Concurs Lapte

Nu am să repet clişee spunând că laptele mă duce cu gândul la anii copilăriei, tocmai pentru că laptele ne aduce aminte tuturor de momentele acelea fără de griji ale începutului de viaţă. Problema este că o dată înaintând în vârstă, uităm. Uităm de noi, uităm de lucrurile care ne fac bine, uităm să ne hrănim corespunzător. Până când dai nas în nas cu realitatea, şi-ţi dai seama că ar fi trebuit să… Ar fi trebuit să-ţi aduci aminte, ar fi trebuit să ai grijă de tine, ar fi trebuit să trăieşti sănătos. Eu, din păcate, din această categorie fac parte. A uitucilor.
Viaţa a fost totuşi generoasă cu mine, aşa că după îndelungi aşteptări am aflat că în corpul meu bate de şapte luni şi jumătate o inimioară în plus. Inimioara aceasta în plus m-a făcut să-mi dau seama de importanţa unei alimentaţii corecte. Din păcate, fiind tot timpul ocupată, mult prea ocupată pentru a avea grijă de sănătatea mea, m-am trezit dintr-o dată cu toate simptomele care prevesteau o lipsă acută de calciu din organism, lipsă de calciu cu care se confruntă majoritatea gravidelor: cârcei puternici la picioare, sensibilitate dentară şi oboseală, care au culminat nu o dată cu pierderea cunoştinţei.
Ceea ce nu ştiam însă până acum este că în acest moment niciun medic nu recomandă pacientelor sale gravide administrarea de suplimente pe bază de calciu, pentru că acest calciu provenit din suplimente ar putea provoca gravidelor contracţii, până la pierderea sarcinii şi că singura modalitate pentru o gravidă este de a asimila acest calciu din alimentaţie.
Nu pot să vă spun că de când am aflat acest lucru, nu mă mai dezlipesc de lapte. Pe care-l beau cel mai mult ca atare, dar pe care îl folosesc însă şi în reţetele de dulciuri, ale căror mare fan este chiar tatăl lui bebe, care adoră aluaturile dulci dospite precum cozonacul, gogoşile şi rulourile cu lapte şi scorţişoară.
De rulourile cu lapte şi scorţişoară m-am îndrăgostit iremediabil. Nu ştiu de ce, dar pentru mine aceste rulouri reprezintă familia, întrucât seara, la servirea lor cu lăptic se strange toată micuţa noastră familie şi le devorează. Şi ca să vă daţi seama cât de bune sunt, în imagine o aveţi pe Maya, “fetiţa” noastră, încercând să-mi “substituie” ruloul :)

Orez cu lapte.

Imi amintesc cu drag de un ghemotoc de fetita, care isi petrecea mult timp la bunicii ei din Maramures. Si taaare-i mai placea, mai ales iarna, cand dupa ce alerga prin zapada mai mare uneori decat ea, venea inauntru si bunica o astepta la gura sobei, cu laptele cald pe marginea plitei. Iar primul lucru ce-l face fetita era sa agate cu degetele ei micute si dolofane, stratul de spuma ce se forma deasupra laptelui in timpul fierberii. Si ah, ce bun mai era! Hihi, acuma gata bunico, poti sa-mi pui si in pahar, spunea fetita cea nazdravana :) Iar apoi, dintr-un bol acoperit cu un prosop, scotea bunica ce-i placea fetitei langa lapte: copturi, caci asa se numeau acolo la Maramures, niste biscuiti simpli si rotunzi, facuti in casa. Si lua fetita cate-o coptura si o inmuia in cana cu lapte, devorand-o pana la ultima firmitura. Si mai cerea :)
Si pentru ca fetita a crescut si la randul ei pregateste “copturi”, s-a hotarat sa faca niste biscuiti care sa ii aminteasca cu drag de serile petrecute la bunica. Si uite-asa, a trait fetita, de-acum mare, un moment magic! Cu lapte si “coptúri” :)
Reteta:
Biscuiti cu ciocolata
Cine iubeste ciocolata?? Stiam! Toata lumea :))
Eeei, tocmai de-asta va amagesc eu cu acesti delicati biscuiti (fursecuri) cu ciocolata.Sunt atat de buni incat e imposibil sa nu-i incercati. De preparat sunt destul de usor si se fac destul de repede dar partea cu decoratul lor este mai migaloasa. Daca aveti timp si chef puteti sa ii decorati, dar daca nu, puteti pur si simplu sa ii consumati ca atare. Sunt deliciosi in ambele varianta :)

Ingrediente:

100 g unt
1 lg ulei
100 g zahar
1 lgt esenta de vanilie
un praf de sare
1 ou
50 g amidon
3 lg cacao
180 g faina
Mod de preparare:

Untul se mixeaza cu zaharul pana se obtine o compozitie omogena si cremoasa iar zaharul este dizolvat.
Se adauga uleiul, esenta de vanilie si oul, mixand in continuarea pana la omogenizare.
La urma adaugam faina amestecata cu amidonul si cacaua si mixam la viteza mica pana se incorporeaza toate ingredientele. (Pentru ca a inceput sa zboare faina in toate partile, eu am lasat mixerul deoparte si am luat aluatul la mana, l-am rasturnat pe o planseta se lucru si l-am framantat bine cu ambele maini pret de aproximativ 2 minute, pana s-a uniformizat.)
Se intinde o foaie de 1 cm (sau cum doriti) si se decupeaza biscuitii cu ce forme dorim.
Se dau la cuptor pentru 10 min la 175 de grade. Fiti cu ochii pe ei sa nu ii ardeti.
Se scot si se lasa la racit, apoi se decoreaza dupa preferinte. Eu am topit ciocolata alba si i-am decorat, apoi pe deasupra am presarat ornamente decorative din zahar.

Povestea mea incepe de cand am fost mica. Bunicii mei aveau la tara vaci .Atunci am invatat si sa mulg vaca, imi era tare drag sa ma bat cu tata cu spuma proaspata de lapte.Inca de atunci imi place laptele , il beam si nefiert, doar strecurat. Bunica imi zicea sa ma dau cu spuma de lapte proaspat pe fata, si imi fie fata alba ca laptele.De atunci beau lapte , este minunat si sanatos. Si pe fiica mea am invatat-o cu lapte de casa, proaspat, inca de mica.Laptele este minunat la micul dejun, fie folosit intr-un desert. Este un plus de sanatate.
Pentru concurs am facut niste biscuiti cu nuca , scortisoara, smantana de casa. Si vi-i servesc cu un pahar de lapte .

Povestea mea cu lapte se repeta in fiecare seara, cand ma bucur de gustul fiecareia din inghititurile pe care le iau din paharul de lapte cu miere nelipsit de pe noptiera.

Imi aduc aminte si acum cu drag de vremurile frumoase ale copilariei cand mergeam in vacanta la bunica mea si ma astepta cu toate bunatile.Primul lucru pe care il faceam imi placea sa iau un sort de-al bunicii si sa o ajut la treaba in bucatarie.Asadar spre seara dupa ce mulgeam vaca…cu laptele muls de vaca il puneam la prins(lapte acru) impreuna cu bunica mea si asteptam ca in cel mai scurt timp sa se prinda si sa mananc acest lapte acru cu mamaliga.De fiecare data imi iesea si-l mananc cu iubire pt ca era facut de mine si buni meu :)

Acum 2 ani de zile, a inceput o perioada foarte stresanta pentru mine (perioada care a tinut 1 an), din cauza unor probleme de sanatate. Nu vreau sa povestesc cu multe detalii cele intamplate, dar pot sa spun doar ca ajunsesem din cauza stresului (cu care ne confruntam in fiecare zi) sa nu mai pot manca nimic (nu erau mofturi, nu tineam nicio dieta, efectiv nu puteam sa inghit mancare solida).
Asa ca, am cautat solutii, si in afara de supe/ciorbe strecurate care nu-mi potoleau deloc foamea, am inceput sa beau lapte. Mult lapte.
Fiind foarte gras, consistent/satios, era foarte bun. Imi aduc aminte si acum ca mergeam weekend de weekend la cumparaturi si veneam acasa cu 7-8 litri de lapte (ca sa-mi ajunga toata saptamana). Beam 1 litru de lapte pe zi (simplu sau amestecat cu fructe – shake-uri). Ce-i drept, in perioada aia nu am reusit sa cresc deloc in greutate, fiind foarte slabuta de fel, dar am reusit macar sa imi mentin kilogramele, sa imi potolesc foamea si m-am obisnuit sa beau lapte. In fiecare zi, macar un pahar. Si pentru ca-mi place sa gatesc, foarte mult, in multe retete (in special in prajituri) folosesc cu cea mai mare placere laptele. Ador „Alba ca Zapada” si crema ei cu lapte, salamul de biscuiti in compozitia caruia se foloseste laptele, ciorbita de pui a la grec (la care se adauga si lapte pentru consistenta si gustul dulceag) si clatitele pe care le-am pregatit pentru Mos Nicolae (in care am folosit lapte).
Cele intamplate m-au facut sa beau mai mult lapte si sa-i vad in timp beneficiile. Ideea e ca nu ar trebui sa treceti printr-o perioada grea in viata sau sa aveti probleme de sanatate, pentru a acorda mai multa importanta alimentatiei. Mancati din toate cate putin si obisnuiti-va sa beti lapte. La batranete o sa-i multumiti :)

Un pahar cu lapte

Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 cents si-i era foame. Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.

Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.

El il bau incet si dupa aceea intreba:

-Cat va datorez?
-Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. – mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
– Si el raspunse: va multumesc din suflet…!

Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si increderea in D-zeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei.

Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav.

Medicii din satul ei erau ingrijorati. Dupa putin timp au trimis-o in oras. Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie. Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o lumina speciala si o senzatie placuta.

Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei. Imbracat in halatul lui, doctorul intra sa o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat. Se intorase in sala vizite determinat sa faca tot posibilul sa-i salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie, ea fu operata pe cord deschis si se recupera foarte incet…

Dupa o lunga lupta, ea invinse boala…! Era in sfarsit sanatoasa..!

Dat fiind ca pacienta era in afara oricarui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ sa-i trimita factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrola si o semna. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii si o trimise in camera pacientei.

Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o deschida, pentru ca stia ca ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat de complicate…

In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte…

“Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte”
(Semnat) Dr. Howard Kelly

Laptele…..Cel putin de aproape 12 ani ,de cand a venit pe lume primul copil si mai apoi dupa aproape doi ani si cel de-al doilea ,e zi de zi (fara exceptie)prezent pe masa familiei noastre.Baut,mai intai simplu,apoi cu cacao,sau cu ness(asta din urma-i placerea mea )intotdeauna e insotit de ceva buuuuuun,gatit de mine:gogosi ,cornuri,covrigi,branzoaice,chec,cozonaci cu tot felul de umpluturi si in tot felul de forme,etc,etc…Si cand suntem si toti patru la masa atunci e perfect !!!!!Fotografia alaturata e facuta in ajun de Mos Nicolae.Copiii au impodobit bradul iar eu am copt un cozonac mai special si l-am asteptat pe…tati.Ce miresme se raspandeau in jur:arome de vanilie si cacao si cafeaaa…mmmmmmmm !!!!In imagine e …cozonac in forma de inimi(l-am facut intr-o tava rotunda:foaie dedesubt,la mijloc crema de ciocolata si deasupra iarasi foaie).Am realizat inimile cu o forma de fursecuri,inainte de a creste aluatul,astfel incat dupa coacere sa poata fi taiate mai usor.

Acesta este unul dintre momentele mele „dulci” pe care il savurez cu mare placere in fiecare zi, cand iau o mica pauza de la lucrul la birou. Aveti in poza o farfurie cu niste fursecuri asortate facute de mine: chocolate crinkles si biscuiti cu ciocolata alba si cocos, alaturi de o cana de cacao cu lapte! :)

Înainte să adoptăm obiceiurile americanilor de mic dejun, cu cereale de toate gusturile şi formele îmbăiate în lapte, pe vremuri, la ţară, mâncam pită înmuiată în lapte proaspăt, adus de la ţâţa caldă a vacii. Potriveam gustul cu o linguriţă de zahăr şi un praf de sare, amestecam de două ori şi ne puneam pe mâncat. De multe ori nu ne săturam foamea şi pofta cu o cană, mai completam cu lapte şi coji de pâine încă înainte să apucăm a înghiţi ultimele guri rămase pe fundul vasului.

Lângă sobă, nu departe de noi, cele două pisici savurau şi ele laptele proaspăt din strechini, fiecare în maniera ei; Bătrâna îşi ducea gura direct în vas, în schimb Flocoasa îşi înmuia lăbuţa în lapte după care o ducea la bot şi o lingea cu spor. Aşa cum văzuserăm noi cereale doar în filme, mulţi ani mai târziu, nici nasul lor nu mirosiseră Kitekat, şi nu ne pare rău, căci am crescut toţi mari şi frumoşi cu laptele de la vacile bunicii: copiii, pisicile, căţeii, chiar şi porcii pe care-i sacrificam de Ignat.
Până şi orătăniile din curte se călcau pe aripi care să înghită mai multe ciocuri din licoarea albă, asta am constatat după ce am făcut un experiment încercând să aflu daca găinilor le place laptele. Şi le place … sau poate erau doar însetate! :)

Ziua trecea repede cu joc şi voie-bună şi seara ne prindea la coada vacii. Aşteptam cu nerăbdare ca bunica să le mulgă ca să ne băgăm degetele în şuştăr, în spuma groasă a laptelui, să ne lingem pe la botic. Nici nu conta că e nestrecurat şi nefiert, mie îmi plăcea mirosul şi gustul lui proaspăt. Bunica ne mai ostoia din vorbă avertizându-ne că facem limbrici. Dar mai “limbrici” (neastâmpăraţi n. a.) decât noi nu a existat limbric pe lumea asta, drept dovada, de noi nu s-a lipit nici un parazit intestinal cât am fost copii.

În prezent, laptele nu lipseşte din frigiderul nostru, pentru că avem alte generaţii de copii şi pisici de crescut. 

Povestea mea cu lapte are gust dulce, de desert. Sunt la dieta si atunci cand m-am hotarat sa incep acest regim am citit cate ceva despre el. Toata lumea ma descuraja, spunand ca este drastic…dar dand cautare pe net am descoperit ca exista foarte multe retete de manacaruri si chiar de prajituri!! Asa ca acum ma pot bucura chiar si seara, de momentul meu de relaxare, cu lapte, o prajiturica din care laptele nu lipseste :)

Iubesc sa beau lapte, mai ales daca e insotit de o gustare usoara care e potrivita a fi servita seara. Aceasta tarta cu fructe de padure e numai buna atunci cand ma relaxez seara, la un film!

in fiecare an, in preajma Sarbatorilor de iarna mi se face dor de copilarie…si implicit, de momentul meu unic, cu lapte cu cacao…il savurez cu drag mereu…

Povestea mea nu este legata de preparatul care il insoteste, ci de lapte. Este prima care mi-a venit in minte, cand am citit regulamentul concursului, pentru ca este una memorabila in familia mea. De fapt doua povesti am legate de lapte, ambele horror, una nu o s-o pot spune niciodata. O povestesc pe cea mai putin horror.

Laptelui se pare ca ii datorez viata. Eram prea mica atunci cand s-a intamplat ca sa imi mai amintesc ceva dar, am auzit-o de fiecare data cand aveam ciuperci la masa si eu nu le puteam inghiti, mi se facea rau fie si numai daca simteam mirosul lor. Am convietuit cu imposibilul pana la vreo 25 de ani. Mult timp.

De unde neputinta asta de a manca ciuperci? Pai, cand aveam vreo doi ani, ai mei incinsesera in curte un gratar pe care coceau ciuperci, desigur, comestibile. Fiind cea mai mica de pe acolo, ma luau dupa ei pe unde aveau activitati. Nu ma intrebati cum am procedat sa subtilizez o cantitate de ciuperci abia puse pe gratar fara ca sa ma ard dar, se pare ca luam una cate una in fiecare moment de neatentie al lor si le mancam crude. Nu mai intru in alte detalii pe care nici nu le stiu, cert este ca mi-am pierdut cunostinta si m-au adunat disperati de pe jos si fiind in preajma gratarului, au priceput ca lesinul meu era legat de lipsa multor ciuperci de pe gratar. Habar nu aveau ce sa-mi faca.

Cum se pare ca mai aveam totusi zile de trait, absolut intamplator a venit in vizita un naş care era tehnician veterinar :) sau ceva prin zona, cu oarece cunostinte medicale. Ori au presupus ca s-au strecurat si ciuperci otravite, nu stiu, dar vorba lor pe care am auzt-o toata viata a fost ca:
„Sa tii minte ca te-am inviat cu lapte!”.
Povestea, precum vedeti, este cu happy end.

Cat despre biscuitii din poza, sunt unii fragezi cu unt, preparati dupa o reteta tradusa de pe blogul Marthei Stewart.

Povestea mea poate se incadreaza in cliseul obisnuit – copilaria si amintirile ei, dar legatura mea stransa cu laptele a inceput in copilarie, la bunica, unde am crescut pana am mers la scoala si unde, vacuta dadea un lapte atat de bun, incat si acum, dupa aproape 30 de ani, parca imi mai aduc aminte gustul.
Acum, mi-as dori din suflet ca si copiii mei sa poata sa guste bunatatea unui pahar de lapte de la o vacuta crescuta asa cum a crescut-o bunica – cu iarba si porumb – insa, din pacate, la oras nu avem de unde.
Copiilor le place, in fiecare seara, sa bea cu paiul, cate un pahar de kefir, insotit de ceva copt de mine – de aceasta data o impletitura cu unt pufoasa si delicioasa.

Traindu-mi copilaria pe vremea comunismului, am apucat cozile imense la produse alimentare. Tin minte cum in preajma sarbatorilor de iarna toata familia se trezea la 3 dimineata si fiecare statea la vreo coada (la lapte, la ulei, la zahar, la carne). Mie imi revenea misiunea sa cumpar lapte. Mama imi dadea doua sticle pe care trebuia sa le dau la schimb si primeam doua sticle pline. Intalnirea cu restul familiei avea loc acasa si fiecare se lauda cu ce a reusit sa cumpere. Reteta noastra preferata era prajitura “Alba ca Zapada” pe care mama o facea cu 2-3 zile inainte de Craciun pentru a se inmuia foile.
Bineinteles ca noi, copii fiind, nu mai aveam rabdare, iar mama taia marginile prajiturii pe care le inmuiam in lapte. Ei bine, prajiturile nu mai ajungeau pana la Craciun, pentru ca ne placeau atat de mult incat dimineata, la pranz si seara nu mai aveam nevoie de altceva decat de o prajiturica si o cana plina ochi cu lapte.

Seara prefer sa mananc ceva lejer si dulce.Asa ca obisnuiesc sa mananc biscuiti sau fursecuri cu lapte caldut.
Am preparat pentru seara aceasta biscuiti cu cocos si coacaze.

Mie laptele imi aduce aminte de copilarie. Cand veneam de la scoala si aveam pofta de dulce, iar pe vremea aia nu se gaseau atatea prin magazine, mama imi pregatea mereu cate ceva bun cu lapte si alte ingrediente pe care le avea la indemana prin casa. Preferatele mele erau orezul cu lapte, servit cu scortisoara, taiteii cu lapte sau grisul cu lapte si dulceata. La randul meu si eu ii fac acum fiicei mele astfel de gustari cu lapte ori de cate ori am ocazia, din pacate nu foarte des… din lipsa de timp si pentru ca acum magazinele sunt pline de tot felul de tentatii dulci. Cand am vazut concursul de pe blogul tau mi-am adus aminte ca nu am mai facut de foarte multa vreme taitei cu lapte. Orez cu lapte fac destul de des, dar taitei nici nu stiu de ce nu am facut pana acum, desi fiicei mele ii plac foarte mult. Asa ca reteta de taitei (facuti in casa!) cu lapte sunt propunerea mea pentru o gustare de seara. Are un efect linistitor si ne ajuta sa adormim repede ;)

Tati, ce culoare are laptele?

Copil fiind, mergeam adesea cu tata la bunicii mei din zona Fagarasului. Drumul era lung, obositor, mergeam cu trenuri aglomerate, adesea in picioare. Nici pana in ziua de azi nu imi pot imagina de unde avea atata putere sa ma tina in brate tot drumul, pret de 4-5 ore… Si pentru ca nu prea aveam ce face atat amar de vreme, povesteam si nascoceam vrute si nevrute. Una din placerile mele era sa caut cirezile de vaci si sa incerc sa gasesc vaca bunicii mele:
– Tati, tati, uite-o pe Voinica!
– Da, cred ca o vad, dar esti sigura ca e ea?
– Ea e tati, uite, e maro si are pata aia alba in frunte si are cel mai bun lapte dintre toate vacutele de aici.
– Nu, nu cred ca e ea, ca uite, laptele ei este maro cu pete albe
– Ba da, ea este, ca are lapte alb
– Cum sa aiba laptele alb, ca uite ce maro este! Sigur are laptele maro!
– Cum sa aiba laptele maro, mai tati? Laptele este alb!
– Ba nu, nu este alb, daca vaca e alba are lapte alb, daca e maro ere laptele maro.
– Pai si daca vaca are pete?
– Atunci laptele are si el pete!
– Cum sa aiba laptele pete? Pai tu ai vazut lapte patat?
– Da, am vazut, pe bluza ta aia noua!
– Nu mai tati, nu stii nimic, acolo era ciocolata! Dar cum se face ca laptele care ii iei tu de la Alimentara e alb?!?!?!
– Aaaa, pai pe ala il spala bine inainte sa il vanda
– Mda, cred ca il spala, ca tare are gust de apa….
Si discutia tinea asa ore in sir… Intrata pe poarta la bunici, alerga fuga la bunica mea :
– Mama Leana, ia auzi ce zice tata! Cica laptele e maro! Da tati nu stie nimic! Ia hai sa mulgem vaca!
– Vaca e la pascut draga mea, abia deseara vine acasa si aduce lapte.
– Si eu pana deseara ce fac?
– Pai ne amagim foamea cu niste prune uscate….

Si acum imi aduc aminte cu drag de laptele gras, plin de spuma, pe care mi-l mulgea bunica direct in canita. Si nimic nu era mai bun sau mai gustos. Il beam cu pofta si cu mustati albe 
Iar prune uscate ca la bunica, mai rar gasesti!

Cu dor de lapte, va invit la o portie de tarta cu prune din Bretania. Mai mult lapte ca aici gasesti doar intr-o canita de lapte…

Pentru 6 portii avem nevoie de :
– 200 g făină
– 200 g de zahăr
– 4 ouă
– 2 pachete de zahăr vanilat sau, cel mai bine, o lingura generoasa de zahar vanilat preparat in casa
– 750 ml de lapte
– Aproximativ 20 de prune uscate
Prepararea este una din cele mai usoare : se pun toate ingredientele, mai putin prunele, intr-un vas si se mixeaza pana la omogenizare. Se lasa sa stea deoparte circa o ora, timp in care putem hidrata prunele putin. Aluatul este moale, foarte moale. Asa trebuie sa fie :)
Se poate sari peste timpul de asteptare, dar este recomandat sa se lase sa stea deoparte deoarece in timpul acesta se desface amidonul si , la copt, se va lega mai bine.
Se preincalzeste cuptorul 200 ° C. Se unge o forma termorezistenta cu unt. Eu am folosit un vas yena de circa 18 cm/ 28 cm. Se toarna aluatul.
Prunele se tavalesc prin faina si se presara peste aluat. Faina le va ajuta sa stea in suspensie, sa nu cada pe fundul tartei.
Se coace timp de 1 h la 200 grade. La jumatatea timpului se roteste tava ca sa se rumeneasca uniform.
IMPORTANT : din momentul în care tarta este gata, nu se deschide usa cuptorului timp de o ora.

Se taie si se serveste rece. Foarte rece as spune eu. Vara este excelenta scoasa direct din frigider.

Asociem laptele cu inocenta copilariei, spuma lui cu puritatea, caldura cu afectiunea neconditionata primita in primii ani de viata. Si este normal sa fie asa. Este absolut firesc sa cautam si sa regasim pentru o clipa – intr-o gura de lapte, in aromele unor prajiturele – acel „ceva” prafuit si uitat, dintr-o alta viata parca, dar mereu atat de viu in subconstientul nostru. Laptele de vaca nu mai este modern? Nu mai are loc in viata omului grabit si stresat? Nu mai este interesant? Zambesc gandindu-ma ce as face cu un astfel de om stresat. L-as izola undeva la munte, sa aiba la dispozitie o cabana din lemn si o curte de cateva sute de hectare pe unde sa se plimbe in voie. Fara telefon, fara televizor, fara net si fara radio. Nici macar vecini nu i-as da. L-as lasa asa o zi intreaga sa se regaseasca in natura. L-as lasa sa invete sa se bucure din nou de razele soarelui, de mirosul ierbii, de adierea vantului. L-as lasa sa stea el cu sine si sa mediteze indelung, sa-si concentreze toata atentia doar asupra propriei persoane. L-as lasa sa se bucure de viata, pur si simplu. Iar spre seara, la apus, as ruga o batranica sa il viziteze. O batranica cu privirea blanda, cu un zambet ocrotitor, cu o voce calda – care sa il imbie cu un pahar de lapte proaspat muls; caldut, cu spuma si miros de fan. Care sa il privesca drept in ochi si sa-l intrebe mental – asa cum numai batranii nostri stiu sa o faca – a meritat copile…. sa te regasesti?

Prajitura Mozaic

Imi amintesc cu drag de zilele copilariei cand aveam pofta de ceva dulce si mama imediat ne facea prajitura mozaic pe care abia o asteptam sa fie gata. Savuram fiecare bucatica cu o cana de lapte si ascultam sfaturile culinare ale mamei. Erau asa de fragede incat nu imi statea gandul decat la ele; de cum ma trezeam de dimineata mancam doua prajiturele cu o cana cu lapte, luam pachetel la scoala cu prajiturele si mancam la pranz , iar seara nu mergeam la somn decat dupa ce mai savuram o prajiturica cu lapte.

Povestea mea cu lapte este o poveste de dragoste. De dragoste între prăjitura mea preferată cu ciocolată și un pahar mare cu lapte rece care îmi încarcă bateriile și mă relaxează după o zi ostenitoare. Rețeta nu v-o dau că-i secret de familie, dar vă trimit poza ca să poftiți! Oferiți-vă un moment de fericire ori de câte ori aveți ocazia! Mai ales alături de persoana dragă!!!

Pe mine nu laptele ma duce cu gandul la copilarie, ci gogosile! Gogosile fac parte din dulcea amintire a copilariei la bunici, cand mancam gogosi fierbinti, atat de bune erau!
Le savurez mereu cu gandul la bunica mea care le facea si inca le face cu drag! Acum le fac si eu cu drag copiilor mei. Asa, simple, sunt numai bune langa o cana cu lapte.

Cine nu ar savura seara înainte de culcare nişte cornuleţe cu nucă nemaipomenite şi care merg de minune lângă o cănuţă cu lapte¬? Şi mai bine zis, cine nu ar savura chiar în seara de ajun aceste minunăţii? Cu atât mai bine, fiindcă ne vom strânge cu toţii în jurul bradului şi ne vom bucura de momentele petrecute împreună. Cei mai încântaţi vor fi băieţelul meu şi nepoţeii. Că tot am adus vorba, până şi Moşul va fi răsfăţat cu aceste deliciose cornuleţe „acompaniate” de un păhărel cu lapte cald, nu de alta dar va fi frig şi va trebui să se încălzească cumva.
Aşa că, spunem cu toţii în cor: Adorăm laptele!!!

Momentul meu cu lapte a inceput de mica, fiecare vacanta o petreceam la bunici si cum fiecare ograda de om gospodar are si cate o vacuta in curte nu aveai cum sa nu ai zi de zi mustacioare de laptic, seara cand vacuta intra la muls, asa ca de fiecare data cand bunica termina treaba si lapticul era gata strecurat noi cei mici ne infruptam din oala cu laptic, amintiri placute si clipe frumoase pe care nu le putem uita.

Strudel cu mere

Ce poate fi mai placut ca mirosul de mar copt si scortisoara, alaturi de un pahar de lapte proaspat? Asa ma rasfata mama in copilarie si a continuat sa ma rasfete si acum, chiar daca am plecat din orasul natal in capitala, ca sa studiez. Imi trimite pachete in care gasesc deseori desertul preferat, strudelul cu mere si scortisoara pe care il savurez cu o cana de lapte dimineata; imi iau la facultate sa mananc in pauza de pranz un strudel, iar seara ma rasfat din nou cu o bucata de strudel cu mere, alaturi de un pahar generos de lapte, care imi asigura un somn profund. Acest desert imi va aminti mereu de gustul copilariei si este gustarea mea preferata de seara.

Gustarea de seara a devenit o provocare de cand avem copii, mai ales de cand cel mai a crescut si a inceput sa selecteze mancarurile preferate. Seara voiam pentru toti ceva bun si usor. Deseori aleg sa fac prajitura mea cu mere, tare usoara si foarte putin dulce. E un real succes! Si bineinteles ca merge de minune alaturi de o cana cu lapte!

Salam de biscuiti in travesti

„In travesti” pentru ca la prima vedere, cei carora li s-a deschis in fata cutia cu aceste glumite dulci nu au ghicit despre ce preparat este vorba, atasata fiind de ei imaginea clasica a salamului de biscuiti.

De data aceasta, povestea este legata chiar de preparat.
Era ajunul venirii lui Mos Nicolae. Se lasase seara la orele cand fiica mea venea de la scoala. Desi nu mai este o copilita cu codite, sa nu va mirati ca inca mai asteapta venirea Mosilor. Aschia nu sare departe de trunchi pentru ca eu, pana si acum, in seara de ajun mai trag cu coada ochiului la ghetele mele.

Sigura pe sine si legitima, lucrarea la care butonam de zor imi suprimase orice alta activitate domestica. Eram prinsa in viesparul toxic al lucrului noaptea.
S-a invartit ea ce s-a invartit pe langa mine, mi-a transmis voalat cum ca spera sa duca prietenor ei a doua zi la scoala ceva bun …
Clar, opiniile noastre nu coincideau cand am emis solutia uzata prin supra-folosire de a cumpara ceva preparat industrial.

Dupa ce toata lumea s-a retras la culcare, obligatoriu cu paharul de lapte cald in mana, la gandul ca era neinsotit ca in alte seri de un „ceva-bun” si ghetele goale,
vedeam ingerii cum asteptau in pozitia ganditorului de la Hamangia.
Vorbind in termeni simbolici, am consimtit la propriul martiriu de a sta fie si toata noaptea si imbraca hainele lui Mos Nicolae.
Cand vreau sa prepar ceva dulce care sa surprinda, sunt convinsa de eficacitatea modelarii. Trebuia sa gasesc si solutii de executie rapida, prin urmare, am decis
ca salamul de biscuti care se asambleaza la rece si nu necesita coacere corespundea imaginii pe care mi-o schitasem in minte, pestritele-i maruntaie decorau convenabil dar nu suficient de wow! pentru incantarea unor dragi fete cochete.
Voiam si putina culoare pentru configurarea discreta a tabloului. Cum toata viata am fugit de pasta din zahar, trebuie sa fii tenace in cautarea web,gasesti intr-o a noua pagina deschisa informatia alcatuirii unei paste relativ usor de modelat din miere si lapte praf.Constiinta mi-a fost impacata in privinta naturalului dar am fost lipsita de putere in fata tentatiei de a proba pentru prima oara niste coloranti artificiali ros-albastrii pe care îi achizitionasem responsabil si obligatoriu prepararii viitoarei surprize dulci de Craciun.

Prin camara zaceau decupatoare achizitionate „just in case” si neprobate. Mi-era clar ca formele vor deveni mai prizabile daca intervin cu bagheta magica-scobitoarea si coada rotunjita a unui cutit in chip de diapazon cu care poti schimba un banal triunghi intr-o petala de floare.
Cand s-a lansat acest concurs, pe farfurie mai ramasesera nu cele mai delicate si reprezentative modele, de aceea atasez suplimentar si de neluat in
seama la jurizarea randomizer cutia Mosului, asa cum a gasit-o fiica mea pe ghete la ora parului valvoi si ochilor carpiti din zorii zilei.
Supraveghetor de profesie, i-am urmarit mimica feţei, mesaj de bucurie care m-a ridicat de la rangul de muncitor necalificat la zâna, binecuvantare care mi-a sters vina de a nu incerca sa fac imposibilul, posibil.

Va dau reteta cum puteti si voi deveni zâne si zâni peste noapte:

PENTRU SALAM
300 gr biscuiti simpli
300 gr zahar
120 gr unt
60 gr cacao
90 gr nuca prajita si migdale
140 ml lapte
extract de vanilie Bourbon
esenta de rom (sau rom) – optional

PENTRU PASTA DE LAPTE
miere sau sirop din dulceata sau sirop legat din zahar -5 linguri
lapte praf (cat cuprinde)

PREPARARE
1. Intr-o tigaie groasa fara ulei sau la cuptor, prajim nucile si migdalele usor, amestecand continuu daca prajim pe flacara.
Cand incep sa se arda cojile cazute scotand fum, intrerupem, este suficient, nu trebuiesc mult timp coapte.
2. Mi-a placut sa le maruntez cu cutitul (deoarece rasnitei electrice atasata robotului i se crapase piciorul, nu de alta),voi puteti sa dati cateva impulsuri la rasnita electrica – granulatie medie
3. La robot zdrobim biscuitii, pot fi chiar marunti pentru ca se vor sparge oricum la framantat, in varianta mea se framanta. Amestecam cu nucile.
4. In 72 ml lapte caldut dizolvam pudra de cacao, de fapt obtinem un conglomerat pe care il lasam in asteptare.
5. Restul de 72 ml lapte se pun intr-un ibric gros si incapator sau craticioara mica, impreuna cu tot zaharul.
6. La foc moderat, amestecam continuu pana se dizolva zaharul si se leaga un pic siropul dar daca il fierbem prea mult timp se zahariseste.
7. Adaugam untul bucatisi continuam sa amestecam pana se topeste.
7. In castronelul cu cacao turnam cate putin din sirop ca sa se transforme in pasta conglomeratul de cacao.
8. Cand e fluid, rasturnam cacaoa in ibricul cu sirop si mai dam cateva clocote.
9. Oprim focul si adaugam esentele.
Turnam siropul obtinut peste amestecul uscat din biscuti si omogenizam bine. Este destul de sfaramicios. Daca nu doriti cu lapte in plus,
il turnati asa intr-o tava protejata cu folie alimentara intr- foaie de 1,5 cm grosime si dati 10-15 minute la congelator. Experimentati voi daca se tine.
Eu pentru ca n-aveam timp sa probez am adaugat cateva linguri de lapte praf famantand minim 5 minute cat sa se tina cat de cat, sa nu fie uscacios.
10. Am intins intr-o tava de tiramisu infoliata toata compuzitia intr-un strat de cca 1.5 cm si l-am tinut cam 15 minute, apoi l-am mutat in frigider pana am
preparat pasta.
11. Cu pasta este usor, puneti intr-un castronel mierea si la ochi ceva lapte praf si omogenizati cu o lingura. Adaugati lapte pana devine consistent cat sa framantati.
Trebuie framantat in mana, nu pe blat, cam multisor adaugand progresiv lapte praf pana devine ca o plastilina. Sa stiti ca trebuie sa avesti rabdare cu modelarea pastei pentru ca e usor lipicioasa.
Se modeleaza pe un blat lucios „infainand” cu lapte praf (eu asa am procedat) sau zahar pudra dar n-are rost sa o indulcim excesiv. Probati variante, poate acceptati amidon.
12. Pasta o preparam alba si in functie de modelele ce ne vin in minte coloram bulgarasi din ea.
Colorant gel, un varf de scobitoare cred ca e mult, evitati culorile tari in suprafete mari. Culorile pastelate sunt mai placute,
Eu stiind ca nu voi prepara des cu colorant, am cumparat unul lichid de la Kaufland care este foarte ieftin, am vrut sa fac probe pentru inceput.
13. Se decupeaza forme din foaia de biscuit si se orneaza dupa inspiratie. Daca nu aveti ustensile de modelare fondant, nu-i problema, imaginatia trebuie sa lucreze,
va ajutati de un cutter de bucatarie, scobitoare, coada rotunjita a unui cutit sau ceva similar si manutele astea doua.
14. Se tin la frigider pana la ultimul consum.

Sa va fie de folos!

Povestea mea cu lapte o traiesc in fiecare seara alaturi de ceva bun facut in casa. De aceasta data s-au nimerit a fi niste cornulete bune cu nuca si gem. Cum timpul imi permite, intru-cat un bebita simpatic este pe drum, fara exagerare, cam la fiecare 2 zile incerc cate o reteta de ceva bun facut in casa. Iar pentru un somn linistit si relaxant nu exista seara care sa nu se incheie cu o cana de lapte fierbinte.

Laptele este ideal pentru recuperarea dupa un efort fizic intens, pentru ca el contine, pe langa carbohidrati, electroliti, calciu si Vitamina D, si doua tipuri de proteine ce ajuta muschii sa se recupereze in timp record. Dupa un efort fizic intens, recomand seara sa consumati o cana de lapte, va va relaxa muschii si veti dormi linistiti.

Cu ce te ajuta un pahar de lapte pe zi?
Un singur pahar de lapte pe zi nu numai ca iti aduce nutrienti importanti, insa are si efecte pozitive asupra creierului, crescandu-i performantele.

Checul este una dintre prajiturile dragi mie, care-mi aminteste de copilarie. Nu m-am incumetat de multe ori sa-l fac, dar pentru ca am un copil mare amator de chec si ciocolata m-am gandit sa incerc o vaianta care sa le cuprinda pe amandoua. A iesit muuult chec din urmatoarea reteta: 9 oua, o cana cu zahar, o cana cu faina, un pahar cu ulei, 2 linguri de cacao (cred ca mergea si mai multa), esenta de rom si esenta de vanilie. Am batut albusurile spuma cu zaharul si am adaugat galbenusurile. E clar ca piticul meu era foarte nerabdator si ma tot intreba cand e gata checul :).
Am adaugat si uleiul, amestecand usor, apoi faina impreuna cu cacaoa, incorporand-o cu la fel de multa grija. Din aceasta compozitie ies 2 checuri mari, pufoase si foarte gustoase, ce pot fi mancate in orice moment al zilei, dar sunt foarte potrivite pentru seara, alaturi de o cana cu lapte :)

Povestea mea cu lapte..devine greu de exprimat in cuvinte..e ceva ce tine de trecut. Mama imi spune ca atunci cand eram mica beam atat de mult lapte ca nu mai avea de unde sa-mi mai dea! Desigur ca acum, cand am mai crescut, lucrurile s-au schimbat.. Dar nu cu mult! Imi amintesc cum fierbea mama laptele, cum stateam langa ea in bucatarie sa adulmecam mirosul acela buuuun! Ne facea fidea cu lapte! Si gris cu lapte! Si multe, multe prajituri, saleuri, checuri, cornuri, cozonaci. Le devoram intr-o clipita! Insa de fiecare data ne dadea langa ele si cate o canita cu lapte. Acum, de cand am invatat sa le prepar si eu singura, am preluat bunul obicei al mamei mele: langa orice bunatate facuta cu manutele mele pun si un pahar cu lapte! Nu e nevoie de un preparat anume. LAPTELE e bun cu aproape orice! Si atunci cand nu poate fi combinat cu ceva, e perfect asa simplu! Momentul meu cu lapte a fost de data aceasta o prajiturica cu miere si lamaie! Absolut delicios!

Zilele de duminica au ceva magic. Suntem in prag de sarbatori si parca peste tot se simt arome de vanilie, rom, portocale…mere coapte sau dovleac copt in cuptor, arome de sarbatoare care trezesc simturile si hranesc imaginatia. O prajiturica ar fi potrivita langa cana mea cu lapte cald, dar cum nu pot manca orice, am ales sa fac clatite potrivite pentru dieta :)
Din doua oua batute bine, amestecate cu 4 linguri faina din tarate de ovaz, 1 lingura de budinca de vanilie Dr. Otker, 2 linguri indulcitor pudra, 12 linguri lapte degresat si 4 linguri apa minearala, am facut doua clatite. Nu va faceti probleme, nu le-am mancat pe amandoua…una am uns-o bine cu gem de capsuni si am impartit-o baietilor mei, care atunci cand au simtit mirosul de clatite nu au mai parasit bucataria (ce v-am spus…aromele trezesc simturile!)
Pentru clatita mea am folosit crema de ciocolata pe care o aveam deja in casa. Am facut-o din 2 linguri branza de vaci, doua linguri indulcitor, 2 linguri cacao degresata, esenta de vanilie si cateva linguri de lapte.

Usturoi, cartofi si cascaval afumat…toate astea la cuptor…simtiti parfumul? Eu ador usturoiul aproape in orice mancare, dar cand este pregatit si la cuptor nu ii pot rezista! Asa ca in una din aceste seri friguroase am savurat o mini bagheta cu cartofi, usturoi si cascaval afumat topit alaturi de care nu a lipsit un pahar cu lapte cald!O bunatate usor crocanta la exterior si frageda si aromata in interior!

Visez la acea zi de iarna in care voi sta din nou la fereastra cu o cana de lapte cald(cu ness) in mana si afara va ninge neincetat !!!!E o imagine care mi-a lipsit in ultimii 15 ani ,iar copiilor le e total necunoscut acest „tablou”…E duminica,o zi mohorata de iarna,fara pic de zapada.Doar atmosfera din casa arata ca se apropie Craciunul (bradul,luminitele aprinse si caldura din sufletele noastre). :)) As putea spune ca am cam „exagerat” astazi cu laptele:dimineata paine cu dulceata alaturi de lapte cu cacao,la amiaza pui in lapte a la Jamie iar seara a culminat cu o „tiropita” de casa(placinta cu branza sarata).Foile de placinta sunt un aluat foietaj de la Cuina Banateana iar umplutura are in componenta sa:500 grame cas sarat,2 oua,100 grame gris,50 grame margarina,500 ml.lapte. Margarina se topeste intr-o cratita ,se rastoarna grisul tot odata si se amesteca bine 1-2 minute.Apoi se adauga laptele cald,amestecand mereu pana se face ca o crema.Cand aceasta se mai raceste putin se incorporeaza bine cele 2 oua,iar cand s-a racit complet crema adaugam si casul sarat sfaramitandu-l.La sfarsit se adauga sare (daca mai este nevoie-se gusta)piper si un varf de cutit de nucsoara,Se asambleaza foaie,umplutura si iar foaie .Cu un cutit se taie foaia de deasupra in ce forme doriti(triunghiuri,patrate,romburi)si se da la cuptor la 190 de grade pentru 50-60 de minute.

Fiecare lucru, moment, poate avea o poveste. Prajitura aceasta este cunoscuta azi ca „Dintii negrului”. Eu o stiu de la mama, de cand eram mica, este chiar una dintre prajiturile copilariei si-i spuneam simplu, „Negresa”. Este asa de simplu de facut si atat de buna si bineinteles, contine lapte!!
Batem bine 5 galbenusuri cu 200 gr zahar, pana cand isi dubleaza cantitatea si zaharul se topeste. Adaugam 120 gr unt moale (scos de la frigider cu 30 minute inainte), 200 gr faina amestecata dinainte cu 4 linguri cacao si un pachet praf de copt. Se incorporeaza usor si 200 ml lapte, iar compozitia se toarna intr-o tava de 25/35 cm, tapetata cu hartie de copt. Se da la cuptorul preincalzit pentru 20 de minute, pana cand se incheaga si ramane usor umeda deasupra. Dupa ce bagam compozitia la cuptor, preparam bezeaua, batand albusurile spuma cu 200 gr zahar. Dupa cele 20 de minute, scoatem prajitura si intindem deasupra bezeaua. Dam prajitura la cuptor pentru inca 5- 10 minute.

Am pregatit de data asta o alta bunatate ce merge neaparat cu lapte! E cel mai simplu chec de pe lume!:D Si cel mai bun! Trebuie doar sa batem 2 ouă cu o cană de zahar. Sa adaugam apoi o jumatate de cana (aceeasi cana) cu ulei si o jumatate de cana cu lapte. Peste acest amestec turnam in ploaie faina (2 cani umplute pe 3 sferturi fiecare) in care am pus un pliculet de praf de copt. Turnam amestecul intr-o tava de chec tapetata cu hartie de copt. Nu chiar tot aluatul, ci oprim deoparte foarte putin in care punem o lingura de cacao. La final, adaugam si particica de aluat negru peste cea alba din tava. Punem in cuptorul preincalzit pentru 40-45 minute. Il scoatem dupa ce trece testul cu scobitoarea. Il lasam sa se racoreasca, apoi il pudram cu zahar pudra. Si il mancam cu o canita de lapte, la ceas de seara! Pofta buna!

Campania „spune DA laptelui” mi-a adus aminte de copilarie. De acele vremuri minunate petrecute la tara, sub privirea blajina a bunicii, sub mangaierea bunicului. De vremurile cand veneam de l agradi, aruncam ghiozdanelul pe unde apucam si apoi fugeam sa ma cocotez pe stalpul portii unde cantam fel si fel de cantecele, de ma stiu vecinii si acum >iar unii dintre ei nu rateaza sa ma intrebe, bineinteles cand mi-e lumea mai draga, „iti aduci aminte cum cantai pe stalpul portii ??”
Tot cam din acea perioada, e si povestea asta. Reala de altfel. Cu mandrie recunosc ca eu am baut lapte din bibe pâna pe la 6 ani, cand mi s-a spus ca sunt cam mare si ar trebui sa renunt. La bibe, nu la lapte. Însă eu am renunţat la amandoua. Si din acel moment n-am mai pus gura pe lapte vreo 2 ani. Uite-asa, de ciuda, de mofturi de ţânc răzgâiat, de …cine stie de ce. Indiferent ce incercau ai mei, refuzam categoric. Pâna intr-o vacanta de vara cand m-au „abandonat” la tara , la mamaie si tataie. Am intrat pe poarta zumzaind si fiind 100 % sigura ca obtin ce vreau . Wrong !
– Mamaieeeee…vreau prajitura cu unt si nuci !! Vreauuuu !!!
– Bei si un pahar cu lapte??
– NU !!
– Bine. Atunci nu-ti fac prajitura !!
– Hai mamaieee !!
– Nu !!!
…si povestea s-a repetat vreo saptamana. M-am pisicit, m-am alintat, m-am suparat….ba am varsat si vreo 3 lacrimi poate-poate o impresionez. Nimic. Mamaie se pare ca nu ceda. Pana la urma tanjind după acea bunatate, m-am dat batuta si m-am dus la mamaie cu paharul, cu capul plecat si cu jumate de gura am cerut…… lapte. Cu gand ca-l dau la mâţă, când se întoarce baba cu spatele. Dar ti-ai gasit. Şi-a pus mâinile-n sold, şi mi-a spus:
– Ei, acum bea-l !!
Probabil ştia ce-mi poate capuşorul :))
Si l-am băut. Pe nerasuflate. Nu va spun cat de bun era. Si ce gust…si…si…am mai cerut. Si mamaie s-a ţinut de cuvânt. Mi-a facut prajitura mea preferata. Cu crema de unt şi nuci. Simplă, dar delicioasă .

Am pastrat reteta. O fac si acum, insa parca nu mai are acelasi gust . Insa mereu e servita lânga un pahar cu lapte.

Ingrediente:

blat:
10 ouă,
10 linguri ulei,
10 linguri făină,
10 linguri zahăr,
1/2 lingurită sare.

crema de unt:
300 g unt moale dar nu topit
350 g zahar praf ,
100 gr nuci macinate,
½ lingurita de sare
2 lingurite esenta de vanilie,
frisca lichida sau smantana (cat este nevoie)
50 gr cacao

sirop pentru blat :
1 esenta de migdale,
200 ml apă,
200 gr zahăr

pt adulti:
vişine in alcool.

pt.decor:
100 gr ciocolata ,
100 gr frisca lichida sau smantana.

Preparare:
Blat:
Se separa albusurile de galbenusuri.
Albusurile se bat spuma cu un praf de sare.Treptat se adauga zaharul.
Faina se amesteca cu praful de copt.
Galbenusurile se amesteca cu uleiul.
Dupa obtinerea unei spume tari din albusuri, se adauga galbenusurile si faina, amestecand in continuare, de aceasta data, de jos in sus, cu lingura.
Se tapeteaza o tava cu hartie de copt si se baga in cuptorul incins in prealabil, pentru 30 minute.
Dupa ce trece testul scobitorii, se lasa la racit pe un gratar si se taie in 3 „felii”.

Crema de unt:
Intr-un bol incapator, se bate untul cu un mixer la viteza medie. Se opreste mixerul si se adauga zaharul praf si nuca. Se amesteca intai cu o lingura ca untul sa cuprinda zaharul si sa nu riscati sa aveti o bucataria plina de zahar, apoi dati drumul iar la mixer.
Se mareste viteza mixerului si se bate pâna zaharul si nuca devin o crema. Se adauga si esenta de vanilie. Daca glazura are o consistenta rigida se adauga frisca sau smantana lichida. Se adauga atat cat e nevoie pentru a obtine consistenta care o dorim.
Se imparte crema in doua portii egale. In una din portii se adauga cacaoa si se omogenizeaza.

Sirop:
Se pune la fiert apa cu zaharul pana obtinem un sirop mai consistent. Se adauga esenta si se lasa la racit.
Se insiropeaza fiecare blat.

Asamblare:
Pe primul blat se intinde un strat generos de crema de unt cu cacao.
Se aseaza al doilea blat si urmatorul strat de crema de unt (alba, de data asta) .
Se adauga si visinele din alcool si ultimul blat.

Nici nu va pot explica aroma pe care o au acesti melci pufosi cu crema vanilie! De cum i-am vazut prima data intr-un supermarket am zis ca trebuie sa-i fac si eu …m-am indragostit de ei, a fost dragoste la prima vedere:D si nu m-am inselat deloc pentru ca au un gust divin. E un dulce pe care l-as manca oricand, la orice ora si neaparat alaturi de un pahar cu lapte cald yummmm!!

Povestea mea cu lapte incepe din frageda pruncie. Cand, la cateva saptamani de la nastere am refuzat total laptele de la sanul mamei desi nu se punea problema sa nu ma alimenteze la san, dar asa am fost eu :) incapatanata din primele clipe de viata. Nici laptele praf nu mi-a placut, nu l-am suportat, nu stiu din ce motiv faceam bubite de la el si mai mult flamanzeam. Mama a vazut ca sufar de foame si a recurs la o soutie banata in momentul actual, laptele de vacuta. :) Da, da, stiu… nu este recomandat la varste asa mici, dar cu astfel de lapte am crescut si n-am avut nimic. :)
Cand am mai crescut putintel, mama imi facea lapte cu cacao in fiecare dimineata. Daca nu apucam sa beau dimineata (stiti cred si voi cum sunt copii cand merg a scoala, cauza principala a intarzierii mele la scoala era ca uneori imi era atat de somn incat ma mutam de pe un pat pe altul pana punea mama piciorul in prag si ma „fugarea” la scoala) la amiaza mama avea intodeauna pregatita portia mea de laptic cu cacao. Il asteptam cu atata drag si pofta de parca nu exista ceva mai bun pe pamant. Iar seara de seara asteptam ca o pisicuta (cum imi zicea buni) cuminte in usa grajdului si sorbeam prima canuta de lapte cu muuulta spuma (asa nestrecurat si nu m-am imbolnavit niciodata din aceasta cauza :) mulsa de buni special pentru mine. S-apoi de la spuma aia alba, frumoasa faceam ditamai mustacioarele si radeam cu buni de ma prapadeam… Oh, ce vemuri si ce dor mi s-a facut de copilarie. :)
Pisicuta de atunci s-a transformat in ditamai pisica care are la randul ei pisoiasi. Ei bine copilasii mei consuma cu aceeasi placere lapte crud. Stiti si voi ca laptele este o sursa buna de calciu, iar copiilor mei nu le-a lipsit niciodata acest element.
Fiindca inevitabil cand spui lapte te gandesti la copilarie, am incercat sa reinvii aromele acelei perioade cu acesti biscuiti, imbinand laptele, cacaoa si putina crema de branza care-mi aminteste de spuma laptelui proaspat.
Va poftesc cu drag sa-i incercati.

Biscuiti cu lapte si Nesquick

Ingrediente (pentru 48 biscuiti cu diametrul 7 cm)
Biscuiti
620 g faina de grau 000
200 ml lapte
150 g zahar tos
150 g Nesquick
50 g cacao
75 g ulei de palmier
1 ou mediu (M)
1 lgt rasa bicarbonat de sodiu
1 lg otet

Crema de branza
250 g mascarpone
150 g smanatana dulce (fina si cremoasa, 20% grasime)
15 g zahar pudra

Cum procedam:
1. Intr-un vas amestecam 350 g faina cu cacaoa, Nesquick-ul si zaharul tos.
2. Adaugam in vas ingredientele lichide: laptele, oul batut, uleiul de palmier (incalzit cat sa devina lichid) si bicarbonatul stins cu otet.
3. Framantam bine compozitia incorporand restul de faina putin cate putin, pana cand obtinem un aluat ferm, nelipicios.
4. Punem aluatul intr-o folie alimentara si il introducem in frigider pentru 12 ore.
5. Preincalzim cuptorul la 200°C.
6. Scoatem aluatul din frigider, si fiindca e dcestul de tare il impartim in 4 ca sa putem lucra.
7. Intindem foi de 0.5-1 cm, taiem cu o forma rotunda (sau puteti folosi ce forma aveti la indemana).
8. Punem biscuitii intr-o tava tapetata cu hartie de copt si introducem in cuptor pentru 8-14 minute (depinde de grosimea lor). Dupa ce s-au copt ii lasam la racit 15-20 minute, apoi ii putem decora.
9. Pentru crema de branza amestecam cu un tel mascarponele cu smantana si zaharul pudra.
10. Punem crema intr-un pos cu un varf simplu, apoi spritam pe fiecare biscuite dupa preferinta. Putem, de asemenea, pune crema si intre biscuiti.
Enjoy!

Aceasta este prima prajitura pe care am facut-o din randul dulciurilor de dieta. Si de atunci am tot refacut-o, pentru ca este atat de buna!! Este o prajitura care n-ar putea exista fara lapte :)
Blatul:
4 albusuri, 4 linguri tarate de ovaz, 2 linguri tarate de grau, 5 linguri budinca de cacao Dr. Otker, 2 linguri branza de vaci degresata, 3 linguri indulcitor pudra, 1 lingurita praf de copt, 1 lingura cacao degresata (eu am folosit pudra de roscoave).
Se bat albusurile spuma cu un praf de sare. Intr-un alt vas amestecam ingredientele uscate, adaugand branza degresata. In aceasta compozitie incorporam usor spuma de albusuri. Aceasta compozitie o asezam intr-o tava de 25/35 cm, pe hartie pentru copt. Se da la cuptorul preincalzit pentru 10-12 minute, nu mai mult! Se lasa apoi la racit.
Crema:
3 galbenusuri, 3 linguri indulcitor, 3 linguri budinca de vanilie Dr. Otker, 300 ml lapte degresat, esenta de vanilie.
Intr-o craticioara amestecam galbenusurile cu indulcitorul si incorporam budinca.
Intr-o alta craticioara punem laptele la foc pana cand incepe sa fiarba. Turnam incet laptele cald (nu fierbinte) peste compozitia cu galbenusuri, amestecand mereu. Compozitia rezultata o punem la foc mic pentru cateva minute, amestecand continuu, pana cand capata consistenta de budinca.
Crema se lasa la racit.Blatul racit se taie in trei parti egale
Prima foaie se aseaza pe o folie de aluminiu si se pune jumatate din crema, apoi cea de-a doua foaie si restul de crema, peste care se pune ultima foaie. Prajitura se impacheteaza in folia de aluminiu si se da la rece peste noapte.
Merita asteptarea!!

Am descoperit Tiramisu acum cativa ani buni si cum sunt mare amatoare de cafea, am tot facut aceasta prajitura cu diverse ocazii. Imi place pentru ca este aromata si are o crema pufoasa…ce sa mai, are cafea, are crema, este prajitura perfecta!!
Am facut-o si acum, folosind o reteta permisa in dieta.
Iata reteta: Se face un blat, intr-o tava de chec: 4 albusuri, 1 galbenus, 3 linguri amidon, 3 linguri tarate ovaz rasnite, 3-4 linguri indulcitor, 1 lingurita praf de copt, 3 linguri lapte praf degresat, 1 plic de ness. Batem albusurile spuma, adaugam galbenusul si amestecam bine, dar cu grija. Adaugam amidonul, taratele si indulcitorul, laptele praf, cafeaua si praful de copt. Compozitia o dam la cuptorul perincalzit pentru 35 – 40 minute, la foc mediu. Dupa ce se raceste, taiem blatul pe lung, in 3 parti. In tava de chec punem o folie de aluminiu.
Pentru crema avem nevoie de 3 galbenusuri, 450 ml lapte degresat, 2 linguri amidon, 2-3 fiole esenta vanilie, 1 plic gelatina, 250 gr branza de regim. Intr-un vas amestecam amidonul, indulcitorul si esenta de vanilie peste care turnam 350 ml lapte. Amestecam bine si adaugam galbenusurile. Punem vasul la foc mic si amestecam continuu pana se ingroasa si oprim focul. Lasam crema la racit si preparam gelatina – o punem la hidratat si intre timp mixam crema de vanilie cu branza. Restul de lapte il incalzim putin si il amestecam cu gelatina hidratata, apoi il amestecam cu crema de vanilie.
Siropul se face din 200 ml cafea, indulcitor si esenta de rom dupa gust. Se insirpeaza prima foaie, se adauga o treime din crema, apoi a doua foaie, care se insiropeaza si ea, iar crema, iar foaie…iar sirop…iar crema. Se inveleste prajitura in folia de aluminiu si se da la frigider pentru minum 12 ore

Povestea mea cu lapte incepe asa: bunica si 4 nepoti zvapaiati,jucandu-se pe-afara cat e ziua de lunga; ne aduna prin casa doar la masa…si atunci mancam si pietre daca ne-ar fi dat! Si ca sa scape de grija, ne framanta repede niste gogosi, ne umplea canile cu lapte proaspat,stateam afara,la umbra si mancam pe intrecute.

Nu am facut de multe ori rulada la viata mea, dar pofta m-a indemnat! Este o reteta dietetica, care „indulceste” multe momente.

Ingrediente crema:
150 ml lapte degresat
1 plic gelatina
1 ou
1 lingura budinca de vanilie Dr. Otker (sau amidon de porumb)
1 lingura indulcitor pudra (sau stevie, de care va place)
Ingrediente blat:
3 oua
jumatate plic praf de copt
1 lingurita cacao degresata
1 lingura budinca de ciocolata sau cacao Dr. Oetker sau amidon de porumb
2 linguri tarate de ovaz rasnite
Prepapare:
Incepem cu CREMA, pentru ca necesita mai mult timp sa se raceasca.
Incalzim latptele, nu il fierbem. Intr-o craticioara sau intr-un castron metalic preparam gelatina conform instructiunilor de pe amgalaj. Intr-o alta craticioara se bate oul spuma, se adauga budinca si indulcitorul si se omogenizeaza. Peste compozitia aceasta se adauga laptele si se amesteca. Punem crema pe foc mic, amestecand mereu, pana se ingroasa. Dupa ce crema s-a racit putin (nu trebuie sa fie fierbinte, pentru a nu se strica gelatina), incalzim putin gelatina pe baie de abur si o adaugam in crema, amestecand sa se omogenizeze. Crema astfel preparata se da la rece. Eu am adaugat putina esenta de visine…nu pot sa spun ca a fost o idee fericita…iese mai gustoasa cu aroma de vanilie sau cu ce va place.
Pentru blat batem albusurile spuma, iar galbenusurile le amestecam cu praful de cop, amidonul, taratele de ovaz, indulcitorul si cacao. Pornim cuptorul pentru a fi cald cand intorducem prajitura. In amestecul de galbenusuri incorporam spuma de albusuri. Turnam compozitia intr-o tava de 25/35 cm, tapetata cu hartie de copt si dam la cuptor pana cand blatul se desprinde usor de pe margini (cam 20 de minute, la foc mediu).
Cand este gata, scoatem prajitura din cuptor si o lasam sa se raceasca. Desprindem usor hartia de copt si asezam peste blat crema racita si inchegata bine. O lasam asa cam 10-15 minute, pentru a se inmuia putin blatul, apoi rulam usor cu ajutorul hartiei de copt sau al unei folii de aluminiu (pe care am asezat blatul inainte de a pune crema). Dam rulada la rece pentru cateva ore si apoi ne putem bucura de ea :)

O alta gustare de seara ce merge perfect (dar peerfeeect!) cu lapte este cea alcatuita dintr-un preparat ce poarta numele de „bulbuci”! Suna ciudat, insa asa mi s-a spus ca se numesc! Nu am o denumire mai moderna, sa spun asa. E vorba despre niste globulete delicioase facute din aluat de cozonac. Dupa ce a dospit aluatul, luati din vas cu o lingura inmuiata in ulei o cantitate mica de aluat (asa cum procedati cu carnea la chiftele) si formati bile pe care le scaldati in nuca macinata amestecata cu zahar. Asezati apoi bilele una langa alta, lipite, fara spatiu intre ele, intr-o tava unsa cu unt si tapetata cu faina. Puneti tava la cuptor la foc potrivit. Dupa vreo 20-25 de minute, scoateti tava si puneti peste bulbucei (cu o lingura) lapte amestecat cu zahar si un zahar vanilat. Bagati tava din nou la cuptor. Cand se rumenesc frumos (dupa 20-25 de minute) sunt gata! Ii scoateti frumos (se desfac ca niste chifle) si ii mancati cu un pahar maaare de lapte! Sunt foarte deliciosi, cu gust de cozonac, usor umezi de la lapte! Pofta buna!

Cornuri pufoase in doua culori umplute cu rahat, nuca, magiun, sau prune uscate si savurate impreuna cu o cana de lapte cald.Aceast desert mi-l amintesc prima data cand ma gandesc la un moment cu lapte drag mie.
Cand mama ni le pregatea nici nu mai conta ca este mic dejun, pranz, sau cina, noi le savuram cu aceeasi nesfarsita placere langa o cana generoasa de lapte cald.Mirosul imbietor ne dadea gata, asa ca, luam cate doua-trei cornuri aburinde de cum scotea tava din cuptor.Ne placeau tare mult.
In ziua de azi, eu am continuat traditia mamei si fac aceste cornuri cu tot felul de umpluturi, iar copiiilor mei le plac enorm de mult.Cand ii vad cu ce pofta le mananca, parca ma vad pe mine cu cativa ani in urma:)
Pentru aceste pufosenii delicioase in doua culori am framantat faina cu lapte cald, oua, drojdie,le-am lasat la dospit, apoi le-am umplut cu bomboane de brad si stafide ”inecate” in esenta de lamaie.Dupa ce le-am scos de la cuptor le-am ”dat o baie” intr-un sirop de zahar cu lamaie.
Le servim obligatoriu alaturi de o cana de lapte si in orice moment al zilei.
Sunt absolut delicioase!
Savurati cu placere!

Am descoperit de curand o reteta foarte buna de turta dulce! Fara scortisoara si fara alte condimente: doar turta buna, moale, bicolora, pufoasa si glazurata!Iata reteta: puneti intr-un bol 250 ml lapte batut (sau chefir sau iaurt), 1 ou, 250 g zahar si 3 linguri de ulei. Amestecati bine cu un tel. Adaugati apoi 4 linguri de faina si 1 lingurita de praf de copt. Impartiti aluatul rezultat in 2 vase: in unul puneti 1/3, in celalalt 2/3. In bolul cu 2/3 puneti apoi 16-20 de linguri cu faini; framantati un aluat moale, putin lipicios, bun de lucrat pe masa infainata. In celalalt bol (cu 1/3 din aluat) puneti 2 linguri cu cacao si circa 10 linguri de faina; framantati putin. Taiati in 2 bucati aluatul alb. Avem deci o bila de aluat cu cacao si 2 bile de aluat alb. Intindem 3 foi rotunde/ovale, apoi le suprapunem: alb+negru+alb. Rulam strans. Taiem pe lungime ruloul obtinut. Vom obtine 2 bucati de rulou de aceeasi lungime, dar pe jumatate de groase. Fiecare bucata o taiem in bucati mici, putin mai mari decat o nuca. Formam cu mana bile mici si le punem in tava de cuptor (pe hartie de copt). Le turtim putin, le bagam la cuptor la 200 grade C pentru 15-20 de minute (la mine a durat mai mult). Va uitati sa fie usor rumene pe fund.Pana se coc, pregatiti glazura. Bateti bine un albus, adaugati apoi 1 pahar de zahar pudra. Imediat cum le scoateti din cuptor, le scaldati in glazura: intr-un vas puneti 7-10 turte si turnati peste ele cateva linguri de glazura. Amestecati usor cu o lingura sa se distribuie glazura pe toate. Le scoateti apoi pe un platou/farfurie/tava cu hartie de copt si le lasati sa se intareasca/usuce glazura. Iar apoi le savurati cu mare-mare pofta cu un pahar mare de lapte! E cea mai buna turta dulce (fara scortisoara si condimente – pentru ca mie nu imi plac! :D ) pe care am mancat-o vreodata!

Chiar daca sunt la dieta, ma bucur ca am descoperit o prajitura care se face usor si imi ajunge pentru doua zile. Este o prajitura ideala pentru sarbatorile care urmeaza si ma incanta de fiecare data cu aroma ei.
Iata reteta: vom folosi o tava pentru cozonac si vom preincalzi cuptorul.
Pentru blat avem nevoie de 3 oua, 4 linguri tarate de ovaz (macinate sau nu), 2 linguri tarate de grau, 2 linguri amidon, 3 linguri indulcitor pudra, 1 lingurita cacao degresata, 1 plic ness, 1 lingurita praf de copt.
Pentru crema ne trebuie 250 g branza de regim, 6 linguri lapte praf degresat, 1 lingurita cacao degresata, 1 pachet ness, indulcitor.
Pentru sirop folosim 200 ml lapte degresat, esenta de rom, indulcitor, 1 plic ness.

Batem albusurile spuma cu un praf de sare si adaugam galbenusurile. Intr-un alt castron amestecam bine toate ingredientele uscate pe care apoi le vom incorpora in compozitia de oua, cu ajutorul unei linguri, amestecand usor.
Compozitia se pune in tava tapetata cu hartie de copt si se da la cuptor, la foc mediu, pentru 35-40 minute.
Intre timp preparam siropul: incalzim laptele si-l amestecam cu celelalte ingrediente, apoi il lasam la racit.Dupa ce scoatem blatul din cuptor il lasam sa se raceasca, apoi il intepam din loc in loc cu ajutorul unei scobitori. Scoatem blatul din tava si-l taiem pe lung in doua parti egale pe care le punem la loc in tava si le insiropam. Dam la frigider pentru cateva ore.
Face serile mai frumoase, alaturi de o cana cu lapte cald :)

Preparam apoi crema, amestecand bine toate ingredientele.
Scoatem prajitura de la frigider si o asamblam, tot in tava. Se poate servi dupa ce sta cateva ore la frigider.

Fursecuri cu ciocolata si nuca

Momentul in care savurez aceste fursecuri cu ciocolata si nuca alaturi de un pahar cu lapte cald este probabil cel mai relaxant moment al zilei.
Ador aceste fursecuri pentru ca sunt putin crocante la exterior si fragede in interior, iar in combinatie cu un pahar cu lapte sunt excelente!

Povestea mea cu lapte e una veche. Pentru familia mea LAPTELE era o sursa importanta de venit. In fiecare zi de vineri mama mea trecea muntele, cu cosul in spinare, incarcat cu branza , smantana si cas, la targul din Baia Sprie, iar sambata era momentul nostru preferat. Se cocea painea in cuptorul din curte. O parte din aluat era pastrat pentru placintele codrenesti pe care le mancam cu un pahar de lapte caldut, mancarea noastra , a copiilor, preferata. Acum a venit randul meu sa ofer aceste placinte, copiilor si nepotilor mei si tin sa va spun ca se bucura de aceasi popularitate.

Imi este dor de Craciunul copilariei mele cu baba si mos (a se citi strabunici) cu buna, cu mica si tic.
Incerc sa regasesc farmecul Craciunului de altadata prin traditiile pe care le pastrez, prin mancaruri, prin globurile vechi care imi impodobeau pomul si in copilarie, prin povestile pe care i le spun copilului meu.
…Si din pacate numai este ca atunci… cel mai mult imi lipsesc pitarai(copii care vin cu colinda inca de dimineata si care au un colind special) si mai ales colaci pe care ii facea baba mea special ptr ai da coindatorilor alaturi de o bucata de carnat afumat.
Acei colacei au ramas ptr mine un mister pana am descoperit japonezele din cuina banateana si am invatat sa mesteresc si eu aceste minunatii. Nu imi iasa intodeauna ca la baba mea dar imi aduc linistea pe care o simteam atunci cand ii devoram cu o cana cu lapte langa bradul impodobit asteptandu-l pe mos Craciun. Si daca mai aveam norocul ca in colacelul meu sa descopar banutul „fermecat” eram convinsa ca toata lumea va fi a mea.

Si in acest an mama mea a pregatit aceste cornulete fragede. Se topesc pur si simplu in gura…. Ne place sa le servim dimineata mai ales in prima zi de Craciun cu lapte cald. Atat eu cat si surioara mea savuram laptele impreuna cu cornuletele pregatite de mamica noastra draga.
Cornulete Fragede
Ingrediente :
500 g faina
200 g untura(unt)
1/2 lingurita sare
o lingura zahar
20 g drojdie
100 ml lapte
200 g smantana
4 galbenusuri ou
coaja rasa de la o lamaie
150 g unt (pentru uns aluatul)
Mod de preparare :
Dizolvam in laptele caldut drojdia impreuna cu sarea si o lingura de zahar si lasam la dospit. Adaugam la faina maiaua, cele patru galbenusuri de ou, smantana, coaja de lamaie, untura si framantam pana obtinem un aluat elastic.
Untul se topeste. Aluatul se imparte in 4 parti. Fiecare parte se intinde, si se unge cu untul topit, apoi se presara cu putina faina.
Rulam partea intinsa si unsa, dupa care il impartim in 10 bucati. Procedam la fel si cu celelalte trei bucati de aluat ramase. Dupa ce sunt taiate le lasam la dospit pentru 25 – 30 minute. Fiecare bucata o intindem subtire, se pune umplutura , le rulam, le dam forma de cornulete dupa care le asezam in tava tapetata cu hartie de copt. Se coc pana se rumenesc usor. La final se pudreaza cu zahar praf.
Ana-Maria L. Berghian

Santa’s Cookies! :) Biscuiti cu fulgi de ovaz si merisoare, biscuiti cu ciocolata neagra si fursecuri cu cocos alaturi de o cana de ciocolata calda cu lapte… ceva dulce si bun pentru ca Mos Craciun sa lase cat mai multe cadouri sub bradul nostru in seara de ajun! :D Sarbatori fericite! :*

Cornuri si cozonaci savurati impreuna cu o cana de lapte cald.Acest desert mi-l amintesc prima data cand ma gandesc la un moment cu lapte drag mie.
Cand mama ni le pregatea nici nu mai conta ca este mic dejun, pranz, sau cina, noi le savuram cu aceeasi nesfarsita placere langa o cana generoasa de lapte cald.Mirosul imbietor ne dadea gata, asa ca, serveam cate o felie si-o bucata de cum scotea tava din cuptor.Ne placeau tare mult.
In ziua de azi, eu am continuat traditia mamei si fac cornuri si cozonaci cu tot felul de umpluturi, iar copiiilor mei le plac enorm de mult.Cand ii vad cu ce pofta le mananca, parca ma vad pe mine cu cativa ani in urma:)
Azi am pregatit un cozonac minunat umplut cu nuca de cocos, bezea, stafide, nuca si inmiresmat cu glazura de mandarine si un cozonac pliiiiiiin cu nuca.Sunt absolut delicioase!
Le servim obligatoriu alaturi de o cana de lapte si in orice moment al zilei.
Sarbatori fericite!!!

Eu nu sunt mare amatoare de dulciuri, asa ca mereu imi place sa fac produse de patiserie sarate pe care sa le consum cu o cana de lapte cald. O gustare de seara hranitoare, foarte delicioasa si de sezon sunt pogacelele cu jumari si cu o cana de lapte.

Cornuri si cozonaci savurati impreuna cu o cana de lapte cald.Acest desert mi-l amintesc prima data cand ma gandesc la un moment cu lapte drag mie.
Cand mama ni le pregatea nici nu mai conta ca este mic dejun, pranz, sau cina, noi le savuram cu aceeasi nesfarsita placere langa o cana generoasa de lapte cald.Mirosul imbietor ne dadea gata, asa ca, serveam cate o felie si-o bucata de cum scotea tava din cuptor.Ne placeau tare mult.
In ziua de azi, eu am continuat traditia mamei si fac cornuri si cozonaci cu tot felul de umpluturi, iar copiiilor mei le plac enorm de mult.Cand ii vad cu ce pofta le mananca, parca ma vad pe mine cu cativa ani in urma:)
Azi am pregatit un cozonac minunat umplut cu nuca de cocos, bezea, stafide, nuca si inmiresmat cu glazura de mandarine si un cozonac pliiiiiiin cu nuca.Sunt absolut delicioase!
Le servim obligatoriu alaturi de o cana de lapte si in orice moment al zilei.
Sarbatori fericite!!!

In fiecare seara imi place sa ma relaxez in fata televizorului, sorbind dintr-o cana cu lapte si gustand cateva prajiturele facute de mine. Asa procedez de ani de zile si imi inchei ziua intr-un mod placut. Laptele cu prajituri ma ajuta sa am un somn adanc.

O felie de cozonac alaturi de o cana de lapte este intotdeauna o gustare de seara delicioasa! Anul acesta am ales retetele de cozonaci de pe blogul tau. Am facut unul dupa reteta de cozonac cu aluat oparit a Silviei Jurcovan cu umplutura de nuca si cacao si un cozonac cu crema caramel. Mie si familiei mele ne-a placut tare mult combinatia cu crema caramel! …poate ca nu mi-au iesit cei mai aspectuosi cozonaci, dar au fost tare gustosi!!! :D

Povestea mea incepe cam in felul urmator: Acum patru ani m-am casatorit cu o femeie minunata care ma rasfata mereu. Inainte de culcare, seara, ea ma rasfata cu aceste minunate islere si un pahar cu lapte.. Si baietelului nostru ii plac foarte mult. Bineinteles ca au fost pregatiti si pentru Mosul cel darnic, iar el ne-a adus foarte multe cadouri.
Reteta o are de pe site-ul doamnei Laura Laurentiu pe care o apreciaza foarte mult
Craciun fericit.

Povestea mea cu lapte…cand eram mica si nu imi era somn ii spuneam mamei ca „mi-e foame de ceva dulce” , ea imi citea povestea de seara in timp ce eu rontaiam piscoturi si savuram o cana cu lapte cald…timpul a trecut, eu am crescut, acum sunt si eu mamica dar obiceiul a ramas neschimbat…doar ca acum eu sunt cea care citeste povesti micutei mele.

Imi vin in minte multe clipe minunate petrecute la bunici (impreuna cu sora si fratele meu), pe vremea copilariei mele. Pe atunci laptele era aliment de baza in alimentatie. Dimineata bunica ne facea clatite pe care le mancam cu lapte, la amiaza mancam ca desert lapte cu mamaliga, iar seara ne pregatea lapte cu fricatei. Toate deserturile bunicii erau delicioase si n-am fi renuntat la ele pentru nimic in lume.
Eu va recomand o reteta delicioasa de prajitura care merge de minune cu o cana de lapte (la orice ora din zi):

Prăjitură cu nucă şi ciocolată

Ingrediente:
-pentru blat:
4 ouă
200 g zahăr pudră
100 ml ulei
100 ml apă
200 g făină
½ praf de copt
2 linguri de cacao

-pentru crema 1:
200 ml lapte
100 g zahăr
250 g nucă măcinată
1 fiola esenta de rom

– pentru crema 2:
150 ml lapte
3 linguri gris
100 g zahăr pudră
200 g margarină

-pentru decor:
100 g ciocolată neagră
nuci

Mod de preparare:
Separi ouăle, gălbenuşurile le amesteci cu zahărul, apoi adăugi uleiul şi apa, după care făina amestecată cu praful de copt si cele 2 linguri de cacao. Le amesteci bine după care adăugi albuşurile bătute spumă, iar toată compoziţia o torni într-o tavă tapetată cu hartie de copt. Introduci tava in cuptorul preincălzit pentru 25-30 de minute, iar după ce s-a răcit o scoti din tavă.
Pentru crema 1 fierbi laptele cu zahărul şi nuca. După ce s-a răcit adăugi şi esenta de rom. Pui crema peste blat şi pui prăjitura la frigider.
Pentru crema 2 pui laptele la fiert, adaugi grisul in ploaie si lasi la racit. Incorporezi margarina frecată in prealabil cu zahărul pudră. Pui această cremă peste crema de nuci şi dai prăjitura la frigider.
Tai prăjitura in pătrătele si o decorezi cu ciocolată neagră topită pe baie de aburi iar deasupra asezi bucati de nuci.

O bucatica de prajitura cu o cana de lapte.Ce poate fi mai delicios?Laptele nu imi lipseste niciodata din frigider.De data asta a fost insotit de o prajitura delicioasa.

Reteta de „Malai cu lapte” o stiu de la bunica. In fiecare an,in vacanta de iarna ne rasfata cu aceasta minunatie in fiecare seara,dupa ce bunicul mulgea bivolitele…Stateam lipiti de poalele bunicii pana cand fierbea laptele…apoi ne umplea canitele de tabla…le scotea in tarnatz la racit…ne asezam apoi roata pe dupa masa si mancam malai cu lapte…Si acum aud focul trosnind in soba si simt gustul dulce al laptelui proaspta muls!

Ce poate fi mai bine decat sa le pregatesti copiilor ceva sanatos si delicios?I-am invatat de mici cu laptele…si pot spune ca nu exista nici o zi in care sa nu bea lapte,ceea ce ma bucura foarte mult.Am reusit ceea ce au reusit parintii mei cu mine:sa iubesc laptele.

Laptele….hmmmm, pentru mine este si acum mirosul copilariei mele petrecute la tara la bunici. abia asteptam ca bunicul sa vina cu laptele proaspat si o urmaream pe bunica cum il strecoara si il fierbe, apoi cum ne turna in cani la toti…acum am si eu 2 copilasi, lipseste povestea aceea frumoasa a copilariei petrecute la tara dar nici lor nu le lipseste din alimentatie, cel mic are 4 lunite si il alaptez iar cel mare de 4 anisori imi cere in fiecare dimineata si seara o canuta de laptic sau sa ii prepar lapte cu orez sau melcisori! Cu povestioara mea mi-am trezit eu insami amintiri si mi s-a facut un nod in stomac gandindu-ma la casa bunicilor mei, ulitele pe care alergam si copacii pe care ne cataram pentru a culege visine sau cirese. :) va trimit o fotografie cu cozonacul facut de mine si lapticul care nu imi lipseste niciodata din casa

De cand eram copil mirosul cozonacului din Ajun de Craciun mi`a „invadat”mintea si sufletul.
O felie de cozonac alaturi de o cana cu lapte proaspat este tot ce imi doresc.

Povestea mea cu lapte este legata foarte mult de copilarie. Prajitura „Alba ca zapada” este prajitura pe care doream ca mama sa o faca foarte des. Acest lucru, din pacate, se infaptuia doar iarna si se sevea la masa de Craciun. Nu cunosc foarte bine considerentele din cauza carora aceasta prajitura aparea doar iarna, langa un pahar cu lapte cald, dar stiu foarte bine ca aceste momente mi s-au intiparit foarte bine in minte. Asociam aceasta delicatesa cu laptele si obisnuiam sa-i spun „Alba ca laptele”. Fac aceasta prajitura acum, nu atat de rar precum o facea mama, insa, nu stiu din ce considerente, ea nu are gustul de altadata. Am presimtirea insa ca atunci cand voi deveni mama, aceasta prajitura va avea acelasi gust ca aceea care era preparata de mama mea.

Imi plac foarte mult madlenele, acele mici prajiturele aromate, moi, cu gust de unt! De data asta am preparat unele in forma de scoici, cu vanilie si cu cacao! Si le-am savurat cu lapte! Un deliciu! O adevarata relaxare!

Ce gustare poate fi mai potrivita pentru o seara de iarna, cand lumina zilei fuge mult prea repede, decat un pahar de lapte dulce, usor incalzit, cu o felie de cozonac? Parca gustul unic al acetei gustari mai indulceste un pic serile mohorate de iarna…

Va amintiti mirosul proaspat al cozonacului proaspat scos din cuptor? Eu da! In fiecare an, de Craciun ,mama ne facea cozonac cu rahat.Si cateva zile la rand, dupa aceea, nu vroiam sa mananc nimic altceva la cina decat cozonac cu lapte.

Salamul de biscuiti cred ca este unul din deserturile favorite ale copiilor.Imi amintesc cum mama ne punea sa sfaramam biscuitii si cum asteptam cu nerabdare sa se intareasca pentru a-l savura seara,inainte de culcare, alaturi de o cana cu lapte caldut…ca sa dormim mai bine!

Povestea mea cu lapte…in fiecare seara serveam o cana cu lapte cu ceva foietaj…atunci cand eram copil.Mama isi gasea timp de fiecare data sa ne pregateasca acesta gustare.

Aceasta prajitura se numeste DESTEAPTA.Chiar isi merita numele,pentru ca are foarte multe ingrediente,printre care si lapte.Se amesteca toate ,iar in cuptor se separa in 3 straturi.Sotia mea o pregateste foarte des.