Cautare in site
x inchide
briose englezesti, reteta de briose englezesti pt. micul dejun

Briose englezesti

Reteta de Laura Laurențiu
Adaugata la 23.03.2012
4
(12)
V-a plăcut această retetă? Vă rugăm să ne dați o notă!
SARI LA RETETA

Ti-a placut aceasta reteta?

4 / 5. Voturi 12

Fii primul care acorda o nota!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

49 comentarii la Briose englezesti

  1. Mihaela spune:

    Au iesit PERFECTE ….sunt delicioase!

  2. Blueiris spune:

    Arata foarte bine si de abia astept sa le incerc si eu! Am si o intrebare : ar merge facute si cu faina de secara, ar mai iesi cat de cat pufoase? Nu ma astept sa iasa la fel, dar nu m-ar incanta nici niste clatite indesate :). Multumesc mult!

    • lauralaurentiu spune:

      Blueiris, interesanta idee. Eu zic sa mergi cu faina de secara maximum pana la 30 %. O sa scada indicele glicemic al preparatului, dar va mai avea si suficient gluten pentru a dospi.

  3. ioana spune:

    Excelenta reteta, am facut-o cu masina de paine, le-am copt in tava de briose si au iesit minunate!

  4. Sanda spune:

    Draga Laura, arata de vis. Trebuie sa iti spun ca tare iti invidiez cosul acesta minunat de paine. Mi-am trecut si eu pe lista de cumparaturi un cos de paine ca al tau. :) Trec acuma la english muffins si sa vadem ce o sa iasa.

  5. deliadediu spune:

    sa stii ca le-am facut in cuptor si sunt un deliciu, m-am indragostit de ele, te astept pe blog sa le vezi si sa-mi zici daca-ti place cum arata, ca la gust mai greu ;)
    http://strumfa-bucatareste.blogspot.com/2012/05/briose-englezesti-la-ruhlman.html

  6. delia spune:

    cat de apetisante sunt, sa stii ca eu am sa le fac in cuptor (nu stiu cand) si am sa revin sa-ti spun ce a iesit. Nici eu nu sunt o simandicoasa si sunt deacord cu ce ai scris mai sus. Nu fac prea multe mofturi, sunt de parere ca ne omoara altele incet dar sigur, inainte conserva de la pate/peste etc :)). Praful de cpot il mai folosesc si eu in amestec, chiar si bucatarul Budy Valastro, care si lasa aluatul la dospit apoi, deci nu e cu actiune scurta. Multumesc ca ai impartasit cu noi reteta….imi este tare foame

  7. MarkAntoniu spune:

    numele adevarat ar fi  „muffins à la rhulman”….

    d-na Laura, de ce stergeti comentarii corecte si binevoitoare ?
    sint apucaturi ceausiste…dictatura a lasat urme in mentalitati…
    pacat…

    de ce v-ati vexat cind am scris ca praful de copt are sens sa fie adaugat
    numai daca este unul cu actiune lunga (in momentul coacerii),
    caci daca e cu actiune scurta, isi face efectul imediat ce e adaugat,
    deci, daca aluatul sta la dospit, un praf cu actiune scurta isi pierde eficienta…

    am aflat intre timp ca sinteti o persoana foarte cunoscuta
    si o artista apreciata
    (nu stiam, eu am plecat din romania acum 20 de ani…)
    cu atit mai mult m-a mirat faptul ca mi-ati sters in mod nejustificat
    absolut toate comentariile,
    o personalitate publica are un orizont deschis
    si simtul dialogului…
    nimeni nu  poate pretinde a fi un as in bucatarie,
    oricind e ceva nou de invatat si nu e nici o rusine a o recunoaste,
    dimpotriva, un merit, caci e dovada de bun simt si modestie…
    oricum, eu nu m-am suparat, nu m-am simtit jignit,
    ci doar usor dezamagit…
    va doresc numai bine, cu toata simpatia….Mark

    PS : lipseste pe situl dvs o rubrica cu principiile alimentatiei sanatoase
    (unele retete de prajituri contin pina la 800 gr zahar,
    ceea ce este o adevarat otrava…

    • lauralaurentiu spune:

      Domnul meu, eu una m-am saturat de expertii care comenteaza pe acest blog. Nu stiu cati dintre cititori sunt interesati sau citesc genul acesta de mesaje, dar, personal, obstinatia de a scrie comentarii de cate o mie de cuvinte, nu o data, ci in repetate randuri, la o unica postare, mi se pare cel putin ciudata. De altfel, daca aveti atat de multe de spus pe marginea subiectului, nu inteleg de ce nu o faceti pe propriul site/blog.
      Am publicat o reteta cu care dv. nu sunteti de acord – am inteles asta. Nu sunteti obligat sa o faceti, asa cum nu este obligat sa o incerce niciunul dintre cititori. Nu sunteti de acord nici cu alte retete ale mele – prajituri care contin pana la 800 de grame de zahar si apreciati dumneavoastra ca reprezinta otrava – v-as intreba daca ati socotit si numarul portiilor care rezulta din ingredientele date. Pentru ca daca tava se imparte in cateva zeci de bucatele va rezulta un continut de zahar mult mai mic la 100 de grame de produs decat in greutatea echivalenta de… ciocolata, de exemplu. Stiti, chiar daca se gateste un produs care insumeaza cateva zeci de mii de calorii, nu e cazul sa se consume tot odata, de catre o singura persoana. Si va asigur ca producatorii de ciocolata nu tolereaza pe site-ul propriu comentariile asa zisilor experti.
      In raport cu acest acest site eu nu sunt o artista cunoscuta, ci o persoana care munceste de-i merg fulgii, care ofera multa informatie gratis, care plateste hosting, mentenanta, newsletter si asa mai departe. Ei bine, in aceasta calitate pot sa tolerez sa comenteze cineva spunand ca nu-i place reteta, atat vreme cat este politicos – ceea ce, bineinteles, a fost si cazul dumneavoastra – dar sa creeze din nemultumire un foileton, nu mai tolerez. Si asta nu din cauza „atitudinilor ceausiste” ci pentru ca e lucrul meu, spatiul meu, pana la urma, va sa zica nu are nimic de-a face cu „mentalitati invechite”, ci cu simtul proprietatii.
      Va asigur ca daca veti continua pe acest ton va voi bana accesul iar si iar, pana cand va veti plicitisi sa schimbati IP-ul.

      BTW – carti de bucate nu lecturati? Pentru ca sunt sigura ca nu puteti fi de acord cu toate cele scrise acolo, asa cum nici eu nu sunt. De ce nu le scrieti autorilor cate-un mesaj bine documentat?

      … uite, am sa va accept sugestia, chiar daca a fost pe ton bascalios, si am sa editez titlul adaugand „a la Ruhlman”. Sper ca asta sa fie suficient ca sa va puteti continua linistit viata.

      2012/5/24 Disqus

    • Cornelia spune:

      Parerea mea este ca nu ne obliga nimeni sa facem toate retetele de pe bloguri.Cu atat mai mult cu cat stim ca unele nu sunt sanatoase nu le folosim si gata, ce atatea comentarii.De exemplu urasc torturile din ziua de azi care de dragul artei au o tona de zahar in acea pasta de zahar, cu mii de trandafiri si figurine pe care nici nevoia nu cred ca le mananca sau daca da atunci chiar ca e otrava, dar evident ca nu ma obliga nimeni sa cumpar……De ce nu frecventati doar blogurile cu retete row vegane sau vegetariene?astfel ati scapa de praf de copt si zahar….Si nu e nimeni comunist!

  8. Ra0207 spune:

    am si eu aceeasi intrebare ca a Adriana, se pot face si in cuptor?

  9. Adriana spune:

    Arata delicios! O singura intrebare am: aceste briose se pot face si in cuptor intr-o forma rotunda termorezistenta?

  10. Oana Boroda spune:

    Categoric le incerc in weekend cu tot cu ouale Benedict. Multumesc Laura…..

  11. Selva spune:

    In lagatura cu bicarbonatele :

    D-l Emil are dreptate cind spune : exista bicarbonat de amoniu si bicarbonat de sodiu,
    ambele folosindu-se cu acelasi efect.

    Praful de copt e un amestec de bicarbonat de sodiu (care e acelasi lucru cu „carbonat acid de sodiu”),
    difosfat disodic (Na2HPO4) si amidon.

    Diferenta intre bicarbonatele de amoniu/sodiu
    si praful de copt este urmatoarea :

    Cele douã bicabonate au nevoie sa se amestece cu un acid, ca sa degaje dioxidul de carbon,
    cel care face sa creasca aluatul. De accea se dizolva cu lamîie sau otet.

    Praful de copt nu are nevoie de lamîie sau otet, pentru cã are deja in compozitie un acid
    (difosfatul disodic). Amidonul e incorporat in plic ca sa impiedice reactia intre ele.
    Reactia are loc in momentul in care praful de copt e adaugat in aluat
    si intilneste deci un MEDIU UMED, care neutralizeaza amidonul si declanseaza astfel
    reactia intre ele, producînd eliberarea de dioxid de carbon.

    In ce priveste folosirea drojdiei si a prafului de copt impreuna in aluat :

    drojdia de bere este o ciuperca unicelularã (Saccharomyces cerevisiae), aptã sã producã fermentarea,
    adica degradarea materiilor organice, prin care se produce dioxid de carbon

    Folosirea ei la dospitul aluatului este suficienta, nu mai e nevoie de praf de copt.
     

    • lauralaurentiu spune:

      Nu, domnul Emil nu spune ca exista amandoua, spune si sustine sus si tare ca praful de copt este bicarbonatul de amoniu, ceea ce e gresit.

      V-as ruga sa va rezumati la discutii constructive, intrebari de care depinde reusita unei retete pe care doriti sa o probati pt. a nu irosi spatiul acestui blog cu discutii interminabile care nu vor ajuta pe nimeni.

      Nu e nevoie si nici nu va someaza cineva sa probati reteta, dar sa stiti ca exista multe alte aluaturi cu drojdie care se dospesc la rece (un exemplu clasic este cel de croissants, dar nu e singurul), asadar dospirea aluatului la frigider nu e chiar o bizarerie.

      • lena spune:

        eu las la dospit destul de des aluaturi in frigider, uneori din lipsa de timp, alteori pt gust.. aluatul de pizza de ex, pe care mereu il las peste noapte in frigider, ori daca am facut mai mult si nu il folosesc, il dau la rece. si aluaturi de paine, seara framant si dimineata coc, e mai usor cand nu am timp sa astept. referitor la reteta, azi english muffins se coc in bucataria mea

  12. Selva spune:

    Am omis sa mentionez ca discurile, o data aranjate pe placa,
    se acopera si se lasa din la dospit 1/2 ora, apio se coc.

  13. Selva spune:

    Sa nu cumva sa credeti ca ironia mea va este adresata dvs.
    In nici un caz !
    Apreciez acest blog, din care ma inspir, precum si stilul in care e scris.
    Am vrut doar sa reactionez la pretentiile de superioritate ale americanilor  de a imbunatati bucataria traditionala engleza, ei, despre care se stie cit de fini sint in ale mincarii !
    Muffins sint  concepute la origine ca un suport care inlocuieste piinea si se garniseste
    apoi cu alte produse, dulci sau sarate, mezeluri etc…iar el le transforma in prajitura !
    Zice, in prezentarea retetei, ca ceea ce il atrage la muffins, este frugalitatea lor
    traditionala, iar pe de alta parte se apuca si le adauga ouã  !!

    Cind un preparat original e atit de vechi si specific, cu rostul lui,
    nu mai poti veni sa-l modifici dupa fantezia ta si sa-i pastrezi numele de origine…E ca si cum ai numi sampanie orice vin spumos…

    „Pretentions and contradictions”, ãsta-i numele pe care ar trebui sa-l poarte inventia lui,

    si nu English Muffins..

    Iata mai jos prepararea ingredintelor indicate in mesajul anterior :

    Fierbe laptele, trage-l de pe foc si adauga zaharul.
    Dizolva drojdia in apa calda si las-o 10 min., apoi amestec-o cu primele,
    adauga margarina, 3 cesti faina, sarea.
    Framinta bine si adauga restul de faina, pentru a obtine un bulgare.
    Acopera-l  si lasa-l  la dospit.
    Intinde aluatul in foaie de 1,5 cm grosime si taie discuri cu paharul.
    Presara malai pe o hirtie de copt, aseaza pe ea discurile si presara-le cu malai.

    Se coc 10 minute pe fiecare parte, pe o placa incinsa.
    Se lasa sa se raceasca. Se folosesc taiate in doua, de preferinta cu o furculita,
    prajite in masina sau cuptor, garnisite cu dulceata, brinza, pateu  etc.

    Va doresc o zi placuta si numai bine !

  14. Selva spune:

    Dupa cum o spune el insusi pe sitele lui, acest domn Rhulman are o pregatire literara si e scriitor de meserie.
    A petrecut un anumit timp prin bucatãrii de restaurant, ca ajutor, si a scris cãrti despre diversi sefi,
    despre arta culinara, a facut emisiuni Tv etc…
    Nu e deci un adevarat profesionist.
    Scopul blog-ului lui este sa-si faca reclama pentru carti.
    Pe de alta parte, nu vad de ce ar fi numai cinci persoane care cunosc secretul acestor muffins.
    Ele au aparut in Anglia inca din secolul al XII-lea. Numele lor vine de la Muffen, = prajituri mici, in germana.

    Compozitia originala este :

    1 cana de lapte
    2 linguri de zahar
    7 gr drojdie uscata
    1 cana de apa fierbinte
    1/4 margarina topita
    6 cani de faina
    1 lingurita de sare

    Ruhlman spune pe sitele lui ca are reteta de la o prietena, al carei sot o are de la bunica lui, englezoaica.
    Mai spune ca a hotarit sa adauge in ea oua, ca sa o faca mai hranitoare, si praf de copt,
    ca sa o faca mai pufoasa, cu gaurele.
    Este vorba deci de o mica inventie a lui.
    Inventie care, pe linga bizareria de a pune drojdie si praf de copt impreuna,
    mai contine si pe aceea de a da alatul la frigider, cum recomanda el pe sitele lui !
    Caci drojdia, ca sa creasca, are nevoie, dimpotriva, de caldura.
    Iar in ce priveste praful de copt, se stie ca daca e folosit, aluatul trebuie dat imediat la cuptor !

    O fi petrecut el un anume timp prin bucatarii, dar, se vede treaba,
    nu destul ca sa invete bazele !

    Dar, ma rog, daca ziceti ca rezultatul e bun…

  15. Selva spune:

    Bisfenolul poate intra si in alimentul conservat…

    pentru mai multe amanunte, cautati  pe google.ro   
    cu fraza urmatoare :  cutiile de conserva contin bisfenol

  16. Selva spune:

    Atentie la cutiile de conservã !

    peretele interior este cãptusit cu Bisfenol A,
    considerat cancerigen…

  17. Dinu Emil spune:

    n-am priceput ce rost are praful de copt. acesta a fost inventat de un farmacist pt. a înlocui drojdia  deoarece soţia sa era alergică la drojdie. acum se foloseşte pt. aluaturile fără dospire. deci ce rost are să foloseşti şi una şi alta?

    • lauralaurentiu spune:

      Puneti va rog intrebarea asta pe site-ul lui Michael Ruhlman, linkul in articol. Explicatia tine de consistenta: drojdia le creste, praful de copt le face foarte poroase.

      2012/4/14 Disqus

      • Dinu Emil spune:

         fals. dacă comunici ceva, atunci trebuie să cunoşti lucrurile în amănunt. eu nu caut explicaţia pt. că nu există una reală. atrăgeam atenţia asupra erorii. din păcate, pe net, sunt aproape numai reţete după ureche şi de multe ori fără a fi probate în mod serios. praful de copt în această reţetă nu face decât să adauge un gust de amoniu care este un dezavantaj.

      • lauralaurentiu spune:

        Dinu Emil – si mai fals! Praful de copt nu contine amoniu, ci sodiu. Citeste pe plic la continut. Michael Ruhlman nu scrie „dupa ureche”, e autorul multor carti de bucate recunoscute international si e un gastronom reputat. Eu insami nu scriu retete fara a fi fost probate si nici macar nu sunt o impatimita a prafului de copt pe care incerc pe cat posibil sa-l elimin/reduc unde se poate. Textura acestor briose e total diferita de a unui simplu aluat dospit, insa. Inainte de a veni cu aprecieri de care nu e nimeni curios, mai ales ca ai dovedit ca nu esti chiar un cunoscator, ar fi trebuit sa analizezi feedback-ul cititorilor si gradul de satisfactie al celor mai mult de 10.000 vizitatori unici pe zi care viziteaza acest site si care probeaza si retetele. Paste Fericit!

        2012/4/14 Disqus

      • Dinu Emil spune:

         praful de copt este bicarbonatul de amoniu, iar bicarbonatul de sodiu este similar ca efect, dar este numit de obicei ca „bicarbonat”. acestea două sunt folosite pt. aluaturi moi, fluide care nu permit o creştere cu drojdie.
        despre inspiratorul tău englez nu ştiu ce competenţe are în chimia şi biochimia alimentelor; aşa că mulţimea aprecierilor nu spun nimic despre calitatea acestora. îmi cer scuze dacă am supărat, dar nu asta a fost intenţia.
        am încercat reţeta libaneză de miel şi mâine o să aflu cât de mult o să-mi placă.

      • lauralaurentiu spune:

        D-le Dinu Emil, mi s-ar fi parut cat de cat acceptabil comentariul dumneavoastra daca ati fi avut macar politetea de a scrie un „cred ca…” inaintea afirmatiilor. Dar nu, comentariul dumneavoastra vine de pe o pozitie exhaustiva de persoana cu mari „competente in chimia si biochimia alimentelor”, ca sa va citez.
        Sunt proprietarul unui site si in aceasta calitate trebuie sa suport si accept multe, dar chiar sa fiu facuta proasta cu atata emfaza nu am de ce sa suport. Va rog sa dati click pe imaginile de mai jos, prima e un plic de praf de copt, a doua un plic de bicarbonat de amoniu. Doua chestii diferite, bineinteles. Praful de copt contine dupa spusele producatorului „carbonat acid de sodiu„. Nu de amoniu. Amoniul pentru prajituri e altceva si acesta este facut din bicarbonat de amoniu si nu praful de copt.
        Ma mir ca totusi ati recurs la prepararea unei retete „dupa ureche”, dar va doresc numai bine, sa va reuseasca friptura si Paste Fericit inca o data.

      • Cornelia spune:

        Nu stiu ce competente are maria ta dar esti batut in cap si o faci pe grozavul.Iata ce spune enciclopedia despre praful de copt:
        Praful de copt este un ingredient alimentar granular care se folosește în panificație. Din punct de vedere chimic, praful conține o bază, de obicei bicarbonat de sodiu, și un acid cristalizat, ambele amestecate cu amidon pentru a se menține uscate. În combinație cu apa, praful de copt emite dioxid de carbon,
        care se observă în produsele de panificație sub forma unor goluri în
        aluatul copt. Bicarbonatul de sodiu (NaHCO3) datorită temperaturii
        ridicate la care este supus aluatul în timpul coacerii se descompune
        formând CO2, care afânează produsele și le definitivează structura
        interioară. În cazul biscuiților, bicarbonatul de sodiu produce
        dezvoltarea aluatului la coacere, în toate direcțiile, astfel că
        produsele cresc atât în înălțime, cât și lateral. La produsele de
        patiserie acest afânător face aluatul spongios și îi mărește volumul,
        prin nenumăratele alveole pe care le formează CO2 degajat. Concomitent,
        produce creșterea uniformă în înălțime a produselor, fără bombări și
        crăpături.
        NU TE MAI DA DESTEPT CA NU ESTI!

      • lauralaurentiu spune:

        Cornelia, da-le pace :)). M-au enervat si pe mine si inca foarte tare domnii astia doi, pana cand am inteles ca sunt doar niste postaci de profesie si ca prezenta lor pe acest site are intentia de a provoca zazanie. Bineinteles ca au scris numai tampenii, dar cu mare aplomb, ca sa scoata cititorul de buna credinta din pepeni si mai tare. In ce ma priveste, am ingropat securea razboiului cu ei, iar daca vor mai indrazni sa „combata” pe aici le voi interzice acesul imediat, fara a le raspunde. Cred ca doare mai tare :).

        2012/9/16 Disqus

      • Cornelia spune:

        Da, cei doi domni care presimt ca e defapt doar unul cu doua ID-uri….Te admir ca nu pui la suflet si lasi in urma rautatile.Mie imi plac retetele tale si ce am facut mi-a reusit.Pup

  18. Virgi_dascalu spune:

    Draga Laura ,
    desi vizitez destul de des acest site, nu prea am curaj sa-ti las mesaj, dar cu aceste oua mai facut praf, le visez noaptea(tin post)si abia astep Pastele, cand ce crezi ca voi mainca,Ha Ha…
    Felicitari pentru ce faci, pentru atitudine,si vreau sa te intreb de ce nu esti la master chef?
    Paste fericit!
    Virginica Dascalu / Bucuresti

    • lauralaurentiu spune:

      Multumesc mult pentru apreciere :). Am fost invitata la master chef, asa cum au fost si alti bloggeri culinari, nu am mers pentru ca nu imi permit sa imi parasesc viata de zi cu zi timp de 2 luni. Paste fericit si tie!
      2012/4/11 Disqus

  19. Seicean Laura spune:

    Ooooo, daaaaa, si eu ador Ouale Benedict. delicious.

  20. Narcisa_2007 spune:

    Tare ideea cu conservele. Am de gand de cateva luni sa fac niste prajiturele pentru care am nevoie de inele din acelea de inox, dar pretul acestora ma facea mereu sa ma razgandesc. Nici nu m-as fi gandit ca le pot inlocui cu inele din conserve. Destept nenea Ruhlman ( doar la inovatii de acest gen, retetele lui nu prea sunt pe gustul meu). Spor la bucatarit.

  21. Viola_carmen2008 spune:

    multumim Laura, superbe retete,ca si tine ..de altfel…intrebare, cu atatea bunatati nu te ingrasi?
     eu as incerca cate ceva ,numai pt ca ma tem sa nu ma ingras..
     deja ,am pus 2 kg…
     bafta si multumim pt tot efortul si dibagia ta!

    • lauralaurentiu spune:

      Draga Viola_carmen2008, mi-am petrecut prea multi ani din viata temandu-ma de un lucru atat de lipsit de importanta ca si kilogramele. Am suferit atata frustrare abtinandu-ma, pentru ca de fapt, mie mi-a placut sa mananc intotdeauna, am rabdat de foame, am trait adevarate cosmaruri in care se facea ca ma urc pe cantar si acul arata nu stiu ce cifra. Pana cand mi-am spus: ajunge! Sunt atatea alte lucruri mai importante decat obsesia pentru numarul kilogramelor si aspectul fizic, cel mai important dintre ele fiind sa-mi traiesc viata. Atata vreme cat sunt sanatoasa, plina de energie, capabila sa-mi ofer mici bucurii atat mie cat si familiei mele, o sa o fac si in continuare. Pe cantar nu ma mai mai urc de vreo 4-5 ani. Mi-a ajuns. :)

      • dana_radu23 spune:

        Draga Laura vreu sa-ti spun ca exact la aceeasi concluzie am ajuns si eu.Si de vreo 2 ani incoace,manc ce vreau ,manc cand vreau si ma urc pe cantar din curiozitate, din cand in cand.Am c-am aceasi greutate ,,+”, ,,-” 1-2Kg.Si eu consider ca viata e mult mai frumoasa,alaturi de cei dragi, daca nu stai sa te gandesti toata ziua la diete.

  22. Jane Marple spune:

    Ti-au iesit foarte bine. De fapt aceste „briose” se cheama crumpets in Anglia. Se gaesesc de cumparat de gata la magazinele alimentare, dar din pacate ca la toate lucrurile facute in cantitati industriale nu au nici un gust. M-ai facut curioasa sa incerc sa le fac acasa (pina acuma nu-mi
    venise in cap sa incerc). Multumim pentru reteta,
    Miss Marple

  23. Cornelia spune:

    abia astept sa le incerc; arata grozav si sint sigura ce si baietilor mei le vor palce

  24. naty naty spune:

    waw..cum arata

    • lauralaurentiu spune:

      Arata cum arata, Naty draga, dar cum miros… iti ploua-n gura :).

      • Mara spune:

        Bună,
        Am încercat şi eu reţeta. În cutii de conservă (forme nu am decat ceva foarte mici si sunt inimioare-steluţe-brăduţi :)) ). Ah, şi nu am folosit praf de copt, fiind expertă în „chimia şi biochimia alimentelor” :)) (nu am avut, am uitat să cumpăr, ca de obicei.:)) )
        Au ieşit excelente, dar cine zicea mai ca rolul (mă rog, unul dintre roluri) prafului de copt e acelaşi cu al unui agent de afânare, avea dreptate. Nu au ieşit nici pe departe atât de aerate cum sunt cele din imagine. Totuşi sunt, destul de pufoase şi… oooohhh… buuuunee! :) Data viitoare o sa încerc cu praf de copt şi o sa revin cu un comentariu.
        Mercic mult pentru reţetă!

  25. Daiana Dia spune:

    Pacat ca am luat deja micul dejun, ca altfel veneam fuga la tine sa-mi dai niste briose englezesti langa cafeaua cu lapte. :)

    Apropo de ideea lui Michael Ruhlman: Mami nu-l stie pe dl asta :P insa foloseste conserve pentru savarine de 20 de ani.