustul lor. Mie nu îmi place și am nevoie de ceva care să schimbe textura de maioneză goală.
Așadar, dacă doriți să procedați ca mine, urmăriți rețeta de mai jos, nu va da greș. Dacă preferați preparatul ”autentic”, chiar așa uleios cum este, nu am nicio îndoială că google vă va oferi multe alte rețete de salată de icre. Una sigur va fi pe placul domniei voastre.
Ingrediente salata de icre de crap
- icre de crap sărate – 200 de grame
- ulei de floarea soarelui – 250 de mililitri
- zeama de la 1 lămâie mică
- gris – 2 linguri
- felii de lamaie, patrunjel, capere, măsline etc – pentru decor (dacă se dorește)
Mod de preparare salata de icre de crap
Cum pregătim icrele proaspete?
În mod natural, icrele sunt conținute de un ”săculeț” dintr-o membrană destul de tare. Așa le vom găsi în interioriul peștelui proaspăt.
Dacă am colectat icrele dintr-un pește proaspăt, le punem într-un castron, rupem membranele cu mâna și le amestecăm cu sare grunjoasă, cam 1 lingură (30 de grame) la 1 kilogram. Se poate pune și mai mult, dacă dorim să le păstrăm la sare. Eu nu le sărez foarte mult pentru că, de obicei, le congelez, după sărare. Le las cu sarea 2-3 zile, la frigider, înainte de a pregăti salata de icre. Cum sarea extrage o bună parte din apa conținută de icre.
În poza de mai jos vedeți cum arată icrele de crap sărate, au prins o culoare ușor portocalie, ceea ce e absolut normal.
Observație: salata de icre se poate pregăti din icre de crap gata sărate, cumpărate ca atare din magazin. Dacă fac salata din icre conservate la borcan, (care sunt foarte sărate), eu le desărez puțin, clătindu-le în apă rece, apoi le scurg bine de lichid.
Dacă ați sărat o cantitate mai mare decât cea necesară pentru rețeta de salată de icre, porționați icrele sărate, în caserole de plastic sau pungi. Se pot păstra luni de zile, la congelator.
Prepararea salatei
1. Mai întâi, am scurs icrele de lichidul pe care l-a extras sarea. Am curățat icrele de orice urmă de pieliță. Am păstrat cam 1 lingură cu vârf de icre deoparte, restul le-am pus într-un vas potrivit pentru mixer.
2. Am pus la fiert 100 de ml. de apă. Când apa a dat în fiert, am adăugat grișul în ploaie, amestecând continuu, până s-a îngroșat bine. Am lăsat grișul deoparte, să se răcească complet.
Grișul fiert se poate înlocui cu miezul unei felii de pâine albă (cam 35 de grame), înmuiată în apă și bine stoarsă.
3. Când pasta de griș s-a răcit, am pus-o în castronul pentru mixare, în care am pus și icrele. Am mixat scurt cu mixerul, până când s-au omogenizat grișul și icrele.
4. Am adăugat zeama de la ½ de lămâie și am început să torn uleiul în fir subțire, mixând în permanență, că la maioneză. Salata de icre leagă, crește în volum și devine tot mai albă.
Observație:
În rețeta mea, proporția dintre icre și ulei este de aproximativ 1:1. În rețetele pretins – autentice, am văzut proporții de 1 la 4. Sincer, eu când mănânc salată de icre, prefer să fie chiar de icre, nu de ulei cu vagi urme de icre. Chiar dacă am adăugat eu și 2 linguri de griș. Dar, repet, e vorba despre gusturile proprii și nu îi condamn pe cei care preferă celalaltă variantă, despre care nici măcar nu pretind că ar fi greșită, doar că e cam indigestă, pentru mine.
5. În final, am adăugat ceapa tocată foarte fin și restul icrelor. Am mixat scurt, pentru a nu se sparge icrele adăugate mai pe urmă. Rostul acestora este de a da textură salatei, nu e indicat să le distrugem. Am potrivit gustul salatei cu restul de zeamă de lămâie și sare. Gata, se poate servi salata de icre! O păstrez la frigider, într-un vas închis, până în momentul servirii. Rezistă fără probleme până la 2-3 zile, la frigider.
Servire
Cea mai bună și mai bună e salata de icre cu felii de pâine prăjită. Întotdeauna ofer, la servire, felii subțiri de lămâie. Uneori o decorez cu pătrunjel, alteori cu măsline fără sâmburi.
Poftă bună!
Lasă un răspuns