Tarta cu pere si crema de migdale

Propunerea mea de azi  e o reteta de sezon, tarta cu pere si crema de migdale frangipane, demna de masa regilor Frantei. Conform legendelor, se pare că rețeta ar fi ajuns în Franța prin Caterina de Medici. Aceasta, la randul ei, primise rețeta în dar de la contele italian Frangipani.

O fi sau nu asa, in zilele noastre conteaza mai putin. Importat este că această delicioasă cremă frangipani continuă să aducă bucurie oamenilor. Au apărut mai multe variante ale cremei și vă propun și eu una, chiar mai fină și mai parfumată, ce a cu fistic! O rețetă de prăjitură cu pere, fistic și zmeură găsiți cu un click pe poza următoare.

Eu am avut o frumoasa recolta de pere (cu care m-am laudat deja pe Facebook) iar aceasta prajitura/tarta cu pere si migdale e chiar delicioasa. La fel este și rețeta de tartă cu pere și cremă de vanilie – click pe textul albastru pentru a o accesa. Revenind la rețeta de azi, aceeași tartă poate fi făcută și cu alte fructe (prune, nectarine etc.), cu rezultate la fel de spectaculoase. Mai jos, chiar găsiți o variantă cu caise, super delicioasă și aceea – click pe poză.

Revenind la rețeta de tartă cu pere și cremă de migdale, să știți că nu e greu de făcut. În același timp, e un desert cu succes sigur, așa că vă aștept cu impresii cât de curând.

Ingrediente Tarta cu pere si migdale

crusta:

• 300 de grame faina
• 100 de grame de zahar
• 1 praf de sare
• coaja de lamaie
• 150 de grame de unt foarte rece
• 1 galbenus
• cateva linguri de apa foarte rece (8 mi-au intrat mie)

umplutura:

• 3-4 pere mari, frumoase si sanatoase
• 100 de grame de zahar pentru siropul in care se vor posa perele
• mirodenii pentru sirop: pastaie de vanilie, baton de scortisoara, 4-5 cuisoare, 1 anason stelat, bucati de coaja de lamaie (doar partea galbena)
• 200 de grame de migdale decojite (sau fulgi)
• 150 de grame de zahar pentru crema de migdale
• 150 de grame de unt
• 2 oua intregi
• 4 linguri de coniac bun (optional)
• 1 lingurita extract de vanilie
• in plus: unt pentru uns forma de tarta, faina pt. presarat, zahar pudra pt. finisat

Preparare Tarta cu pere si crema de migdale:

Mai intai, aluatul pentru tarta, care are nevoie de un timp de odihna la frigider de cel putin 1 ora inainte de a fi folosit:

1. faina, zaharul, sarea si coaja rasa de lamaie (cam 1 lingura de coaja de lamaie) se amesteca bine intr-un castron (poza 1)

2. se adauga untul taiat in bucatele mici sau razuit (repet, untul sa fie foarte rece, chiar de la congelator – poza 2)

3. se pulseaza cu robotul de cateva ori, pana cand ingredientele au un aspect nisipos, sau se incorporeaza untul in ingredientele uscate cu o furculita (poza 3)

4. galbenusul se bate cu 2 linguri de apa foarte rece si se adauga peste restul ingredientelor, framantand rapid cu mana sau cu robotul (poza 4)

5. se adauga pe rand cate 1 lingura de apa rece pana cand aluatul se leaga (poza 5); cantitatea de apa necesara poate diferi in functie de faina folosita, atentie sa nu adaugati mai multa decat e necesar si nici sa nu framantati in exces, pentru ca ar dauna calitatii finale a aluatului.

Se aduna aluatul la un loc intr-o bila care se infoliaza si se da la frigider timp de cel putin o ora.

Pregătirea perelor

Intre timp, ne ocupam de pere, care trebuie sa fie coapte si aromate dar inca tari.

Perele se decojesc si se taie in jumatati. Se aseaza perele intr-o craticioara si se acopera cu apa rece. Se scot, apoi, perele, si se lasa deoparte. In apa ramasa, deja masurata sa fie atat cat sa acopere bine perele si nu mai multa, se adauga cele 100 de grame de zahar pentru sirop si mirodeniile. Se da siropul in clocot. Se adauga perele si se reduce focul, lasand sa fiarba incet, fara clocote, timp de 10-15 minute, pana cand perele se inmoaie.

Se scot perele din sirop si se scurg bine, apoi se lasa deoparte sa se raceasca (siropul se poate folosi la altceva, e foarte aromat).

Crema frangipane

Pentru crema de migdale, se pun migdalele intr-un procesor (aparat de rasnit diferite ingrediente) impreuna cu 50 de grame de zahar (poza 1). Se macina fin. Untul si restul de zahar se mixeaza pana cand se formeaza o crema fina (poza 2). Se adauga migdalele, coniacul si extractul de vanilie (poza 3) si se mixeaza pana la incorporare. Pe rand, se adauga si cele 2 oua intregi.

Crema obtinuta se da la frigider pana cand va fi nevoie sa fie folosita.

Asamblarea prajiturii

Pe planul de lucru presarat cu faina, se intinde aluatul intr-o foaie groasa de 4-5 mm., care se transfera cu ajutorul sucitorului in forma de tarta unsa cu unt. Se preseaza usor aluatul in forma iar aluatul in exces de pe margini se taie cu un cutit.

Forma de tarta se da la frigider si se aprinde cuptorul, fixandu-l la 190 de grade Celsius.

De acum inainte sunt valabile doua abordari diferite:

1. daca doriti o crusta crocanta, aceasta se va coace pe jumatate inainte de a pune umplutura, asa cum am facut si eu;

2. daca dimpotriva, doriti o crusta mai supla; congelati aluatul in forma de tarta timp de 40 de minute – 1 ora, adaugati umplutura si dati-l direct la cuptor.

Eu, pentru ca am vrut o crusta cu o consistenta de biscuite, am asezat in forma bine racita o coala de hartie de copt cu greutati, care in cazul meu au fost cam 700 de grame de orez (se poate folosi fasole, naut etc.).

Am dat tarta la copt in cuptorul preincalzit la 190 de grade (cu tot cu orez) si am copt-o timp de 20 de minute.

Intre timp, am scobit casuta semintelor de la perele posate si le-am feliat in felii subtiri.

Umplerea și finalizarea prăjiturii

Dupa trecerea primelor 20 de minute, am scos tarta si am indepartat hartia de copt cu orezul. Am nivelat rapid crema frangipane in tarta si am aranjat frumos  perele pe suprafata (cat de frumos mi-a iesit, fara indoiala ca se poate si mai frumos :P).

Am dat tarta la cuptor. Am redus temperatura la 180 de grade si am copt-o inca 55 de minute, pana cand suprafata a devenit brun-aurie.

Se lasa sa se raceasca pana la temperatura camerei apoi se poate portiona si manca, presarata sau nu cu zahar pudra, dupa dorinta fiecaruia. A doua zi mi s-a parut chiar mai buna.

Pofta mare! Sursa de unde m-am inspirat (si nu copiat, macar am redus serios cantitatea de zahar :P): Giallo Zafferano.