Placinta cu branza „Turban”
Pregatire
01:00 ore
Gatire
00:25 ore
Timp total
03:00 ore
Portii
32
Grad dificultate
mediu
Probabil ca cei mai multi dintre voi ati experimentat deja cateva dintre deliciile patiseriei turcesti, care a constituit un izvor imens de inspiratie pentru toate placintele rasaritului european. Nici azi nu e diferit, inca mai avem comori care abia steapta sa fie dezvaluite, printre retetele de patiserie din Turcia. Am descoperit reteta de placinta cu branza „turban” atunci cand am facut coronitele cu scortisoara, era publicata pe acelasi site turcesc.
De atunci, marturisesc ca mi-a ramas gandul la placintele cu branza, modelate cu mare mestesugire! Sambata asta m-am incumetat sa ma apuc de ele. A rezultat ceea ce vedeti mai jos, niste pateuri frumoase, cu umplutura picanta si aromata dar mai ales cu o textura a aluatului absolut superba, ceva intre pufos si foietaj. Nu sunt unele dintre cele mai accesibile produse de patiserie din cate am facut, de aceea le recomand celor care au o oarecare experienta in lucrul cu aluatul, dar fara indoiala sunt dintre cele mai bune.
Ingrediente Placinta Cu Branza „Turban”
- 550 de grame de faina
- 160 de ml. de lapte
- 20 de grame de drojdie proaspata
- 100 de ml. de ulei de masline
- 1 ou
- 150 de grame de unt
- 1 lingurita rasa de sare
- 2 cartofi medii
- 1 lingura de ulei
- 200 de grame de branza (poate fi feta, telemea, branza de vaci etc.)
- 1 lingura de pesmet (se poate renunta la pesmet daca se foloseste o branza mai uscata, il adaugati doar daca branza e umeda)
- 1 lingura de menta tocata (eu am folosit uscata)
- 1 lingura de patrunjel tocat
- 1 ceapa verde mica, atat partea alba cat si frunzele
- sare, piper si 1 varf de cutit de chimion (optional), dupa gust
Preparare Placinta Cu Branza „Turban”
Frământare aluat
1. Laptele se incalzeste putin (la 33-35 de grade Celsius) si se dizolva in el drojdia.
2. Oul intreg se bate cu furculita impreuna cu 1 lingurita rasa de sare.
3. Se cerne faina intr-un castron si, in cazul in care framantati la robot, se adauga de la inceput toate lichidele: laptele cu drojdia, oul si 100 de ml. de ulei de masline. Daca se va framanta aluatul manual, e preferabil sa se omogenizeze lichidele unele cu celelalte si sa se adauge treptat peste faina.
4. Se framanta (manual sau la robot) pana la obtinerea unui aluat perfect neted, nelipicios.
5. Aluatul se imparte in 6 bucati egale din care se modeleaza niste sfere; se acopera cu un prosop de bucatarie umed si se lasa pe planul de lucru timp de 30 de minute in repaos (poza 1).
6. Se incalzeste untul, asa incat sa fie foarte moale, dar nu lichid.
Împăturirea aluatului
7. Dupa trecerea timpului de odihna al aluatului, se intinde cate o bucata, cu ajutorul sucitorului, intr-o forma aproximativ patrata, cat mai subtire. Cu ajutorul unei pensule moi, se unge generos cu unt (poza 2).
8. Se repeta operatiile descrise la punctul 7 cu alte doua bucati de aluat, care se suprapun peste prima. Obtinem 3 straturi unse bine cu unt (poza 3).
9. Se repeta cu celelalte 3 bucati de aluat ramase.
10. Se impacheteaza pe rand fiecare dintre cele doua pachete obtinute: se imparte mental aluatul in treimi. Se aduce latura din stanga catre dreapta, acoperind treimea din mijloc. Apoi, cea din dreapta catre stanga, acoperindu-le pe amandoua (pozele 1 si 2). Se continua impachetand in trei, pe latura lunga a dreptunghiului lung si ingust obtinut (poza 3).
11. Cele doua „pachete” obtinute se infoliaza cu foile alimentara si se dau la frigider 30 de minute – 1 ora.
Umplutura
12. Intre timp, ne ocupam de umplutura. Cartofii curatati si spalati bine se taie in cubulete. Se condimenteaza cu sare si piper si se inabusesc la tigaie intr-o lingura de ulei, sub capac, pana se inmoaie. Eventual, adaugam din cand in cand un strop de apa. Daca prind culoare pe ici-colo nu e niciun bai, dar nu trebuie sa se arda sau sa se rumeneasca prea tare.
Dupa ce cartofii s-au racit, se amesteca intr-un castron cu branza, pesmetul (daca se foloseste), menta si patrunjelul maruntite. Se adauga si ceapa verde taiata in rodele subtiri, sare, piper si chimion macinat dupa gust.
Modelare plăcinte turban cu brânză
12. Dupa trecerea timpului de asteptare, fiecare dintre pachete se va prelucra separat. Se intinde o foaie cat mai subtire, cu ajutorul sucitorului. Se taie in fasii cam de 3 cm. latime. Atentie, daca taiati fasii mai inguste vor rezulta mai multe pateuri, dar se vor prelucra mult mai dificil. Recomandarea mea este sa se obtina 13-14 fasii dintr-un pachet de aluat intins in foaie de 4-6 mm. grosime (poza 1).
13. Se ruleaza strans fiecare fasie pe rand (poza 2), urmand sa se prelucreze fiecare pateu in parte.
14. Se obtine un „melc” in care straturile de aluat alaternand cu untul sunt foarte vizibile (poza 3).
15. Cu ajutorul degetelor mari se preseaza laturile „melcului” din interior spre afara, obtinand o „palnie” numai buna sa primeasca umplutura. Atentie, trebuie sa se preseze cu blandete ca sa nu se rupa aluatul, dar si cu destula fermitate (poza 4).
16. Se adauga umplutura (cam 1 lingurita si jumatate, fara exagerare) apoi se trag marginile catre mijloc, ciupindu-le bine ca sa se lipeasca (poza 5).
17. Fiecare pateu se aseaza in tava acoperita cu hartie de copt, cu lipitura in jos si cu distanta intre ele. Se aprinde cuptorul si se fixeaza la 200°C, iar pana cand cuptorul se va incinge tava cu placintele deja formate se da la rece (frigider, camara, alt loc racoros).
18. Pana cand se incinge cuptorul, se prelucreaza a doua sarja de aluat. Se vor obtine doua tavi.
19. Se coc pateurile (cate o tava pe rand) in cuptorul incins la 200 de grade Celsius, la o inaltime medie, pana cand devin aurii (aproximativ 25 de minute).
Se lasa placintele sa se raceasca si se degusta cu incantare. Pentru ca reteta e turceasca, m-am gandit ca nimic nu s-ar potrivi mai bine cu aceste placinte „turban” ca un pahar de ayran, pe care l-am pregatit in doar 2 minute. Am pus in blender 1 pahar de iaurt gras, 1 praf de sare si 100 de ml. de apa rece ca gheata. Am adaugay menta tocata si gheata, in momentul servirii. Pe cat de simplu se pregateste acest ayran, pe atat de revigorant este, iar alaturi de un produs de patiserie bine facut devine o adevarata placere.
„Turbanele” si-au pastrat textura neschimbata timp de 3 zile (aseara l-am dat gata pe ultimul), au ramas la fel, cu exteriorul usor crocant, ca de foietaj, si mijlocul pufos. Va arat si o sectiune:
Daca va incumetati, va doresc spor la treaba si pofta buna!
Sursa retetei, asupra careia am aplicat niste modificari, tinand in primul rand de cantitate.
Denisa spune: 
lauralaurentiu 
Teodora 
Lasă un răspuns