
Salata de icre de crap





Salata de icre e traditionala la mesele sarbatoresti, mai ales cand mesenii agreaza preparatele piscicole. E o salata care permite multe feluri de servire si ornare (tartine, ca umplutura a unor legume, montata cu posul pe felii de lamaie sau pe platou etc.). Eu am folosit, pentru prepararea salatei, o parte din icrele proaspat recolatate ale unui crap de Dunare. Inainte de a le folosi, am sarat icrele si le-am pastrat la frigider timp de 2 zile. La 200 de grame de icre am adăgat 1 lingurita rasa de sare. Recolta de icre a fost mult mai bogata, ceea ce nu am folosit pentru aceasta salata am portionat si am pus la congelator.
Update 28.02.2017: cele de mai sus au fost consemnate în 11 mai 2010, cu 7 ani și mai bine in urma. De atunci, salate de icre am mai făcut de câteva ori, uneori de crap, alteori de caras. Nu am procedat altfel decât am descris în cele ce urmează și suntem cu toții bine, mulțumesc, sănătoși. Acest alineat, pe care îl adaug azi, este pentru cei care se consideră deținători ai adevărului absolut și care au impresia că oricine face altfel decât ei obligatoriu greșește.
Am primit comentariile unui domn care semnează ”gălățeanul” și care mă avertizează că aș comite un genocid. Exact așa a scris, nu e o glumă. Domnule, dacă ați avea dreptate, ar însemna că am început prin exterminarea propriei familii, pentru că ceea ce gătesc eu consumăm noi, acasă. De douăzeci și mai bine de ani de când gătesc pentru ei, nu s-a îmbolnăvit nimeni.
Eu nu vând mâncare, cred că unii au nevoie de explicații amănunțite despre ceea ce este un blog culinar. Așadar, există oameni care sunt de părere că 2 linguri de griș într-o salată de icre sunt o blasfemie și mai mult, sunt ceva toxic (că tot e la modă în ultima vreme să ne intoxicăm cu orice, până și cu aer).
Dacă tot a venit, însă, vorba despre toxicitate, atenție, există specii de pește ale căror icre chiar sunt toxice. Așadar, niciodată nu consumați icre de: mreană, somn, cosac, mihalț sau plătică! Anumite persoane pot fi sensibile și la icrele de știucă, de aceea e mai bine să le evităm!
În privința grișului fiert din salata de icre (unii folosesc pâine albă înmuiată), e vorba pur și simplu de preferințele mele. Da, știu că pescarii din Deltă recomandă să nu punem nici urmă de carbohidrat în salata de icre, doar icre și ulei… sincer, nu mă interesează deloc. Icrele sunt ouă, ouă de pește, au o compoziție apropiată de a gălbenușului, conțin o mulțime de vitamine (D, B12, retinol, acid ascorbic, niacină și riboflavină), dar și minerale (zinc, fosfor și potasiu). În plus față de aceste substanțe benefice, conțin și colesterol iar icrele peștilor de apă rece sunt bogate în omega3.
Amestecând ulei cu icre (proaspete sau sărate), obținem… maioneză. Da, o maioneză de pește. Dacă unora le place să mănânce maioneză cu lingura, e preferința lor. Mie nu îmi place și am nevoie de ceva care să schimbe textura de maioneză goală. Dacă doriți să procedați ca mine, urmăriți rețeta de mai jos, nu va da greș. Dacă preferați preparatul ”autentic”, chiar așa uleios cum este, nu am nicio îndoială că google vă va oferi multe alte rețete de salată de icre din care una sigur va fi pe placul domniei voastre.
Ingrediente Salata de icre de crap
- icre de crap sarate – 200 de grame
- ulei de floarea soarelui – 250 de mililitri
- lamaie – 1 mica
- gris – 2 linguri
- felii de lamaie, capere, ceapa verde si fasiute fine de morcov pentru ornat
Preparare Salata de icre de crap:
Observatie: salata de icre se poate face si din icrele proaspat recolate de crap, doar ca acestea vor fi negricioase, daca se pastreaza 2-3 zile la frigider, cu sare, capata o tenta portocalie, vizibila mai ales cand se separa in salata (vom observa mici bobite portocalii). Daca facem salata din icre conservate la borcan (care sunt foarte sarate) va trebui sa le desaram in apa rece, apoi sa le scurgem bine de lichid.
Se adauga zeama de la 1/2 de lamaie si se incepe sa se toarne uleiul in fir subtire, mixand in permanenta, ca la maioneza. Compozitia se va lega si va creste. Observatie: in reteta mea proportia dintre icre si ulei este de aproximativ 1 la 1. In retetele pretinse autentice, am vazut proportii de 1 la 4. Sincer, eu cand mananc salata de icre prefer sa stiu ca e chiar de icre, nu de ulei cu vagi urme de icre… chiar daca am adaugat eu si 2 linguri de gris. Dar, repet, e vorba despre gusturile proprii si nu condamn pe cei care prefera celalalta varianta (despre care nu zic ca e gresita, doar ca e cam indigesta pentru mine).
Se adauga ceapa taiata foarte fin si restul icrelor.
Se mixeaza scurt, pentru a nu se sparge icrele adaugate mai pe urma, al caror rost este de a da textura salatei, se potriveste gustul cu restul de zeama de lamaie si sare, daca mai e nevoie, si salata e gata. Se pastreaza la frigider, intr-un vas inchis, pana in momentul servirii (pana la 2-3 zile).
O sugestie pentru o prezentare mai deosebita: se pune salata intr-un pos pentru ornare cu un varf stelat si se spriteaza pe platoul de servire:
Salatei i se poate da orice forma, eu am incercat sa o montez, dupa cum spuneam si in introducerea acestei retete, in forma de peste:
„Ochiul” pestelui e o boaba de caper, „coada” si „inotatoarele” sunt accentuate cu fasiute foarte fine de morcov. In final, se garniseste platoul cu ceapa verde si felii de lamaie.
Lasă un răspuns