Budapesta superbă și gurmandă – impresii de călătorie

Budapesta superbă și gurmandă – impresii de călătorie. Cum ajungem la Budapesta? Ce mâncăm în Budapesta? Ce e de făcut când vizitezi Budapesta? Care sunt principalele atracții din Budapesta? Restaurante Michelin în Budapesta. 

A venit primăvara. Eu cred că nu este alt moment mai prielnic unei vizite la Budapesta. M-am gândit, așadar, să vă povestesc acum despre ultima noastră incursiune în cea mai accesibilă – pentru noi – capitală europeană, deși ultima noastră vizită a fost iarna. Oricum, plănuim să vizităm Budapesta din nou, în următoarele săptămâni.

Din Timișoara, nici măcar în orașul Deva nu avem cum s-ajungem mai repede. Cel puțin nu până când autostrada Lugoj-Deva, despre care am auzit atâtea de vreo zece ani încoace, (și nu de bine), nu va oferi condiții normale de trafic. Belgradul ar fi mai apropiat, dacă ne referim strict la numărul de kilometri. Nu există, însă, posibilitatea de a ne deplasa până acolo pe o autostradă. În aceste condiții, drumul durează mult mai mult decât cele mai puțin de trei ceasuri pe care le facem cu mașina până la Budapesta.

Fiind, deci, o destinație atât de accesibilă, nu călătorim niciodată ca să ședem prea mult timp pe acolo, deși Budapesta chiar are cu ce să-i uimească pe călători. Chiar dacă e doar un drum la aeroportul Frank Liszt (de unde operează linii aeriene mai multe și cu tarife mai bune decât de pe la noi), nu pierdem ocazia unei lungi plimbări pe malul Dunării, pe bulevardul Andrassy sau prin pitorescul cartier evreiesc. De data asta, am ajuns la Budapesta urmărind stelele. Nu cele de pe boltă, ci stelele Michelin.

Unde am locuit în Budapesta?

Ultima dată, ne-am cazat pentru trei nopți chiar pe Andrassy út, la Hotel Moments Budapest, care ne-a oferit o ședere încântătoare. Bulevardul este parte a patrimoniului mondial Unesco, fiind flancat pe ambele părți de construcții magnifice în stil neo-renascentist. Hotelul Moments funcționează chiar în unul dintre aceste palate. Clădirea a fost construită între anii 1880 și 1882, după planurile faimosului arhitect maghiar Adolf Feszty. Beneficiarul, la vremea aceea, a fost un  comerciant austroungar, Henrik Scholssberger,  putred de bogat în urma afacerilor cu tutun.  Începând cu 2013, clădirea a intrat într-un amplu proces de renovare, lucru care s-a făcut cu mult bun gust, de asta vă poate convinge imaginea de mai jos, în care vedeți lobby-ul elegant.

Renovarea interioară a ținut cont de caracterul clădirii, păstrând mult elemente originale. Vechile paliere, care păstrează feroneria originală și, pe alocuri, pardoseala originală (acolo unde nu a fost prea deteriorată), flanchează curtea interioară a palatului, acoperită în prezent de o cupolă de sticlă.

Și asta a fost camera noastră, foarte confortabilă, mobilată și decorată chic.

Evident, orașul oferă sute sau chiar mii de posibile locuri de cazare. Ne putem caza în hosteluri, dacă avem un buget mai restrâns. Dacă bugetul chiar nu contează, în Budapesta găsim unele dintre cele mai exclusiviste lanțuri hoteliere din lume. Se pot găsi locuri bune și pe AirBnb, important este să identificați pe hartă zona în care este amplasată cazarea, evaluând-o în primul rând din punctul de vedere al accesibilității. Civilizate sunt majoritatea, până la urmă.

Amplasarea a fost și pentru noi criteriul cel mai important când am ales locul în care să stăm. Practic, la distanță de câteva sute de metri de hotel, ne așteptau unele dintre cele mai importante atracții din Budapesta: basilica Sfântul Stefan, Opera Maghiară de Stat sau strada Vaci, plină de magazine care mai de care. La distanță de o plimbare se găsesc și cele șase restaurante cu stele Michelin din Budapesta. Doar două am vizitat noi în această scurtă incursiune, dar avem planuri să le descoperim pe toate.

Ce să faci când vizitezi Budapesta și ce am făcut noi?

Budapesta este un oraș de o frapantă frumusețe. Obișnuim să glumim, eu și Vukomir, când ajungem pe aici, că orașul ăsta demonstrează din plin cât de mult și-au dorit ungurii să le arate austriecilor că Budapesta merita titlul de capitală a Imperiului mai degrabă decât Viena. Veți vedea, parcă totul e mai mare, mai somptuos, mai impresionant decât în vecina Austria.

Arhitectura orașului este cu adevărat uluitoare. O mulțime de stiluri etalează tot ce au mai strălucit în Budapesta. Începând cu ruinele romane ale anticului Aquincum (foarte bine păstrate și puse în valoare într-un muzeu dedicat).

Castelul Buda, așezat într-o poziție domininată deasupra Dunării, în cartierul  Várnegyed, își are originile în epoca medievală, când a fost pentru prima dată finalizat. Uluitorul palat baroc de astăzi, cunoscut drept Királyi-palota (palatul regal), a fost finalizat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Încă există fortificațiile medievale ale castelului, restaurate cu mare atenție. Cartierul Várnegyed este plin de străzi fermecătoare pe care descoperim la tot pasul case și biserici medievale sau în stil baroc.

Castelul Buda este ușor accesibil cu funicularul, care nu doar că te duce în acest site ce face parte din patrimoniul mondial Unesco, dar îți oferă și o priveliște încântătoare.

Cu vaporul pe Dunăre și clădirea Parlamentului

O plimbare cu vaporașul pe Dunăre este la fel de plăcută, indiferent de anotimp. Vaporașele au cabine climatizate, oferindu-ți adăpost în caz de vreme rea. Toate servesc băuturi și gustări și toate au un ghid audio foarte bun, care-ți povestește în diferite limbi – inclusiv în română – despre minunile pe care le poți vedea și pe un mal și pe celălalt, de nici nu mai știi unde să privești. În imaginea de mai jos puteți vedea clădirea Parlamentului Ungariei, văzută de pe Dunăre, de pe puntea vaporașului.

Magnifica clădire a fost finalizată în 1902, în stil neo-gotic. Pentru execuția ei, s-au urmat planurile arhitectului maghiar Imre Steindl. Acesta a câștigat un concurs organizat în scopul de a alege planurile cele mai ambițioase pentru ceea ce maghiarii numesc Országház (Casa Națiunii). De la terminarea ei și până azi, clădirea rămâne cea mai mare a Ungariei. Are mai mult de 600 de încăperi și vreo 30 de scări (sau așa ceva, vă povestesc ce-am reținut de la ghidul audio de pe vaporaș)!

O plimbare pe Dunakorzó

Al treilea sit parte a patrimoniului mondial Unesco pe care îl găzduiește Budapesta este faleza pestană a Dunării. Numită Dunakorzó, această promenadă se întinde între podurile Szecsenyi (podul cu lanțuri) și podul Erzsebet. Dacă ai noroc de vreme bună, plimbarea asta îți umple sufletul de bucurie, indiferent de anotimp. După cum puteți vedea, eu n-am ratat experiența nici la ultima vizită, în decembrie.

Poza dinainte este făcută chiar la piciorul podului Szecsenyi, pe care îl puteți vedea în imaginea ce urmează.

Până și terasamentul tramvaiului, care circulă paralel cu faleza, este o operă de artă.

Tot pe Dunakorzó găsim și impresionanta sală de concerte Peszti Vigadó. De fiecare dată când trec pe aici, mi se face pielea de găină gândindu-mă că aici au concertat Bartók, Wagner, Liszt, Johann Strauss Jr., Mascagni, Dvořak, Debussy, Arthur Rubinstein și mulți alți muzicieni celebri.

Însă cel mai emoționant moment este cel în care ajungi lângă monumentul dedicat memoriei evreilor uciși în timpul războiului de către miliția fascistă maghiară. Pantofi de bronz înșirați pe faleză, care parcă spun poveștile unor vieți curmate fără sens.

Pe unde ne-am mai plimbat?

Cartierul evreiesc

Aproape de fiecare dată, ajungem în vechiul cartier evreiesc. Sinagoga de aici este cea mai mare din Europa și una dintre cele mai mari și mai frumoase din lume.

Străzile vechiului ghetto sunt pline de surprize care mai de care mai plăcute. Una dintre ele se numește Szimpla Kert. Un bar, sau mai degrabă un venue care poate fi fără exagerare denumit ”paradisul hipsterilor”. Locul este pe strada Kazinczy și e de neratat. Dacă ai noroc să nimerești în timpul unui eveniment cu muzică live sau un târg de produse artizanale (de la pâine la cârnați, totul poate deveni vedetă la Szimpla), cu atât mai bine.

La doi pași de această neobișnuită locație, este vechea sinagogă ortodoxă de pe strada Kazinczy, cu un interior splendid.

La câțiva pași, tot în ghetto, este Gozsdu Court. Acesta este un loc gândit pentru ca oamenii să se întâlnească unii cu alții dar și cu mâncarea bună și cultura. Gozsdu Court găzduiește câteva zeci de restaurante și baruri. Săptămânal, se desfășoară aici evenimente culturale, târguri de produse, festivaluri etc.

Basilica Sfântul Stefan, Opera și târgul de Crăciun

Basilica Sfântul Ștefan, cea mai mare biserică a Ungariei, era la vreo 200 de metri de hotelul în care ne-am cazat. În plus, e așa de mare, că nu ai cum să nu o iei de reper și să nu-ți dorești să o vezi mai de aproape, la un moment dat.

La fel, opera, câțiva pași pe strada noastră și am ajuns! De data asta nu am văzut niciun spectacol, biletele se epuizează cu multă vreme înainte de data reprezentațiilor. Musai să fim mai planificați și în viitor să ne bucurăm de o experiență completă.

V-am spus deja, ultima noastră vizită a fost în decembrie. Tot orașul era atins de spiritul Crăciunului. Târgul de Crăciun din Budapesta are reputația de a fi unul dintre cele mai mari și mai frumoase din Europa. După ce l-am văzut cu propriii ochi, martoră sunt că așa este! Practic, târgul de Crăciun e pe toate străzile superbe ale acestui oraș superb. Unul dintre polii de atracție pare a fi piața din fața basilicii Sfântul Ștefan, iluminată superb.

Un altul, piața Vörösmarty, cu brad uriaș de Crăciun, superb aranjat. În jur, o mulțime de tarabe cu marfă șic și mâncare ispititoare.

Iar din piața Vörösmarty pătrundem pe celebra stradă Vaci, un paradis al celor pasionați de shopping. Pe mine cumpărăturile nu mă pasionează nici pe departe ca mâncarea sau restaurantele, așa că, locul pe care vă recomand să-l vedeți (măcar pe dinafară) pe strada Vaci, la numărul 15, este acest Sörforrás Étterem Resztaurant. E o berărie care servește mâncare tradițional ungurească. Dacă ne luăm după Tripadvisor, nu e chiar cea mai bună din Budapesta. Dar fațada este absolut uluitoare!

Și uite cum, pas cu pas, am ajuns, de fapt, la ceea ce a reprezentat scopul ultimei noastre călătorii la Budapesta.

Unde mâncăm în Budapesta?

Budapesta e o destinație pentru gurmanzi, fără doar și poate. Ungurii sunt mândri de gastronomia lor, de moștenirea lor culinară. În bistrouri cât se poate de accesibile, în restaurantele din galaxia Michelin sau chiar la tarabele de pe stradă, vei primi mâncare cinstită și gustoasă. Langoșii sunt delicioși, spiralele de cartofi prăjiți sunt crocante, cârnații gustoși iar papricașul e consistent și îndrăzneț condimentat. Cele mai simple feluri sunt apetisante, miros bine, au personalitate. Porțiile sunt cam mari pentru cât suntem noi obișnuiți să mâncăm, dar sunt puțini aceia care s-ar putea plânge de una ca asta, cred eu.

Cam așa arată un stand cu mâncare amenajat pe stradă, în Budapesta. Miroase de papilele ți-o iau razna, ai de unde alege, servirea e prietenoasă. Prețurile sunt mai mari decât pe la noi, dar după ce deguști oferta, inevitabil ajungi la concluzia că merită.

La târgul de Crăciun, toată Budapesta mirosea a vin fiert cu mirodenii și a afumături pregătite ca la carte. Ce să-ți mai dorești?

Un prânz la Kazimír Bisztró

Acest local de pe strada Kazinczy, aflat chiar peste drum de Sinagoga Ortodoxă, este unul dintre preferatele noastre, în Budapesta. Putem afirma asta, dat fiind că l-am vizitat deja a treia oară și ne propunem să o facem și în viitor. Mâncarea e gustoasă. Meniul este unul tipic maghiar, cu o tentă de modernism. Bucătarii sunt tineri, ospătarii sunt tineri, atmosfera e tinerească și plăcută. Prețurile chiar acceptabile, patru persoane au plecat ghiftuite de acolo și am plătit ceva peste șaptezeci de euro.

Câteva dintre felurile lor de mâncare le puteți vedea în pozele ce urmează, fiecare poză are descrierea preparatului.

Penne cu pesto de mazăre

Salată cu rădăcinoase coapte și brânză friptă

Paprikas cu nudli – fabulos ăsta!

Coaste cu sos de gulyas

Millefeuille cu alune de pădure și zmeură

Szilvaslekvar – cozonacel fraged cu gem de prune, servit cu șodou de vin alb

Fără îndoială, în Budapesta se găsesc sute de destinații asemănătoare, mici restaurante și bistrouri cărora chiar le pasă ce pun în farfurie și care abia așteaptă să fie descoperite.

Și ce-i cu stelele astea mișeline?

Spre deosebire de vecini (și o spun cu multă tristețe), ungurii au înțeles perfect principalul potențial pe care-l are o gastronomie locală. Practic, o identitate gastronomică asumată, o scenă vie și modernă a restaurantelor, poate pune un oraș și chiar o țară întreagă pe harta atracțiilor unui public dispus să cheltuiască bani pentru a se bucura de experiențe culinare deosebite.

Așa se face că, în prezent, Budapesta este gazda a șase restaurante cu stele Michelin. Iar recomandarea, și cu atât mai mult stelele oferite de Ghidul Michelin atestă excelența. Ghidul Michelin recomandă încă douăzeci de restaurante din Ungaria. În curând, e foarte probabil că unele dintre acestea se vor mândri cu propriile stele. Și nu, nu există nici măcar o recomandare pentru România, nici vorbă de stele! În aceeași situație sunt Serbia, Bulgaria, Slovacia, probabil și altele. Și iar nu, chiar nu suntem persecutați de nimeni. Pur și simplu nu s-a înțeles, nu s-a dorit destul. #atâts-aputut

În cele ce urmează, veți vedea imagini și veți afla impresiile mele despre experiențele culinare oferite de restaurantele Costes Downtown (o stea Michelin) și Onyx (două stele Michelin).

Costes Dowtown

Sub brandul Costes funcționează în Budapesta nu unul, ci două restaurante, ambele cu câte o stea Michelin. Noi l-am vizitat pe cel mai nou, Costes Downtown, care poate fi găsit la parterul Prestige Hotel. Portughezul Miguel Rocha Vieira, executive chef, a alcătuit un meniu de iarnă, consistent, care pune în evidență produsele și gusturile ungurești. Și nu doar atât, ci și apetitul unguresc pentru mâncare! La finalul unei cine fabuloase dar și îndestulătoare, am concluzionat că în Ungaria pleci sătul ca toba până și de la restaurantele cu stele Michelin. Chestia asta ni s-a confirmat a doua zi, în restaurantul Onyx.

Am luat, așadar, un tasting menu de șapte feluri, dar am primit mai multe, tot felul de amuse bouche și deserturi. Pozele nu sunt cele mai bune, dar chiar nu m-am simțit confortabil să scot aparatul de fotografiat în aceste locuri unde atât mâncarea din farfurie, cât și serviciul sunt forme de artă. Sub fotografii sunt explicații ale felurilor pe care le reprezintă.

Șalău de Dunăre marinat , mere, ridichi

Cremă de țelină, mere deshdratate, crutoane, texturi

Somn de Dunăre cu unt brun, mazăre galbenă și sângerete crocant

Prepeliță în două feluri, cu trufă, choucrute și varză de bruxelles

Mușchiuleț de mangalica, picior de porc comprimat, smântână afumată, nudli și sos brun

”Amintiri din copilărie” – desert Abade de Priscos cu slănină, castane și cătină

Restaurant Onyx

Singurul restaurant din Budapesta cu două stele Michelin. După ce l-am vizitat și l-am savurat și am plecat de aici uimiți, pot afirma că două stele Michelin chiar luminează mai tare decât una singură! Ambele restaurante vizitate oferă mâncare excepțională, fără îndoială. La Onyx, însă, gustul mâncării este completat de experiența în sine, care este fabuloasă. Omul care a orchestrat toată această strălucitoare simfonie de arome și impresii este executive chef-ul Ádám Mészáros. Am ales meniul Within our borders (în granițele noastre), care pune în valoare produsele locale și excelența unor branduri ungurești de tradiție.

În primul rând, pâinea. Am primit vreo douăzeci de feluri de specialități de pâine în porții mici, de la pâinea albă cu maia la pâini consistente de secară, cu chimen, pogăcele cu brânză, saleuri fel de fel, una mai bună decât cealaltă. Și dacă tot ne-au adus oamenii pâinea pe masă, parcă s-au jenat s-o lase pur și simplu acolo, așa că ne-au dat și un pate de iepure cu jeleu de măr și un mousse de iaurt cu foie gras de gâscă. Să nu ne plictisim!

Startere

Tot ca să nu ne plictisim, ne-au această selecție de amuse bouche. Unele dintre cele mai surprinzătoare și delicioase îmbucături din câte mi-au ajuns vreodată pe limbă.

Și iată, ajungem la primul starter consemnat și în meniu, care-și propune să celebreze roșiile ungurești, combinate cu tarhonul. În farfurie avem inimi de roșii, pudră de roșii, spumă de roșii, jeleu de roșii și o superb parfumată cremă cu tarhon și cu un subtil iz de citrice.

Al doilea starter: tartar de bivol cu arpagic caramelizat și chipsuri crocante de ciuperci. Și cu picături spumoase asupra cărora autorul a preferat să păstreze tăcerea, savurate cu gemete de plăcere.

Următorul starter e unul foarte special, creat de chef-ul Ádám Mészáros în colaborare cu cea mai celebră casă de porțelanuri din Ungaria, Herend Porcelain Manufactory. Cei de la Herend au creat o casetă de porțelan fin, decorată manual cu filigran aurit, special pentru restaurantul Onyx. Chef-ul a pus în această casetă un starter extrem de fin și elaborat cu foie gras de rață, modelat în formă de trufă albă și completat cu aromă de cafea și cu vin dulce de Tokaji.

Supe

Prima supă este una de sturion de Dunăre, cu tăiței de gălbenuș. Foarte concentrată, o tipică hálászlé ungurească, după care plescăi de plăcere și simți cun ți se lipesc buzele.

A doua supă este un consomme de cocoș. În farfurie am primit carnea de cocoș, probabil gătită sous-vide, că se topea în gură, perle delicate de morcovi și alte garnituri. Supa a fost turnată fierbinte, la masă.

Felul principal

Descoperim în Budapesta încă un mod de a celebra mangalica, considerată porcul național, în acest fel principal în care avem bucățele de mușchiuleț, sângerete, o farsă delicioasă, șuncă, șoric și un sos excelent, acompaniate de un piure de cartofi afumați, rondele de praz caramelizat și un jeleu de castravete.

Deserturi

Desertul principal de la Onyx Budapesta ne aduce aminte, în caz c-am fi putut uita, unde ne aflăm. Suntem în clădirea Gerbeaud iar restaurantul face parte din grupul Gerbeaud Gasztronomia, cred că e considerat un fel de perlă a coroanei. Ei bine, vorbim de o tradiție de chocolaterie fină care are mai mult de o sută cincizeci de ani, lucru care se vede în elementele perfect executate din ciocolată. Se bucură și papilele de acest desert cu ciocolată, vișine ungurești și shiso.

Și, deși în meniu nu mai scrie că ar trebui să primim ceva, deserturile continuă să vină. Următorul celebrează clasicele prăjituri austro-ungare. Pe un platou ni se prezintă ceea ce ni se explică a fi mini-ischler, rakoczi turos (aveți rețeta aici), jeleu de vișine și încă ceva ce nu mai știm ce este (deși ni s-a explicat, dar eram cam copleșiți). Și suntem rugați să nu ne atingem încă de ele, ceea ce ni se pare cam ciudat.

După douăzeci de secunde, platoul cu bunătăți e învăluit de un parfum răcoritor și proaspăt. Și oricât de poftă ne-ar fi, spectacolul merită câteva clipe de atenție.