Salata Waldorf
Salata Waldorf, rețetă simplă de salată pe bază de țelină verde Apio, fructe și nuci, asezonate cu un dressing de maioneză. Cum se prepară salata Waldorf și ce variații permite rețeta.
În New York-ul sfârșitului de secol XIX, mai precis in 1896, la balul de caritate al Spitalului de copii Saint Mary, bucătarul Oscar Tschirky introducea în meniu această salată Waldorf, ce va deveni extrem de populară, una din salatele celebre ale bucătăriei americane. Rețeta conținea la baza țelina verde Apio, mere și nelipsita vedetă a salatelor americane, maioneza.
O altă salată americană celebră este Salata Cobb, a cărei rețetă o puteți descoperi cu un click aici. Să nu uităm de nu mai puțin celebra salată coleslaw, cu origine mai degrabă olandeză dar care prin intermediul bucătăriei americane a ajuns să cucerească lumea întreagă.
Versiuni ulterioare ale acestei rețete clasice aduceau adăugiri și variații cum ar fi miezul de nucă, semințele de pin, boabe de struguri sau stafidele. Dressingul salatei Waldorf tinde să-și păstreze aspectul cremos, chiar dacă maioneza poate fi lungită sau chiar înlocuită în funcție de gusturi cu smântână sau iaurt.
Unul din ingredientele specifice și de nelipsit din salata Waldorf este tija de țelină Apio. Românii noștri tind să o înlocuiască cu rădăcina de țelină, chestie ce poate fi considerată normală, dacă ne gândim că tijele de țelină Apio nu se găsesc așa ușor ca rădăcina. Gustul cu rădăcină de țelină nu poate fi rău, totuși aș insista asupra faptului ca cele două dau valențe deosebite salatei, ca atare vom avea o cu totul altă salată decât cea originală. Țelina Apio aduce o notă fericită de fresh acestei salate și o face așa specială. Înlocuirea tijelor de țelină Apio cu buchețele de conopidă duce la o cu totul altă rețetă, o variație numită Salata Emerald.
Mulți consideră salata Waldorf o salată de vară. Eu una înclin să o consider mai degrabă una de toamnă-iarnă. Sezonul țelinei Apio începe toamna. Tot atunci avem din belșug mere și nuci, maioneza ne cade mai bine în acest anotimp decât vara.
Ca o mică și ultimă recomandare, pentru o textură mai moale dar crocantă și pentru a fi mai ușor digerabil, miezul de nucă poate fi înmuiat în apă cu o seară înainte. Prin această operațiune, compoziția chimică se schimbă, uleiurile grele ce fac nuca uneori greu digerabilă se dizolvă iar textura este una crocantă și ușoară. A doua zi, după ce se scurge de apă, se pune la uscat pe un prosop de hârtie absorbant după care le putem rumeni în tigaie sau la cuptor pentru un plus de aromă.
Ingrediente Salata Waldorf
- 200 grame frunze de salată
- 3 mere
- 1 – 2 tulpini de țelină Apio
- 150 grame miez de nucă
- 100 grame stafide sau boabe de struguri fără sâmburi
- zeama de la o jumătate de lămâie
- sare
- piper
- 4 linguri de maioneză
Mod de preparare Salata Waldorf
- Pentru maioneză, am folosit rețeta de aici, așa că nu mai insist asupra acestui pas.
- Se încălzește o tigaie și se pune miezul de nucă la rumenit pe foc, fără ulei.
- Dupa ce s-a rumenit ușor, se pune într-un castronel și se lasă să se răcească.
- Se pregătesc ingredientele, care se spală sub jet de apă și se usucă cu un prosop de hârtie absorbantă.
- Merele se curăță de cotor și se taie în cuburi cuburi, după care se stropesc imediat cu suc de lămâie pentru a preveni oxidarea pulpei tăiate. Unele variante ale rețetei recomandă inclusiv curățarea cojii mărului, operațiune căreia, eu sincer, nu îi văd rostul, o bună parte din nutrienți stau în coajă. În plus, culoarea cojii – fie că e roșie, fie, galbenă, fie verde, dă un plus aspectului general al salatei.
- Se taie felii cam de 1 cm și tijele de țelină Apio și se pun într-un bol încăpător.
- Peste țelina pusă în bol, se adaugă stafidele sau strugurii (dacă folosiți boabe de struguri, e frumos să le tăiați pe lungime, în jumătăți), merele tăiate, frunzele de salată rupte bucățele și nucile rumenite.
- Se asezonează bine maioneza cu sare și piper alb, cât și cu zeamă le lămâie. Fiți generoși cu asezonarea, maioneza va da gust tuturor elementelor salatei. Se adaugă maioneza asezonată peste restul ingredientelor și se amestecă ușor salata pentru omogenizare.
- Dacă mai este nevoie, se mai poate completa asezonarea cu zeamă de lămâie, sare, piper, după gust.
- Se pune la frigider pentru jumătate de oră, căci cel mai recomandat este a se servi rece. Dar, vă spun eu, nici la temperatura camerei nu este de lepădat.
O rețetă simplă, lejeră, perfectă la orice oră a zilei.
Să vă fie de folos!
Lasă un răspuns