Fursecuri fragede Sărutările Măicuțelor
Pregatire
01:15 ore
Gatire
00:13 ore
Timp total
01:30 ore
Portii
36 buc.
Grad dificultate
mediu
calorii
111/bucată / portie
Fursecuri fragede Sărutările Măicuțelor, rețetă foarte veche din Banat. Rețetă germană din Banat de fursecuri fragede cu unt umplute cu bezea cu nucă. Nonnenbusserl sau ”Sărutările Măicuțelor”, cele mai fragede fursecuri pe care le-ai gustat vreodată.
Aceste fursecuri fragede ”Sărutările Măicuțelor” au, poate, o denumire care pare destul de amuzantă. De fapt, denumirea e tradusă din cea originală – Nonnenbusserl – și au o poveste frumoasă. Pe lângă farmecul amintirilor pe care vi le voi împărtăși, fursecurile ”Sărutările Măicuțelor” au redefinit pentru mine sensul cuvântului fraged.
Că, har domnului, am mai făcut fursecuri și cornulețe fragede, de la demult celebrele fursecuri fine cu nucă, la delicioasele ișlere, delicatele vanillekipferl sau cornulețele fragede. Toate aceste prăjiturele, nemaipomenit de fine, de altfel, pălesc în fața acestor ”sărutări” delicate care se topesc pe limbă ca o adiere. Dar înainte de orice, povestea.
Povestea rețetei de fursecuri fragede ”Sărutările Măicuțelor”
Nu pretind că explicația denumirii rețetei e cea adevărată. Doar că, așa cum vă voi dezvălui mai departe, îmi place mie să mi-o imaginez așa. Pe deasupra, povestea mea chiar oferă o explicație plauzibilă pentru acest nume.
Cartierul Josefin, în care eu am crescut, e unul dintre cele mai vechi ale Timișoarei. În zona adiacentă centrului orașului, cunoscut în vremea copilăriei mele ca ”Cetate”, străzile cartierului erau formate din case care văzuseră ele însele poveștile multor generații. Casele mai noi erau cele Jugendstil, de la începutul secolului trecut, cu porți înalte, minunat lucrate și decorații elegante.
Casa în care am locuit eu era mult mai veche, construită prin 1850, desfășurându-se în formă de L. Avea o latură pe o stradă umbrită de tei și una pe splaiul Vladimirescu. Laturile L-ului, casa vecinilor și gardul de la stradă delimitau de splaiul, încă de pe atunci destul de animat, o curte ca de poveste. Aveam în curte un brad mare, tufe de liliac, trandafiri și crizanteme. Șapte apartamente se deschideau în această curte. Locuitorii lor, îmi dau seama acum, formau un grup atât de eterogen încât puteau fi oricând declarați ca fiind 100% reprezentativi pentru amestecul multietnic și multicultural care era cartierul și întreagă Timișoara.
ULTIMA REȚETĂ DE FURSECURI DIN 2021 O GĂSEȘTI CU UN CLICK PE POZA DE MAI JOS
Învecinată cu apartamentul bunicilor mei era doamna Wilma, pe care am cunoscut-o deja bătrână fiind, cu părul complet alb. Vreo 30 de ani mai târziu, ea era tot acolo. Tot cu buclele albe și cu aceeași privire de un albastru ca cerul. ”Nemțoaica”, așa o numea Buna mea. Nu erau tocmai prietene, Buna o acuza de snobism și de faptul că, neavând ea însăși copii, nici nu știa să se poarte cu copiii altora. Desigur, această a doua latură nu prea plăcută a personalității sale o dovedise Wilma demonstrând minimum de toleranță la șotiile copilului care eram.
ALTE REȚETE DE DULCIURI DE ORIGINE GERMANĂ ȘI AUSTRIACĂ
- Rețeta de prăjitură Kardinalschnitte
- Rețeta de fursecuri Ischler
- Rețeta de vanillekipferl
- Rețeta de prăjitură Regenbogen
- Rețeta de prăjitură Damenkaprizen
Cu snobismul era altă poveste. Când o apucau nostalgiile, doamna Wilma își amintea vremurile mult mai bune pe care apucase să le trăiască în copilăria și tinerețea ei. Asta se întâmplase înainte ca familia de negustori cu stare să-i fi fost deposedată de avere. Înainte și de deportarea în Siberia. Povestea Wilma despre prima ei împărtășanie. I se luminau ochii povestind despre rochița de dantelă pe care o purtase cu acest prilej, cumpărată de la Viena. Îi plăcea mult să povestească și despre anii ei de școală. De instrucția ei se ocupaseră călugărițele Ordinului Surorilor de Notre Dame, care înființase o școală catolică de fete în Timișoara în anul 1858, la doar două străzi de locul casei noastre.
Când era în toane cu adevărat bune, doamna Wilma ne servea cu câte o prăjiturică fragedă, umplută cu nucă și parfumată cu arome. Nu uita să ne spună că așa o răsplăteau pe ea măicuțele de la școală atunci când se remarca printr-o faptă bună, cu Nonnenbusserl – Sărutările măicuțelor. Îmi plăceau tare mult prăjiturelele astea dar Wilma nu a vrut cu niciun chip să-i dea Bunei mele rețeta. Bunică-mea, hâtră de felul ei, se mânia pe dată. Îi spunea lui Bunu’: ”Iar povestește Nemțoaica de călugărițele ei, nici să fi studiat la Sorbona nu s-ar fi fălit mai tare!”.
ALTE REȚETE DE FURSECURI GĂSEȘTI MAI JOS (CLICK PE ORICARE POZĂ)
Ani de zile mai târziu, eu am devenit mult mai prietenă cu Wilma decât fusese Buna mea vreodată. M-a iertat, cumva, pentru șotiile absolut inofensive ale copilăriei. Probabil pentru că între timp apăruse și fiica mea, care le arătase din plin bieților bătrâni din curte cam ce înseamnă un copil adevărat. Atât de prietenă am devenit cu Wilma, încât mi-a dat rețeta de baigli pe care o fac și acuma și pe care am împărtășit-o cu cititorii mei. Înainte să plece la casa bătrânilor germani, mi-a dăruit un fabulos și prețios serviciu de porțelan, art nouveau.
Ceea ce nu mi-a dat niciodată, însă, a fost rețeta de Nonnenbusserl – Sărutările măicuțelor, cu toate că i-am cerut-o. Mi-a spus, zâmbind, că a uitat-o. A clipit într-un fel ciudat, așa încât niciodată nu am știut dacă era ceva ce chiar a dorit să păstreze doar pentru sine sau cu adevărat nu o mai ținea minte.
Au mai trecut niște ani și într-o bună zi, după ce deja lansasem blogul meu culinar, mi-a scris o doamnă, pe numele ei Ingrid Rohland. Mi-a spus că ea își are originile în Timișoara, dar trăiește în Germania. Mi-a mai spus că, pentru că pe blogul meu dăduse peste multe rețete care îi aduceau aminte de copilăria ei bănățeană, dorește să mă recompenseze pentru sursa de plăcută nostalgie descoperită, trimițându-mi o carte.
Am acceptat cu încântare și am primit cartea Olgăi Katharina Farca, publicată în Germania, care cuprinde rețetele unei celebre bucătărese de evenimente (nunți etc) din Banatul de altădată. În această carte am descoperit, în sfârșit, rețeta de Nonnenbusserl – Sărutările măicuțelor și mi-au ieșit atât de bune, încât pot spune că a meritat să aștept rețeta câteva zeci de ani.
Ingrediente Fursecuri fragede Sărutările Măicuțelor
aluat:
- 200 gr. făină
- 100 gr. unt cu 82% grăsime
- 3 gălbenușuri
- 1 praf de sare
- 1 plic de zahăr vanilat
- 1 lingură cu vârf de smântână fermentată foarte grasă (35%, dacă e posibil)
- în plus, făină pentru presărat planul de lucru
umplutura:
- 3 albușuri
- 1 praf de sare
- 100 de grame de zahăr
- 200 de grame de nucă măcinată (eu am pus 70 de grame de nucă și 130 de grame de alune, pur și simplu rămăsesem fără nuci)
- coajă rasă (doar partea galbenă) de la ½ lămâie
- 50 de grame de stafide
- în plus: zahăr pudră vanilat pentru tăvălit
Fursecuri fragede ”Sărutările Măicuțelor”, prepararea aluatului
1. Făina se cântărește într-un castron încăpător, se adaugă sarea și zahărul vanilat. Se omogenizează ingredientele uscate și se adaugă untul tăiat cubulețe. Se încorporează untul cu vârful degetelor în făină, până ce capătă un aspect omogen, nisipos.
2. Se adaugă gălbenușurile și smântâna. Se frământă rapid un aluat omogen, fără a insista prea mult. Imediat după ce ingredientele s-au omogenizat și aluatul s-a legat, ne oprim din frământat.
3. Se împarte aluatul în 36 de bucăți egale, fiecare modelându-se sub formă de bilă. Se așează pe farfurii/pe un platou, se înfoliază și se dă aluatul la frigider pentru o oră.
Fursecuri fragede ”Sărutările Măicuțelor”, prepararea umpluturii
Imediat ce dăm aluatul la frigider, pregătim și umplura. E nevoie să o facem din timp, lăsând-o să se odihnească până ce vom umple fursecurile, pentru ca bezeaua să se mai lase și să nu crape fursecurile în timpul coacerii.
4. Albușurile se bat cu sarea, într-un castron încăpător, până ce se formează o spumă densă. Se adaugă zahărul în ploaie, treptat. Se bate în continuarea până obținem o bezea lucioasă iar zahărul se dizolvă complet.
5. Se adaugă peste bezea nuca măcinată – în cazul meu și alunele – coaja de lămâie și stafidele. Se încorporează toate cu o spatulă flexibilă în masa de bezea, până se omogenizează. Se acoperă castronul cu folie alimentară și se lasă la temperatura bucătăriei timp de aproximativ 50-45 de minute, până vom începe să umplem fursecurile.
Fursecuri fragede ”Sărutările Măicuțelor”, modelarea și umplerea fursecurilor
Cu aproximativ 15 minute înainte să scoatem aluatul din frigider, se pornește cuptorul și se fixează la 190°C.
6. Se presară planul de lucru cu făină, la fel și sucitorul. Rând pe rând, vom lucra cu câte o bilă de aluat.
7. Fiecare bilă de aluat se întinde aproximativ circular, cât mai subțire posibil. Nu contează dacă marginile sunt ușor zdrențuite, de fapt asta chiar va crea un efect plăcut, până la final. Din fiecare bilă trebuie să obținem un disc cu grosimea de 1-2 mm și diametrul de 12-13 cm.
8. Se pune câte o linguriță cu vârf de umplutură pe discul de aluat întins.
9. De jur împrejurul umpluturii, se adună aluatul și se strânge la un loc formând un pachețel. Evităm să închidem și aer în pachețelul ăsta, pe cât posibil.
10. Pe măsură ce sunt modelate, pachețelele se așează în tăvi așternute cu hârtie de copt. Mie mi-au ieșit două astfel de tăvi.
Fursecuri fragede ”Sărutările Măicuțelor”, coacere
11. Tăvile cu fursecuri fragede ”Sărutările Măicuțelor” se coc pe rând în cuptorul preîncins la 190°C, la o înălțime medie. Timpul de coacere recomandat este de 12-13 minute, până când fursecurile devin ușor aurii, rumenindu-se puțin la vârf.
Finisare
12. Imediat ce am dat fursecurile la copt, ne pregătim la îndemână un castron cu zahăr pudră vanilat. Deîndată ce scoatem fursecurile coapte din cuptor, le tăvălim prin zahăr pudră. E nevoie să facem asta acum, cât sunt fierbinți, altfel zahărul nu mai aderă bine de ele. Atenție, fursecurile vor fi extrem de fragile în această fază, trebuie să lucrăm cu atenție.
Servire
13. După ce se tăvălesc prin zahăr pudră vanilat, fursecurile se așează în tăvi, până se răcesc bine. Abia după ce sunt complet reci le vom servi.
Despre aceste fursecuri fragede ”Sărutările Măicuțelor” v-aș spune, în încheiere, că sunt prăjiturele ideale pentru ceai sau cafea. Fără să fie excesiv de dulci, sunt extrem de aromate iar textura lor fragedă, parcă imponderabilă, e o surpriză tare plăcută.
Sper să vă fi plăcut povestea și musai să încercați prăjiturelele, sunt chiar speciale! Să vă fie de folos!
Livia Popity spune: 
Mia 
Simona 
Oana Nica 
Ramona 
Cioran Cristina 
Maria Rus 
Nicoleta 
Lumi Plesca 
petro 
Catalina Bobonete 
Alexe Roxana 
Diana 
Diana 
Adriana 
Simona 
Luciana 
Anca 
Stefana 
Micapic 
radu viorica 
NINUS 
Monica 
Alina 
DIANA 
Gabriela 
Mari Motisan 
Nyerjak Claudia 
Madalina 
Geanina 
irina 
Vadeanu Laura 
Cristina Dinca 
Gabi 
Nemet Cristina 
Mariana 
Crinela C. 
Liana 
Teodora 
Gabriela 
Lasă un răspuns