Am spus și am să spun mereu că dimensiunea noastră de culegător se pierde și e păcat. E asemănătoare energiei …
După-amiezele gimnaziale mi le petreceam deja în bucătărie. În locul care a rămas mulți ani al meu, îmi vedeam de …
A trecut ceva timp de când m-am alăturat poate celei mai frumoase și mai pasionate comunități din România, aceea a oamenilor …
Sâmbăta, strânsul mesei nu se finaliza cu odihna mamaiei în compania unui celebru și nelipsit măr și a nu mai …
Trebuie să vă spun din capul locului că la aranjamentul zilnic al cafelei despre care v-am povestit săptămâna trecută nu …
După amiezele petrecute în răcoarea camerei mari, prefăcându-mă că dorm, au un farmec aparte. Mica bibliotecă de la picioarele patului …
Prima găteală pe care ți-o oferă o gazdă cumsecade din Cheia Dâmbovicioarei este bulzul. Ca orice lucru simplu, țăranesc, presupune …
Treceau cele câteva zile de concediu ale părinților mei încărcate de fum, râu și păduri, cu găteli de mică sărbătoare, …
Pentru că nu e departe de orășelul copilăriei mele, hai să dăm o fugă până la Dâmbovicioara, sub răcoarea cheilor …
De când m-am implicat în bloggingul culinar, am constatat cu bucurie interacțiunea specială pe care o au între ei pasionații …
În camera mare și veșnic umbrită de la Câmpulung, pe unul dintre pereții înalți, zugrăviți în alb, exista o masă …
În tinerețile lui, Tataiu, despre care deja v-am povestit, bătea munții cu bucuria omului care iubește piatra, pădurea și râul …
