Cuvantul „huzur” a patruns in limba romana pe filiera turca, iar vacanta in Turcia mi-a demonstrat ca nu e o vorba goala, exista pe pamant un loc cald, frumos, confortabil, un „san al lui Avraam” terestru in care sa esti tratat regeste si de unde nu-ti vine sa mai pleci: Antalya. Auzisem, de la prieteni si cunoscuti, destule impresii de vacanta in Antalya. Auzisem ca in Antalya serviciile sunt exceptionale, ca turcii sunt de o amabilitate greu de descris, ca marea e calda si nisipul fin, ca hotelurile sunt confortabile. Toate acele povesti, insa, mi se par acum prea palide pentru a ilustra sederea noastra in Antalya, pentru ca in vacanta noastra de o saptamana (mult prea scurta, asta e singurul regret) ne-am simtit regi cu adevarat.
Imaginea de mai sus este emblematica pentru Antalya: plaja Konyaalti cu muntii Taurus la orizont. Am facut aceasta fotografie intr-o zi in care soarele s-a incapatanat sa nu-si arate fata, moment potrivit pentru a descoperi orasul Antalya, pentru ca superbele resorturi turcesti de care am auzit cu totii fiinteaza de fapt in cele cateva statiuni situate in jurul orasului: Belek, Lara, Kemer si, ceva mai la sud pe riviera turceasca (unde nu am avut timp sa ajungem, din pacate), Alanya.
Nu intentionez sa scriu un roman despre vacanta noastra in Turcia, dar un foileton tot merita. Inainte de a porni pe firul povestirii, trebuie sa admit ca subconstientul meu tanjea demultisor dupa o astfel de experienta. Ma gandesc ca multi dintre voi ati avut prilejul sa urmariti pe Travel Channel o serie de emisiuni al carei host este Varun Sharma, un tip foarte simpatic despre care eu credeam ca e cel mai norocos exemplar al speciei din care facem parte: omul asta calatoreste prin toata lumea, sta numai in hoteluri de lux unde toata lumea il rasfata, face ciuda lumii intregi aratand ce viata duce el si fara indoiala e platit binisor pentru trebusoara asta. L-am urmarit pe tipul asta cu nesat, m-am amuzat cu el, l-am si injurat poate, caci invidia e unul dintre pacatele omenesti si om sunt si eu, deh. De zeci de ori am afirmat ca eu vreau sa fiu Varun Sharma intr-o viata viitoare si iata ca Family Travel mi-a oferit sansa sa fiu cu adevarat, fie si doar pentru o saptamana, in aceasta viata.
Am ajuns pe aeroportul din Antalya intr-o zi de luni. Andreea de la Family Travel ne insotise la aeroport, ne ajutase la check in, vorbise cu partenerul turc al agentiei sa ne astepte la aeroport si sa ne asigure transferul la hotel, in fine, organizase totul pentru noi in detaliu, dar fiind prima noastra experienta de acest gen marturisesc ca am avut ceva emotii (daca ratam intalnirea cu turcul, daca nu ne place hotelul, daca… ). Toate emotiile s-au risipit cand am fost intampinati de domnul Akîn, care ne-a vorbit intr-o romana foarte fluenta si, fiind a doua zi de Paste, ne-a spus „Cristos a Inviat”. Era doar prima dovada de atentie deosebita si ospitalitate cu care turcii ne-au rasfatat in saptamana ce a avea sa urmeze.
O masina foarte confortabila ne-a preluat deindata si ne-a dus la prima noastra destinatie: statiunea Belek, hotelul Papillon Ayscha. Cand am patruns pe poarta resortului, am fost uimiti de frumusetea gradinilor, o bucatica de rai in care infloresc mii de tandafiri, aleile sunt umbrite de palmieri si chiparosi, arcadele sunt impodobite de plante curgatoare pline de flori. In aer, un parfum care l-ar face invidios pe cel mai priceput parfumier, esente delicate florale amestecate cu mirosul proaspat, marin, al Mediteranei. Camera este frumoasa si luminoasa, paturile confortabile (de fapt e un pat dublu si unul de o persoana, in cazul care in camera s-ar caza o familie cu un copil), halatele de baie albe, pufoase, ne asteapta pe pat. De pe balcon, printre pini si acacii de toate culorile, vedem marea.
Nu pierd multa vreme in camera, caci mi-e dor de Mediterana, nu am vazut-0 de doi ani incheiati si atunci s-a intamplat sa fie pe un tarm mai nordic. Asa ca imbrac ceva comod si pornesc in graba prin superba gradina cu aleile marginite de trandafiri.
Trec in graba pe langa piscine (multe piscine, hectare de piscine cu apa clara si albastra), sunt superbe dar acum am alte prioritati. Printre palmieri zaresc in sfarsit marea.
Cu emotie pasesc pe plaja privata a hotelului, frumos amenajata, impecabil de curata si deloc aglomerata.
Suntem abia la inceputul lui mai, dar descopar cu placere ca acum, la ceas de seara, nisipul fin e inca fierbinte, iar valurile calde, calde si imbietoare. Cum sa le spui nu?
Dupa ce ne restabilim contactul intrerupt in urma cu doi ani cu albastra mare, la intoarcere acordam cateva priviri superbelor piscine. Imaginile urmatoare cred ca o sa va convinga de faptul ca merita toata atentia. :)
E ceas de seara, insa, si noi am batut cale lunga, literalmente am ajuns peste mari si tari intr-o singura zi. Asa incat ne intoarcem in primitorul hol al hotelului, unde seara concerteaza la pian o gratioasa domnisoara.
Ascultam cu placere, la un ceai oferit cu amabilitate de gazdele noastre, apoi ne grabim la cina, pe care o vom lua in aceasta prima seara in restarurantul principal al hotelului (Angora). Pe langa acesta, oaspetii hotelului pot lua masa in cele cinci restaurante a la carte, unul cu specific turcesc, altul mediteranean, altul italian, altul mexican si unul, in fine, cu specific japonez. Restaurantul Angora dispune de 400 de locuri in sala imensa si o terasa la fel de mare, decorata cu flori curgatoare violete si umbrita de pinii din gradina hotelului.
Cina s-a dovedit un festin de felul celor descrise in o mie si una de nopti, de fapt aveam sa descoperim curand ca pentru toate mesele zilei sunt organizate bufete, cale mai bogate bufete pe care le-am vazut vreodata, cu zeci de feluri principale gatite, zeci de feluri pregatite instant, in fata doritorilor, pe grill sau pe plita, de zecile de bucatari imbracati in costume albe, impecabile, zeci de feluri de salate, de fructe si de prajituri… ce sa mai vorbim.
Pentru o prima zi, ajunge cu rasfatul. :) Cei doi calatori incantati, dar obositi, s-au retras la somn in camera lor confortabila de la etajul al doilea. Au dormit bine, va asigur, si au intampinat urmatoarele zile plini de energie. Despre aceste zile frumoase, despre oamenii noi si buni pe care i-am cunoscut, despre felurile de bucate descoperite o sa va povestesc in urmatoarea povestire de vacanta.
Vacanta in Antalya, partea a 2-a – despre hotelurile vizitate in Belek si Kemer, in plus o reteta culinara turceasca pas cu pas
Vacanta in Antalya, partea a 3-a – despre cele trei hoteluri in care am fost gazduiti in Belek, Lara Kundu si Kemer si doua retete culinare turcesti oferite de doi sefi de la hotelurile de 5 stele
adriana irina spune: 
lauralaurentiu 
irenalana 
Lasă un răspuns