Nu am să repet clişee spunând că laptele mă duce cu gândul la anii copilăriei, tocmai pentru că laptele ne aduce aminte tuturor de momentele acelea fără de griji ale începutului de viaţă. Problema este că o dată înaintând în vârstă, uităm. Uităm de noi, uităm de lucrurile care ne fac bine, uităm să ne hrănim corespunzător. Până când dai nas în nas cu realitatea, şi-ţi dai seama că ar fi trebuit să… Ar fi trebuit să-ţi aduci aminte, ar fi trebuit să ai grijă de tine, ar fi trebuit să trăieşti sănătos. Eu, din păcate, din această categorie fac parte. A uitucilor.
Viaţa a fost totuşi generoasă cu mine, aşa că după îndelungi aşteptări am aflat că în corpul meu bate de şapte luni şi jumătate o inimioară în plus. Inimioara aceasta în plus m-a făcut să-mi dau seama de importanţa unei alimentaţii corecte. Din păcate, fiind tot timpul ocupată, mult prea ocupată pentru a avea grijă de sănătatea mea, m-am trezit dintr-o dată cu toate simptomele care prevesteau o lipsă acută de calciu din organism, lipsă de calciu cu care se confruntă majoritatea gravidelor: cârcei puternici la picioare, sensibilitate dentară şi oboseală, care au culminat nu o dată cu pierderea cunoştinţei.
Ceea ce nu ştiam însă până acum este că în acest moment niciun medic nu recomandă pacientelor sale gravide administrarea de suplimente pe bază de calciu, pentru că acest calciu provenit din suplimente ar putea provoca gravidelor contracţii, până la pierderea sarcinii şi că singura modalitate pentru o gravidă este de a asimila acest calciu din alimentaţie.
Nu pot să vă spun că de când am aflat acest lucru, nu mă mai dezlipesc de lapte. Pe care-l beau cel mai mult ca atare, dar pe care îl folosesc însă şi în reţetele de dulciuri, ale căror mare fan este chiar tatăl lui bebe, care adoră aluaturile dulci dospite precum cozonacul, gogoşile şi rulourile cu lapte şi scorţişoară.
De rulourile cu lapte şi scorţişoară m-am îndrăgostit iremediabil. Nu ştiu de ce, dar pentru mine aceste rulouri reprezintă familia, întrucât seara, la servirea lor cu lăptic se strange toată micuţa noastră familie şi le devorează. Şi ca să vă daţi seama cât de bune sunt, în imagine o aveţi pe Maya, “fetiţa” noastră, încercând să-mi “substituie” ruloul :)
