Tati, ce culoare are laptele?
Copil fiind, mergeam adesea cu tata la bunicii mei din zona Fagarasului. Drumul era lung, obositor, mergeam cu trenuri aglomerate, adesea in picioare. Nici pana in ziua de azi nu imi pot imagina de unde avea atata putere sa ma tina in brate tot drumul, pret de 4-5 ore… Si pentru ca nu prea aveam ce face atat amar de vreme, povesteam si nascoceam vrute si nevrute. Una din placerile mele era sa caut cirezile de vaci si sa incerc sa gasesc vaca bunicii mele:
– Tati, tati, uite-o pe Voinica!
– Da, cred ca o vad, dar esti sigura ca e ea?
– Ea e tati, uite, e maro si are pata aia alba in frunte si are cel mai bun lapte dintre toate vacutele de aici.
– Nu, nu cred ca e ea, ca uite, laptele ei este maro cu pete albe
– Ba da, ea este, ca are lapte alb
– Cum sa aiba laptele alb, ca uite ce maro este! Sigur are laptele maro!
– Cum sa aiba laptele maro, mai tati? Laptele este alb!
– Ba nu, nu este alb, daca vaca e alba are lapte alb, daca e maro ere laptele maro.
– Pai si daca vaca are pete?
– Atunci laptele are si el pete!
– Cum sa aiba laptele pete? Pai tu ai vazut lapte patat?
– Da, am vazut, pe bluza ta aia noua!
– Nu mai tati, nu stii nimic, acolo era ciocolata! Dar cum se face ca laptele care ii iei tu de la Alimentara e alb?!?!?!
– Aaaa, pai pe ala il spala bine inainte sa il vanda
– Mda, cred ca il spala, ca tare are gust de apa….
Si discutia tinea asa ore in sir… Intrata pe poarta la bunici, alerga fuga la bunica mea :
– Mama Leana, ia auzi ce zice tata! Cica laptele e maro! Da tati nu stie nimic! Ia hai sa mulgem vaca!
– Vaca e la pascut draga mea, abia deseara vine acasa si aduce lapte.
– Si eu pana deseara ce fac?
– Pai ne amagim foamea cu niste prune uscate….
Si acum imi aduc aminte cu drag de laptele gras, plin de spuma, pe care mi-l mulgea bunica direct in canita. Si nimic nu era mai bun sau mai gustos. Il beam cu pofta si cu mustati albe
Iar prune uscate ca la bunica, mai rar gasesti!
Cu dor de lapte, va invit la o portie de tarta cu prune din Bretania. Mai mult lapte ca aici gasesti doar intr-o canita de lapte…
Pentru 6 portii avem nevoie de :
– 200 g făină
– 200 g de zahăr
– 4 ouă
– 2 pachete de zahăr vanilat sau, cel mai bine, o lingura generoasa de zahar vanilat preparat in casa
– 750 ml de lapte
– Aproximativ 20 de prune uscate
Prepararea este una din cele mai usoare : se pun toate ingredientele, mai putin prunele, intr-un vas si se mixeaza pana la omogenizare. Se lasa sa stea deoparte circa o ora, timp in care putem hidrata prunele putin. Aluatul este moale, foarte moale. Asa trebuie sa fie :)
Se poate sari peste timpul de asteptare, dar este recomandat sa se lase sa stea deoparte deoarece in timpul acesta se desface amidonul si , la copt, se va lega mai bine.
Se preincalzeste cuptorul 200 ° C. Se unge o forma termorezistenta cu unt. Eu am folosit un vas yena de circa 18 cm/ 28 cm. Se toarna aluatul.
Prunele se tavalesc prin faina si se presara peste aluat. Faina le va ajuta sa stea in suspensie, sa nu cada pe fundul tartei.
Se coace timp de 1 h la 200 grade. La jumatatea timpului se roteste tava ca sa se rumeneasca uniform.
IMPORTANT : din momentul în care tarta este gata, nu se deschide usa cuptorului timp de o ora.
Se taie si se serveste rece. Foarte rece as spune eu. Vara este excelenta scoasa direct din frigider.
