Aveam vreo douazeci de ani si plecasem intr-o tabara studenteasca la Predeal. Nu vreau sa va povestesc despre cum am petrecut cele zece zile sau cate or fi fost, ma gandesc ca aproape fiecare dintre voi are idee de ce poate insemna o tabara studenteasca la munte: multa zapada, sanie, prima si ultima mea incercare de a schia, trante la fiecare cateva minute, vanatai cam peste tot, oboseala crunta si foarte putin somn, cantece si multe chestii din categoria copilariilor care cred ca dupa douazeci de ani te fac sa razi in hohote.
In fine, tot ce-i frumos nu tine prea mult si cum plecaseram de acasa cu trenul, tot cu trenul trebuia sa ne si intoarcem, acceleratul Bucuresti – Brasov – Timisoara, intr-o seara de inceput de ianuarie. Am facut o cheta si-am strans cat de 4-5 bilete pentru cei 16 calatori care eram si ne-am suit cu tot cu rucsaci in tren, unde prima constatare a fost ca-n vagonul de fumatori de clasa a 2-a era mai frig decat pe peronul inghetat al garii din Predeal. Ne-am asezat pe scaunele imbracate in musama rece bocna, dar dupa ce au aparut doua pachete de carti parca si atmosfera a devenit mai primitoare. „Pe frigul asta cred c-a-nghetat si nasu’, nu-l mai asteptam”, a zis unul dintre noi. S-au auzit rasete, s-au legat glume si trenul s-a pus in miscare. „Nasu”, desigur, nu era inghetat, si-a facut aparitia in scurt timp, ne-a compostat ridicand din mustata roscovana cele 5 bilete si-apoi, ne-a intrebat „Aici sunteti patru, unde-i al cincilea?”. Am ras cu totii si omul si-a vazut de drum.
Imi amintesc ca am ajuns in gara din Sibiu cu intarziere de o ora, se circula destul de greu, era frig si zapada mare, inghetata. La Sibiu, unul dintre baieti a deschis usa vagonului si am vazut ca incepuse sa ninga, o ninsoare marunta, cu fulgi desi si aspri. Dupa care am adormit.
M-am trezit cu dintii clantanind si-am realizat ca se facuse ziua. In lumina albastra care intra prin geamurile inghetate, mi-am vazut prietenii dormind in pozitii ciudate. Am incercat sa ma ridic de pe bacheta, nici poveste! Eram complet intepenita. Cand am incercat sa vorbesc si mi-am dat seama ca nu pot, m-am speriat cu adevarat. De pe una din banchetele din spatele meu am auzit vocea unei femei „Mergi, Ilie, si vezi ce-i cu copiii aia, or fi inghetat, nu-i bine sa doarma in frigul asta.” Si-a aparut si Ilie, cu o caciula ruseasca pe cap si niste manusi imense. Manusa uriasa a inceput pe rand sa-i scuture pe toti prietenii mei, in timp ce Ilie le spunea „Mai baiete, haida sus, ca-ngheti aici! Hai, pentru numele lui Dumnezeu, copii, treziti-va! Domnisoara, haide, miscati-va putin!”. Ilie ne-a trezit pe toti, ne-am intins cu mare greutate incheieturile dureroase si spinarile intepenite. Ilie, nevasta lui si ceilalti sapte ocupanti ai vagonului ne-au explicat ca trenul a ramas inzapezit de cateva ceasuri bune si ca suntem undeva intre Deva si Ilia. Era 8 dimineata, ne era cumplit de frig si in curand avea sa ne fie si mai foame decat frig. Cineva a propus sa plecam pe jos, am deschis usa vagonului, era un viscol de nu vedeai la doi pasi, nu vedeam nici drum, nici case, doar alb si alb, incotro sa ne fi indreptat? Tropaiam prin vagon sa ne mai treaca de frig, am inceput sa vorbim cu tovarasii nostri de calatorie, unii dintre ei isi faceau griji ca nu ajunsesera la serviciu si o femeie batrana spunea la nesfarsit o rugaciune. La un moment dat, a aparut „nasu” cel cu mustata roscovana. Ne-a impartit fiecaruia cate o chifla, le luase din vagonul restaurant. Chiflele ne-au ridicat usor cota optimismului, dar imediat, nasu’ ne-a dat si vestile: stateam de sapte ceasuri acolo si daca viscoleste tot asa, trenul nu se va misca prea curand. Ne-ar fi preluat cu autobuze, dar si drumul rutier e inzapezit.
Sper din tot sufletul sa nu ajungeti sa traiti experienta de a va afla intr-o cutie abandonata intr-un peisaj arctic, absolut fara optiuni: poti sa iesi din cutie, dar zapada te va inghiti rapid sau poti sa ramai in cutia inghetata si sa simti cum timpul se suspenda, cum fiecare ceas pare o saptamana incheiata, cum frigul suge ultima picatura de energie din tine dar cu toate astea alergi, tropai, sari, dansezi si-ti freci innebunitor mainile, de frica degeraturilor. Pe atunci, nu existau nici tablete, nici telefoane mobile, nu aveam cum sa chemam pe cineva in ajutor. Agonia noastra a mai durat inca sase ore, pe la trei dupa masa au aparut militarii, care ne-au ajutat sa ne urcam in autobuze si ne-au scos de acolo. In total, petrecuseram in tren mai bine de douazeci de ore, dintre care treisprezece inzapeziti.
In autobuz era cald, sau cel putin asa mi s-a parut. Am adormit din nou. Am ajuns la Timisoara pe intuneric, autobuzele ne-au lasat in fata garii si pana acasa nici acum nu stiu cum am mai avut putere sa merg. Amintirea minutelor imediat urmatoare, insa, imi revine in toata fiinta mea deseori: mama-buna aflase, de la informatii CFR, ca trenul e inzapezit. Avea cearcane adanci, de cum am vazut-o am stiut ca e aproape pierita de ingrijorare, dar nu m-a intrebat nimic, nimic. Mi-a luat rucsacul, m-a ajutat sa-mi dau jos haina si bocancii. Mi-a zis sa ma asez mai aproape de soba si mi-a pus in maini o cana mare, rosie, plina cu lapte cald. Aburii laptelui mi-au patruns in nari si-am simtit cum lacrimile imi umplu ochii. Mi-am strans pleoapele cat am putut de tare. Eram acasa? Miroase a lapte? De teama sa nu se termine vraja, abia mi-am facut curaj sa sorb. Catifelat, dulce si cu gust de acasa. Am baut laptele ala cu lacrimile siroind pe obraji si simteam cum frigul si frica se risipesc si cum sufletul mi se vindeca si el. Cred c-am adormit pe scaun, strangand cana in maini.
De-a lungul anilor, amintirea ceasurilor petrecute in trenul inzapezit s-a estompat pana aproape a disparut. Laptele cald, insa, ma face sa retraiesc de fiecare data bucuria de a fi acasa, ma linisteste si ma izbaveste. Si azi beau lapte dintr-o cana mare si rosie.
Povestea pe care v-am spus-o, povestea mea cu lapte, este doar unul dintre motivele pentru care laptele e pentru mine un aliment atat de special si pentru care m-am alaturat cu tot sufletul campaniei Da, Lapte. Este o campanie care are drept scop informarea publicului larg cu privire la beneficiile pe care consumul de lapte le are pentru sanatate.
Trebuie sa retinem ca laptele este bogat in proteine, nu creste nivelul zaharului din sange, aduce organismului un aport important de calciu si reduce absorbtia de grasimi din alte alimente. Laptele este folositor pentru a ne mentine in forma, ajutand sistemul muscular prin aportul de proteine de foarte buna calitate, 80% caseina si 20% zer. Consumul regulat de lapte ajuta la scaderea nivelului de trigliceride si colesterol rau (si nu neaparat laptele degresat, unele studii demonstreaza ca laptele integral este mai eficient in acest sens). Pe langa calciu, laptele contine potasiu, fosfor, vitamina D, vitamina B12, vitamina A, riboflavina si niacina, toate cu un rol extrem de important in mentinerea echilibrului perfect al organismului uman.
Campania Da, Lapte debuteaza cu un concurs cu premii atragatoare pentru cititorii www.lauralaurentiu.ro. Ce aveti de facut? Regulament Concurs.
- Impartasiti cu noi propria voastra poveste cu lapte despre o reteta care poate fi servita la cina sau gustarea de seara, impreuna cu lapte. Laptele poate sa fie ingredient al retetei sau sa fie servit alaturi de produsul finit al retetei voastre.
- Fotografiati produsul finit alaturi de care trebuie sa apara un biletel real (nu se accepta suprapuneri peste imagine in diferite programe foto) pe care sa scrie “Momentul meu cu lapte”.
- Accesati pagina concursului “Da, lapte!” si completati campurile obligatorii: numele vostru, adresa e-mail, povestea cu lapte, apoi incarcati fotografia descrisa la punctul 2. Puteti accesa pagina concursului de pe pagina principala a blogului, dand click pe butonul „Concurs Povestea Mea Cu Lapte” situat pe prima pozitie din sidebar-ul blogului (coloana din dreapta).
- Prin uploadarea fotografiilor pe blog, va dati automat acordul ca pozele pe care le inscrieti in concurs sa apara pe site-ul campaniei “Da, lapte!” si pe pagina facebook a campaniei “Bea lapte”.
- Fotografiile retetelor participante trebuie sa va apartina.
- Participantii la concurs trebuie sa distribuie pe pagina lor de Facebook , link-ul concursului insotit de poza cu care participa la concurs cu mentiunea: Particip la concursul “Momentul meu cu lapte”.
Cine poate participa la acest concurs?
- Toate persoanele care au implinit 18 ani si au un domiciliu stabil pe teritoriul Romaniei, pot participa la acest concurs. Nu este obligatoriu sa aveti blog sau pagina facebook.
Durata concurs:
- Concursul se desfasoara pe o perioada de 4 saptamani (data incepere concurs+ data finish). Data de inceput a concursului 04.12.2013 si se incheie la data de 03.01.2014
- In fiecare saptamana vom avea cate un castigator care va fi desemnat prin tragere la sorti si anuntat la sfarsitul fiecarei saptamani.
- Retetele necastigatoare vor participa automat la tragerea la sorti din saptamanile urmatoare.
- Castigatorii isi vor trimite datele pe adresa de email: laura[at]lauralaurentiu.ro, dupa anuntarea rezultatelor tragerilor la sorti, urmand sa fie contactati pentru punerea in posesia premiului in termen de 14 zile lucratoare.
- Saptamanal, se vor anunta castigatorii fiecarei etape in parte, printr-un update la acest articol.
Premii concurs:
Premiu prima saptamana concurs: Blender Philips HR2100
Update 11.12.2013: pana in acest moment s-au inscris 25 de concurenti, lista completa este aici (click pe link). Castigatorul extras a fost cel cu numarul 15, care s-a dovedit a fi Didi, a carei poveste cu lapte va invit sa o descoperiti in pagina concursului.
Premiu saptamana a doua: Mixer vertical Braun MR 320
In data de 18 decembrie s-a efectuat o extragere pentru premiul saptamanii a 2-ain care au intrat 48 de inscrieri valide iar castigatorul extras a fost Moldovan Alin.
Premiu saptamana a treia: Robot de bucatarie Philips HR 7628
In data de 25 decembrie s-a efectuat o extragere pentru premiul saptamanii a 3-a in care au intrat 59 de inscrieri valide iar castigatorul desemnat a fost Barbul Teodora.
Premiu saptamana a patra: Set accesorii bucatarie Tefal – Tava de copt chec Tefal Easy Grip; Tava prajitura Tefal Easy Grip Springform 27 cm; Tigaie de clatite Tefal Just, 25 cm
Va doresc mult spor la pregatit bunatati cu lapte si astept de la voi fotografii cat mai reusite!
Nota: la aceasta campanie s-au alaturat si Laura Adamache si Bucataresele Vesele, aveti si acolo sanse de castig!
Bocanci Armata Paza spune: 
Didi 
lauralaurentiu 
Carmen 
oana ciurea 
Lasă un răspuns