Cozonac pufos cu rahat rețetă simplă și economică
Cozonac pufos cu rahat rețetă simplă și economică, prezentată cu imagini. Rețeta de aluat de cozonac pufos și economic, care se păstrează perfect mai multe zile. Cozonac pufos cu rahat rețetă simplă, lista de ingrediente și mod de preparare pas cu pas.
Cu ani în urmă, nici Vukomir și nici Milena nu erau prea încântați de cozonac iar din faptul că mie îmi plăcea foarte mult rezulta un întreg lanț de frustrări. Uneori, făceam doar cozonac, fără să mai fac și alte dulciuri. Consecința era că cei doi vociferau că pe ei i-am lăsat pe dinafară ca să-mi mănânc eu ”pâinea aia dulce”. Asta mai cu seamă pentru că eu, deși apreciez și un cozonac pufos cu nucă sau cu alte umpluturi, îl prefer dintre toate pe cel simplu, cu coajă de portocală și poate cu niște stafide. Așa cum am procedat la celebra rețetă a lui Păstorel.
Alteori, îi puneam pe ei în prim plan (asta se întâmpla, de fapt, de aproape fiecare dată). Făceam, așadar, o oarecare prăjitură și-un cozonac pentru mine. În situațiile astea, cea supărată eram neapărat eu. Asta pentru că bărbatul și fiică-mea înfulecau prăjitura și pe mine mă lăsau să mă lupt de una singură cu cozonacul.
ALTE REȚETE DE COZONACI PUFOȘI GĂSEȘTI CU UN CLICK PE ORICARE LINK DE MAI JOS
- Rețetă simplă de cozonac cu mac
- Rețeta de cozonac marmorat cu ciocolată
- Rețeta Silviei Jurcovan de cozonac cu aluat opărit
- Rețeta de cozonac îmbătat cu vinars
Ei bine, lucrurile s-au mai schimbat. Aș putea spune că au crescut amândoi. Și unul, și celălalt, au ajuns să aprecieze la adevărata valoare o felie de cozonac pufos de casă. Vukomir înfulecă pe negândite câteva felii de cozonac lângă o cană cu lapte cald. Pe Milena am văzut-o cu ochii mei, nu mai mult de câteva zile în urmă, dând gata, una după alta, patru felii. Amândoi, însă, s-au pus de acord: le place cozonacul, dar numai și numai dacă este un cozonac pufos cu rahat.
Așadar, dragii mei, să înțelegeți că acest cozonac pufos cu rahat este aproape nelipsit din casa mea. Îl fac atât de des din motivul evident că este atât de îndrăgit de familie. Mai există, însă, o rațiune, aceea că, dintre toate rețetele de cozonac încercate, cred că niciuna nu se păstrează atât de bine. Mă refer la două-trei zile, pentru că nu a rezistat niciodată mai mult de atât. În a treia zi, însă, este identic cu prima, parcă atunci l-am scos din cuptor. Rămâne la fel de pufos și se desface în caiere fine, de mai mare dragul.
Vă mai spun doar să nu vă lăsați descurajați de timpul de preparare, mare parte din acesta reprezintă timpul de odihnă al aluatului, dospirea. Și vă mai spus și că eu nu cred în miracole de genul cozonac fără frământare. Deși genul ăsta de rețete s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie, am citit foarte multe review-uri negative de la cei care le-au încercat. Iar despre cele pozitive… ce să zic? Cred că oamenii sunt dispuși de multe ori să se mulțumească cu mai puțin, doar pentru a scuti un pic de efort.
Ingrediente Cozonac pufos cu rahat rețetă simplă și economică
aluat
- 500 de grame de făină albă cu procent de proteine de 11% (cu cât mai mare, cu atât mai bine)
- 30 de grame de drojdie proaspătă sau 10 grame de drojdie uscată
- 20 de grame de zahăr
- 200 de ml. de lapte
- 1 ou întreg
- 2 gălbenușuri
- 8 grame de sare
- 1 plic de zahăr vanilat
- coaja rasă de la o portocală mare (doar partea colorată, de la suprafață)
- 130 de grame de zahăr pudră
- 100 ml. de ulei + încă ½ de linguriță pentru uns castronul și planul de lucru
umplutură și finisare
- 500 de grame de rahat colorat
- 1 gălbenuș bătut cu 1 lingură de lapte
Mod de preparare cozonac pufos cu rahat rețetă simplă și economică – aluatul
1. Într-un castronel, drojdia proaspătă se freacă bine cu 20 de grame de zahăr tos, până se lichefiază. Se diluează cu aproximativ 40-50 de ml. de lapte călduț (din cantitatea totală). Se lasă deoparte, cam 10-15 minute, până face bășici de aer la suprafață. Dacă folosiți drojdie uscată, amestecați-o cu zahărul și adăugați cei 40-50 ml. de lapte câte puțin. Lăsați să se activeze, la fel cu cea proaspătă.
2. Oul întreg se bate cu furculița cu cele 2 gălbenușuri, sarea și zahărul vanilat. Când se omogenizează, se adaugă restul de lapte călduț. Într-un castron mare (preferabil al mixerului, e mult mai comod de lucrat cu mixerul, sau în cuva mașinii de pâine) se pune făina. Se face loc la mijloc și se adaugă compoziția de ouă și lapte, apoi drojdia activată și coaja de portocală.
3. Dacă lucrați aluatul manual, amestecați la început cu o lingură de lemn, încorporând lichidele în făină. Când lingura de lemn nu mai este eficientă, se ia aluatul la frământat și se frământă energic până când este omogen. Eu am frământat cam 5 minute cu mixerul. În această fază, aluatul este destul de vârtos. După ce s-a omogenizat complet, se adaugă pe rând zahărul pudră, lingură cu lingură, frământând bine după fiecare nouă cantitate adăugată.
4. După ce tot zahărul pudră a fost adăugat, aluatul devine mult mai suplu, nu mai este vârtos. Zahărul, deși în stare solidă, se dizolvă ușor și crește volumul lichidelor în compoziție. Nu este deloc același lucru dacă se adaugă zahărul de la început sau la final, am încercat în ambele moduri, este o rețetă pe care am testat-o de multe ori. Zahărul, de fapt, este o substanță care împiedică dezvoltarea glutenului. Aluatul are o structură mult mai bună dacă acesta este adăugat spre finalul frământării.
5. În continuare, se adaugă uleiul, puțin câte puțin, frământând continuu. După ce tot uleiul a fost absorbit, aluatul va fi mult mai suplu. Continuăm frământarea până când, prinzând cu degetele o porțiune de aluat, acesta se întinde, formând o peliculă fină, semitransparentă. Aceasta este cea mai bună probă a unui aluat bine frământat, în același timp o garanție a unui cozonac cu o structură excelentă.
6. Se unge un castron încăpător cu 2-3 picături de ulei. Aluatul se modelează în formă de bilă și se așează în castron. Se înfoliază și se lasă să crească, la temperatura bucătăriei.
7. După 1:28 ore, aluatul meu și-a dublat volumul. Este bine dospit, așa că putem trece la modelarea cozonacilor. Practic, cozonacii pot dospi și la frigider. La acea temperatură scăzută, însă, drojdia va avea nevoie de un timp mult mai lung ca să se dezvolte, dospirea durând mult mai mult.
Cozonac pufos cu rahat rețetă simplă și economică – porționarea aluatului și modelare
8. Am pregătit două forme de cozonac cu dimensiunile: L=24 cm, l=11 cm și h=7 cm, căptușindu-le cu hârtie de copt. Dacă preferați, le puteți unge bine cu unt și apoi tapeta cu făină.
9. Din cantitățile recomandate mai sus, am obținut 1060 de grame (1 kilogram și 60 de grame) de aluat. Am uns planul de lucru cu puțin ulei, nu mult, doar cât să nu se lipească aluatul. Nu presar făină, ca să nu îngreunez aluatul cu făină nedospită. Am răsturnat aluatul din castron pe planul de lucru, apoi l-am împărțit în două, pentru doi cozonaci.
10. După ce am porționat aluatul, am lucrat, pe rând, cu câte una dintre părți. Am aplatizat-o cu palmele pe planul de lucru, apoi am împărțit-o în câte două bucăți pe cât posibil egale.
11. Am modelat cu palmele fiecare bucată de aluat, pe rând, într-un dreptunghi cam de 28-30 cm. lungime și aproximativ 20 cm. lățime.
12. Am presărat cubulețe de rahat colorat și am rulat, pe partea mai lungă, cu rahatul în mijloc. Pare mult rahat, fiecare bucată astfel modelată a primit câte 125 de grame de rahat. Alor mei, însă, le place foarte mult rahatul și acest aluat, dacă este bine lucrat, chiar are destulă forță ca să ducă toată umplutura asta.
13. După ce se modelează doi cilindri de de aluat umpluți cu rahat, aceștia se răsucesc, având grijă să aibă marginea în jos.
14. După modelare, trebuie să obținem un cozonăcel cam de dimensiunea formei de cozonac. Repetăm și cu aluatul rămas.
Cozonac pufos cu rahat rețetă simplă și economică – dospirea in formă
15. Așezăm cozonacii modelați în forme și îi acoperim cu șervete de bucătărie, în strat dublu. Se lasă cozonacii să crească în forme, până ce ajung aproape de partea superioară a acestora.
16. Ca să umple efectiv formele, cozonacii mei, ținuți la temperatura bucătăriei, au avut nevoie de 1:20 ore. Țineți cont, timpul de dospire poate fluctua ușor, în funcție de temperatura mediului ambiant. Când ajung așa cum se vede în poza de mai jos, cozonacii sunt gata de cuptor.
Coacerea cozonacilor
17. Se pornește cuptorul și se fixează la 170°C, static, căldură de sus și de jos. Și nu pot să nu îmi rețin un zâmbet în timp ce scriu toate aceste recomandări pentru cuptor, gândindu-mă că mamele noastre găteau după ”focul potrivit” al Sandei Marin și o făceau bine. În fine, trec peste această paranteză și vă zic că în primele 15 minute de coacere, vă recomand să așezați pe fundul cuptorului un vas (o tăviță) cu apă fiartă, ca să formeze aburi. Sau, desigur, să folosiți funcția de coacere cu aburi a cuptorului, dacă aveți posibilitatea.
Finisarea cozonacilor
18. Cozonacii se ung ușor cu o pensulă moale de patiserie cu amestecul de gălbenuș cu lapte, recomandat pentru finisare. Se dau imediat la cuptor, la o înălțime medie. După primele 15 minute de coacere, se scoate tăvița cu apă din cuptor. Desigur, multă atenție, tava e foarte fiebinte și la fel e și apa. Se continuă coacerea încă 45 de minute la aceeași temperatură de 170°C. La jumătatea temperaturii de coacere, eu acopăr cozonacii, lejer, cu o coală de hârtie de copt, umezită și bine stoarsă, ca să nu se ardă pe suprafață. Oricum vor avea o coajă brun-roșcată, destul de închisă la culoare dar lucioasă și plăcută. După 1 oră din momentul în care i-am dat la copt, îi putem scoate.
19. Imediat, îi lăsăm să alunece ușor din formă pe un grătar special pentru prăjituri, sprijiniți pe o parte. Cam la 10 minute, îi întoarcem de pe o parte pe cealaltă, până se răcesc complet.
Servire
În ceea ce mă privește, nu aș tăia un cozonac înainte de a fi complet rece. Nici să mă plătească cineva pentru asta, chiar n-aș face-o. Am remarcat că a devenit o modă să se sfâșie cozonacii fierbinți, spunându-se că ar fi tare pufoși. Fără îndoială că orice aluat fierbinte, plin de aburi, e pufos. Ideea e să rămână pufos și mai târziu, după ce s-a răcit! Așadar, pentru că mie mi se pare efectiv un sacrilegiu să rup cozonacii, mai ales calzi, iată cum arată feliile din cozonacii mei complet reci. Zic eu că se vede că au o textură pufoasă.
Acest cozonac pufos cu rahat se feliază frumos, fără să se rupă sau sfărâme. Se servește la cafea, la ceai sau lângă o cană de lapte sau oricând vă este poftă de el. Eu păstrez cozonacii, bine răciți, înveliți în folie de aluminiu, în cămară.
Să vă fie de folos!
Lasă un răspuns