Imi este dor de Craciunul copilariei mele cu baba si mos (a se citi strabunici) cu buna, cu mica si tic.
Incerc sa regasesc farmecul Craciunului de altadata prin traditiile pe care le pastrez, prin mancaruri, prin globurile vechi care imi impodobeau pomul si in copilarie, prin povestile pe care i le spun copilului meu.
…Si din pacate numai este ca atunci… cel mai mult imi lipsesc pitarai(copii care vin cu colinda inca de dimineata si care au un colind special) si mai ales colaci pe care ii facea baba mea special ptr ai da coindatorilor alaturi de o bucata de carnat afumat.
Acei colacei au ramas ptr mine un mister pana am descoperit japonezele din cuina banateana si am invatat sa mesteresc si eu aceste minunatii. Nu imi iasa intodeauna ca la baba mea dar imi aduc linistea pe care o simteam atunci cand ii devoram cu o cana cu lapte langa bradul impodobit asteptandu-l pe mos Craciun. Si daca mai aveam norocul ca in colacelul meu sa descopar banutul „fermecat” eram convinsa ca toata lumea va fi a mea.
Bota Ionela Carmen
Adaugata la 2013-12-24
de
Laura Laurențiu
Cele mai noi rețete video