Prajitură cu bulion – rețetă de post – foi cu bulion umplute cu cremă și gem

Prajitură cu foi cu bulion – rețetă de post. Cum se face prăjitura cu bulion tradițională în varianta de post. Prăjitură de post cu foi cu bulion și cremă cu lapte de migdale și gris. Prăjitură cu bulion rețetă pas cu pas cu poze, lista de ingrediente și mod de preparare.

Prăjitura cu bulion – oare când o fi devenit celebră? E o prăjiturică ieftină care, da, poate fi foarte gustoasă. Asta dacă nu ne zgârcim cu aromele adăugate și dacă folosim ingrediente de calitate. Asemănarea dintre această prăjitură cu bulion și încă și mai celebra Albinița – cu foi cu miere, este evidentă pentru oricine. Aceleași foi frăgezite prin contactul cu o cremă umedă și în mare parte, același aspect.

Această prăjitură cu bulion, după părerea mea, este menită să fie o rețetă de post. Chiar nu văd nicio logică în a face foi cu bulion de roșii și ulei, urmând a umple, la final, prăjitura cu o cremă de lapte și unt. De ce să nu faci și foile cu unt, în acest caz? Pornind de la acest raționament, am făcut această prăjiturică simplă, pentru a cărei cremă am folosit un lapte vegetal. Se poate folosi orice lapte vegetal, de nuci, de caju, de orez, de cocos, de soia etc.  Eu am folosit laptele de migdale. A ieșit minunăția din poza de mai jos.

În plus, în loc de o oarecare margarină, am folosit untul de cocos. E o grăsime naturală de bună calitate. Deci, doritorii de un dulce 100% vegan, sunt poftiți să încerce fără pic de vinovăție această delicată și delicioasă prăjitură.

Nu demult, veți afla mai jos și când anume, am avut prilejul să constat cât de fericită este combinația gustului de citrice cu cel de tomate. Așa că pentru prăjitura mea am folosit, veți vedea, coajă de lămâie din belșug, cât și vanilie bună. Așa că a ieșit senzațională, chiar nu am simțit că ar fi un desert de post.

Ingrediente Prajitură cu bulion – rețetă de post

foi:

• 150 de ml de bulion de roșii concentrat sau, așa cum am folosit eu, 75 de grame de triplu concentrat de roșii și 75 ml. apă rece
• 150 ml. ulei de floarea soarelui
• coaja rasă de la 1 lămâie
• 130 de grame de zahăr pudră
• 1 linguriță de extract de vanilie
• 1 praf de sare
• 3 grame de carbonat de amoniu (amoniac pentru prăjituri)
• 375 de grame de făină (+/- 30 de grame, în funcție de puterea de absorbție a făinii)
• în plus: puțină făină pentru presărat la întinderea foilor

crema de gris (de post):

• 250 gr. lapte de migdale (sau de nuci, de cocos, de soia)
• 60 de grame de gris de grâu
• 1 praf de sare
• coaja rasă de la 1 lămâie
• zeama de la ½ de lămâie
• 120 de grame de zahăr
• 1 lingură extract de vanilie
• 120 de grame de unt de cocos (sau margarină, dacă vă place)

în plus:

• 280 de grame de gem consistent, acrișor (eu am folosit unul de prune, merge și de caise, măceșe etc)
•  zahăr pudră pentru finisat

Preparare aluat pentru foi cu bulion de roșii

1. Eu am ales să folosesc triplul concentrat de roșii Mutti pentru aceste foi, asta pentru că are un gust excelent, am văzut cu ochii mei din ce roșii de calitate este produs cât și întreg procesul tehnologic dar și pentru că mi-am dorit niște foi cu o culoare mai intens roșiatică. În plus, cu acea ocazie când m-am bucurat de ospitalitatea oamenilor de la Mutti chiar acasă la ei, Chef Carlo Casoni a folosit acest triplu concentrat în niște deserturi al căror gust m-a uimit. Așadar, am cântărit 75 de grame de triplu concentrat și am completat cu apă, amestecând bine, până am obținut 150 ml de lichid roșu, semivâscos. În lipsă, se pot folosi 150 de ml. de bulion de roșii mai concentrat.

2. Bulionul de roșii, zahărul pudră, sarea, zahărul vanilat și coaja rasă de lămâie se pun într-un castron încăpător. Încă de la început putem porni cuptorul, fixându-l la 180°C și ne putem pregăti 2 tăvi și niște coli de hârtie de copt.

3. Se amestecă bine apoi se adaugă uleiul, în timp ce se amestecă bine. Uleiul se va emulsiona perfect cu restul ingredientelor.

4. Se adaugă carbonatul de amoniu – 3 grame înseamnă 1 linguriță – și se amestecă. Nu e nevoie să se ”stingă” separat, bulionul are destulă aciditate ca să ”stingă” orice.

Dacă vreți să mă întrebați dacă nu se poate folosi praf de copt în locul amoniului, al cărui miros – probabil – nu vă place, vă spun că da, doar că rezultatul nu va fi identic. Carbonatul de amoniu va crea o cu totul altă textură a foilor decât praful de copt. Cât despre miros, să știți că acesta dispare complet atunci când foile sunt coapte și pentru că acest carbonat de amoniu este mult mai volatil decât compușii din praful de copt, nu va rămâne niciun pic de gust în foi. De găsit, se găsește cam peste tot, și eu l-am cumpărat din magazin așa că oricine îl poate găsi.

5. Se adaugă treptat făina și se amestecă bine cu lingura. Când lingura nu va mai face față, aluatul se ia la frământat.

6. La fel ca orice aluat fraged, nici acesta nu este recomandat să se frământe prea mult. Nu dorim să se dezvolte glutenul din făina de grâu, formând o rețea care va duce la obținerea unor foi gumate. Dacă e nevoie, putem adăuga puțină făină în plus (nu mai mult de 1 lingură o dată), ca să obținem un aluat ușor modelabil și când l-am obținut, nu mai frământăm.

Modelare și coacere foi cu bulion pentru prăjitură cu bulion – rețetă de post

7. Ca să ne asigurăm că vom obține foi egal de groase și cu o suprafață egală, micșorând astfel pe cât posibil pierderile, vom cântări aluatul. Al meu a avut 816 grame. E nevoie de  patru foi, așa că fiecăreia i-am alocat câte 204 grame de aluat. Nu este suficient să cântărim aluatul, însă, pentru a obține foi de grosime și suprafață egală, ci este necesar și ca foile să fie de dimensiuni pe cât posibil mai apropiate. În tutorialul video de la prăjitura Jerbo, începând cu minutul  4:30 arăt cum trebuie procedat ca să întindem foi de aluat în dimensiunea dorită – click aici.

Eu am făcut foi de 22×30 cm, pe care le-am întins cu sucitorul direct pe hârtia de copt. Pe spatele hârtiei de copt, am trasat cu creionul un dreptunghi la dimensiunile dorite, care m-a ajutat la modelarea foilor. Am așezat câte o bucată de aluat pe hârtie, am presărat cu puțină făină și am întins o foaie subțire.

Mai demult, aceste foi cu bulion se coceau pe dosul tăvii unse și presărate cu făină. Era o operație cu mult mai migăloasă și chiar mai periculoasă, fiind destul de anevoios de manipulat tăvile fierbinți, așezate cu dosu-n sus. Hârtia de copt ajută mult, practic se transferă foarte ușor coala de hârtie cu aluatul întins pe ea în tava cuptorului. Nu contează că tava e mai mare decât foaia, se va coace perfect.

8. Se perforează foile, întinse la dimensiunea exactă, din loc în loc, cu furculița.

9. Se coc pe rând foile, în cuptorul preîncins la 180°C, la o înălțime medie, timp de 15 minute (pentru fiecare) până când încep să se rumenească foarte discret pe margini. Se lasă să se răcească bine. Cât sunt fierbinți, se manipulează cu grijă, dar după ce se răcesc, aceste foi cu bulion vor deveni foarte tari. Nu vă alarmați, așa trebuie să fie, se vor frăgezi perfect de la cremă.

Crema de gris cu unt de cocos pentru Prăjitură cu bulion – rețetă de post

10. Pentru pregătirea cremei, se pune pe foc laptele de migdale (sau de nuci, de orez, de soia etc) împreună cu zahărul și sarea. Când fierbe, se adaugă grisul în ploaie, în timp ce se amestecă vigurosm evitând formarea cocoloașelor. Se fierbe pe foc mic, amestecând continuu, vreo 4-5 minute. Acest gris cu lapte trebuie să fie mai consistent. Se adaugă vanilia și coaja rasă de lămâie și se amestecă bine. În final se adaugă și zeama de lămâie, se omogenizează și se lasă să se răcească bine.

11. După ce s-a răcit complet, se adaugă untul de cocos (sau margarina, dacă așa preferați).

12. Se mixează la viteză mare până când se obține o cremă omogenă.

Asamblarea prăjiturii

13. Pe prima foaie se pune ½ din cremă și se întinde într-un strat uniform.

14. Se așează deasupra încă una din acele foi cu bulion coapte mai devreme, se presează ușor cu palmele pe toată suprafața apoi se întinde un strat uniform de gem.

15. Se continuă cu încă o foaie, se presează, se adaugă restul de cremă și se finalizează cu ultima foaie, deasupra căreia presăm, aplicând o forță moderată și uniformă, pe toată suprafața.

16. Pentru ca prăjitura să iasă aspectuoasă, e necesar să fie presată bine. De altfel, nici nu se poate tăia acum, e nevoie ca foile să se frăgezească. Vom așeza deasupra prăjiturii o tavă în care vom pune câteva greutăți, uniform repartizate. Nimic nu e mai potrivit ca niște cărți de bucate, firește, inclusiv cartea preferată. Prăjitura va rămâne peste noapte într-un loc răcoros, cu toate aceste greutăți deasupra ei.

Porționare și servire

17. A doua zi, foile vor fi fragede și prăjitura cu bulion numai bună de degustat. Se îndepărtează marginile cu un cuțit bine ascuțit. Firește, aceste margini vor fi primele degustate, că doar tremurăm de nerăbdare să aflăm ce-am făcut. Pentru a porționa frumos prăjitura, eu o măsor cu grijă și însemn pe unde să tai. Nu am pierdut decât 1 cm față de dimensiunea inițială a foilor, asta pentru că am întins foile cu multă grijă. Prăjitura mea a avut în final, după îndreptarea marginilor, 21 x 29 cm. Eu am porționat-o în 24 de porții dreptunghiulare.

18. Și acum nu ne mai rămâne decât să pudrăm a noastră prăjitură cu bulion cu puțin zahăr pudră, să o aranjăm pe platou și să o degustăm sau să o oferim musafirilor. Vă asigur că vor fi încântați de acestă prăjiturică fragedă și atât de aromată, încât nimănui nu-i vine să creadă că e complet vegană.

Să vă fie de folos!