Madlene cu miere, vanilie si apa de flori de portocal
Pregatire
00:20 ore
Gatire
00:08 ore
Timp total
00:28 ore
Portii
12
Grad dificultate
usor
Cred ca „madeleines” frantuzesti au devenit, gratie geniului creator al lui Proust, cele mai celebre prajiturele din lume. Si cum tot ma laud ca aproape fiecare reteta a mea se vrea o experienta proustiana, nu puteam sa nu va ofer si o reteta de madlene (sau madeleines, pe limba lor). As fi facut eu aceasta reteta mai demult, daca nu ma impiedica un factor tehnic, anume lipsa formei speciale de stridie caracteristica acestei prajituri. Ei bine, aseara mi-am luat inima in dinti, am trecut peste zgarcenie si le-am cumparat, 2 forme de silicon cu cate 9 ghioci fiecare. Dar destul cu proza, sa trec, asadar, la reteta de madlene, pentru care m-am inspirat, cum altfel, dintr-un blog frantuzesc.
Ingrediente:
- 3 oua intregi
- 100 de grame de zahar pudra
- 130 de grame de unt
- 30 de grame de miere de albine
- 140 de grame de faina
- 3/4 lingurita praf de copt
- semintele din 1/2 pastaie de vanilie
- 1 lingura de esenta de vanilie
- 1 lingura de apa de flori de portocal (reteta din care m-am inspirat sugera 1 lingura de lichior de portocale)
- optional: 1 lingurita de coaja de portocala rasa
- pentru finisat: putin zahar pudra
Preparare:
Untul si mierea se topesc intr-o craticioara, pe foc mic, amestecand continuu. Nu infierbantati amestecul excesiv, de indata ce s-au topit ingredientele, trageti craticioara deoparte, adaugati apa de flori de portocal (pentru care ii multumesc Nicoletei) si lasati sa se raceasca amestecul.
Intr-un bol destul de incapator, se pun ouale, semintele razuite din pastaia de vanilie si 100 de grame de zahar pudra.
Se amesteca cu mixerul pe viteza mare cateva minute bune (6-7) pana cand compozitia devina densa si cremoasa si isi tripleaza volumul.
Praful de copt se amesteca bine cu faina; peste compozitia de oua se adauga esenta de vanilie, apoi faina amestecata cu praful de copt (daca optati sa adaugati si coaja de portocala rasa, acum este momentul).
Se omogenizeaza compozitia cu telul in forma de para, cu miscari usoare de jos in sus, in timp ce se toarna amestecul de miere si unt, in fir subtire. Este important sa nu se amestece circular, ci numai pe verticala, pentru a nu se pierde volumul de aer incorporat in aluat, foarte important pentru obtinerea unor madlene pufoase.
Se acopera bolul cu o folie alimentara si se da compozitia la frigider pentru o ora.
Dupa trecerea acestui timp, se aprinde cuptorul si se fixeaza la 220 de grade Celsius. Pana ce se incinge cuptorul, bucatareasa se pierde cateva clipe in admiratia noilor „silicoane”:
In fiecare forma se pune cu o lingura aluat, cam 2/3 din volumul formei, tinandu-se cont ca la cuptor vor mai creste.
Se coc timp de 7-8 minute, apoi se scot din forme (care sunt grozave, prajiturile pur si simplu cad cand se rastoarna forma) si se racesc pe un gratar.
Da, nu ar fi stricat sa iau inca 2 forme de-astea, a trebuit sa le racesc cu apa rece si sa le umplu cu aluatul ramas. Eh, prea greu nu a fost pana la urma si in orice caz s-a meritat, prajiturile sunt spumoase, au o textura minunata si un gust foarte, foarte fin, chiar ma felicit pentru ideea de a adauga apa de flori de portocal. Dupa ce s-au racit, le-am pudrat cu zahar pudra si iata-le gata de degustare!
Elena spune: 
Leoaica222 
lauralaurentiu 
Luminita Ionita 
Mioara 
Anonim 
Mihai2206 
Marcela 
Sabau Sabina 
Raluca Puiu 
Camelia 
Nicoleta 
Mihaela 
Lasă un răspuns