Paste de casa cu sos de ciuperci

Ieri am avut chef de ceva bun. Sa fie si rapid, m-am gandit eu. Si m-am oprit asupra unei portii bune de paste cu ciuperci, pentru care am ales unele dintre cele mai aromate ciuperci, ghebele, hribii si chiar un strop de trufa proaspata. Cu siguranta, pastele mele cu ciuperci ar fi fost mult mai rapide daca as fi ales calea cea mai scurta, anume pastele cumparate, insa ieri am evitat scurtaturile si m-am lansat cu curaj in pregatirea unei portii de paste proaspete de casa, cu faina de grau spelta. Nu regret nimic, pastele pe care le-am pus intr-un final in farfurii a fost inebunitor de aromate si delicioase, cu gustul bogat de paste de casa si sosul cremos de ciuperci.

Ingrediente Paste de casa cu sos de ciuperci:

• 150 de grame de faina spelta + 50 de grame de faina de grau dur (se pot inlocui ambele fainuri cu faina obisnuita, diferenta va fi doar de textura)
• 2 oua mari
• 500 de grame din ciupercile preferate (eu am folosit ghebe si 25 de grame de hribi deshidratati, in plus cateva grame de trufa neagra proaspata)
• 1 ceapa esalota
• 1 catel de usturoi mic
• 1 lingura de ulei de masline
• 30 de grame de unt
• 100 de grame de smantana de gatit
• 50 de grame de parmezan ras
• 1 legatura mica de patrunjel verde
• sare, piper
• in plus: felii de trufa (optional) si parmezan razuit, pentru servit

Preparare Paste de casa cu sos de ciuperci:

Inainte de a ne apuca de framantat aluatul pentru paste, hai sa va spun cate ceva despre fainurile mai putin obisnuite pe care le-am folosit:

– faina de grau dur (triticum durum) este cea care da calitate pastelor, italienii nu concep pastele care sa nu contina acest tip de faina. Pastele facute cu grau dur au o tenta aurie, pentru ca si faina este galbuie la culoare. Cel mai important este insa faptul ca pastele facute cu faina de grau dur nu se lipesc la fierbere, isi pastreaza textura si au si un indice glicemic mai mic.

– faina de grau spelta: graul spelta este, poate, cea mai veche cereala cunoscuta, fiind mentionata si in vechiul testament. Spelta (sau alacul) este un stramos al grarului contemporan. Faina de grau spelta are un gust usor nuctat si este foarte, foarte usor de digerat, chiar si de catre copiii mici si persoanele slabite.

Dupa cum am mentionat si la lista ingredientelor, daca nu aveti aceste fainuri, puteti face pastele cu faina obisnuita, iar daca nu aveti chef sa framantati tot exista o rezolvare, folositi paste de cumparat si tot va puteti bucura de aromatele paste cu ciuperci.

Faina se amesteca si se rastoarna pe planul de lucru, formand o gramajoara. Ouale se bat cu furculita intr-un castron.

In mijlocul gramajoarei de faina se face o adancitura si se toarna ouale batute (poza 1). Se amesteca la inceput cu o furculita, incorporand faina treptat in oua.

Daca doriti paste de post, se poate renunta la ou, asa cum am aratat la aceasta reteta de paste.

Dupa ce devine dificil de amestecat cu furculita, aluatul se ia la framantat (poza 1). Atentie, in functie de tipul de faina folosit e posibil sa fie nevoie sa se adauge 1-2 linguri de faina in plus sau, dimpotriva, cate 1 lingurita de ou batut. Aluatul trebuie sa fie mai degraba vartos, insa framantandu-l energic si prelungit (cel putin 15 minute) va deveni neted si elastic (poza 2).

Dupa ce aluatul e foarte bine framantat se acopera cu un castron de sticla si se lasa in repaus timp de 25-30 de minute, pana cand se observa ca sticla castronului s-a aburit complet pe dinauntru (poza 1). Dupa trecerea timpului de odihna, se intinde aluatul cu o masina speciala pentru paste (poza 2) sau pe planul de lucru presarat cu faina, cu ajutorul sucitorului. Foile trebuie sa fie cat mai subtiri, de aceea e bine sa se treaca aluatul prin laminatorul masinii de paste in mod repetat, de la cea mai mare grosime pana la cea mai mica. Daca intindeti cu sucitorul… forta si rabdare!

Foile intinse subtire se lasa sa se zvante timp de 5-8 minute pe planul de lucru presarat cu faina sau pe o fata de masa din bumbac, presarata cu faina la randu-i.

Dupa ce se zvanta, aluatul se taie dupa plac, as fi putut  sa le tai la masina de paste (am doua dimensiuni, taitei nu foarte fini si tagliatelle) dar am preferat sa le tai cu cutitul in fasii late cam de 2 cm., formand papardelle. Daca ar fi fost pentru musafiri, sigur as fi indepartat marginile mai zdrentuite :P… sau poate ca nu, oricum noua ne plac mancarurile mai rustice :).

Se rasfira pastele taiate pe o suprafata pudrata cu faina, intre timp se pune pe foc o oala cu apa (4 -5 litri) inc are s-a pus 1 lingura buna de sare.

Pentru sosul de ciuperci:

1. Hribii deshidratati (daca se folosesc) se pun la inmuiat intr-un castronel cu apa cat sa-i acopere bine (poza 1).

2. Se zdrobeste usturoiul si se toaca fin ceapa. Se incalzeste uleiul intr-o tigaie incapatoare, se adauga untul si cand s-a topit, usturoiul si ceapa se calesc in amestecul de grasime, pe foc mic, pana se inmoaie (poza 2).

3. Cand apa clocoteste se pun pastele toate deodata in apa sarata (poza 3). Pastele nu trebuie sa fie fierte decat pana ce apa clocoteste din nou si pastele se ridica la suprafata.

4. Dupa ce ceapa se inmoaie bine, se adauga ciupercile taiate in bucati potrivite (cat sa poata fi luate cu furculita) si hribii rehidratati impreuna cu lichidul aromat in care au stat, strecurat printr-o strecuratoare (3).

5. Dupa ce ciupercile sunt fragede, se adauga parmezanul razuit si smantana si se da intr-un clocot (poza 5). Se potriveste gustul cu sare si piper.

6. Pastele fierte se scot cu un cleste special si se plonjeaza in sosul care clocoteste alaturi pe foc mic. (Daca se folosesc paste scurte, acestea se strecoara printr-o strecuratoare, pastrandu-se o ceasca buna din apa in care au fiert). Se adauga patrunjelul tocat, felii de trufa (daca se folosesc) si atata apa in care au fiert pastele cat e nevoie ca sa se amestece pastele cu usurinta si sa inoate in sos (poza 6).

In cazul in care nu aveti idee ce sunt trufele, sa stiti ca sunt tot niste ciuperci, unele care cresc pe radacinile arborilor din padurile de foioase, sub pamant. Recoltarea lor e foarte anevoioasa si necesita caini dresati special. In vechime erau recoltate cu ajutorul porcilor, de aceea a aparut si o anecdota: „Care-i asemanarea dintre porci si regi? Si unora, si celorlati le plac trufele.” Intr-adevar, trufele sunt niste ciuperci regale nu doar datorita pretului lor ridicat, ci mai ales datorita parfumului delicios si atat de intens pe care il dau mancarii. Cateva grame de trufa transforma pur si simplu o mancare. Eu am folosit cateva felii din trufa neagra de vara (tuber aestivum).

Se clocotesc pastele in sos 1-2 minute, cat sa se imbibe cu aroma ciupercilor, si se servesc imediat, adaugand parmezan ras si felii de trufa dupa preferinta.

Pofta buna!