Cautare in site
x inchide
gris cu lapte reteta desert simplu gris cu lapte cu dulceata reteta

Griș cu lapte – rețeta celui mai simplu desert, cu gust de copilărie

Reteta de Laura Laurențiu
Adaugata la 11.01.2024
Rating
5
(42)
SARI LA RETETA
Rating
5
(42)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 comentarii la Griș cu lapte – rețeta celui mai simplu desert, cu gust de copilărie

  1. Rares Petru spune:

    „Nu era nevoie nici măcar de ouă, că nici acelea nu se găseau”…
    Cat kakat ai mancat si gura ti-ai spurcat !
    Jivina propagandistica ! Faci parte sau esti indoctrinata de actualii guvernanti care de 32 de ani mint ce saracie era inainte de 1989!..Este adevarat ca incepand din primavara anului 1983 au exagerat cu economiile ca sa scape de datorii, dar pana in 1982 in Romania s-a trait bine !
    De unde s-a pornit ? Mostenirea „democratiei” regale am constatat-o direct, nu din propaganda altora.
    Invatam la lampa cu petrol, petromax, apoi la energie electrica de la dinam pana a fost electrificata toata tara..
    Marmelada era un lux atunci, 60 % din populatie era analfabeta, carul cu boi sau calul era forta motrica, economia era doar de subzistenta, etc
    Esti si tu o imputita inglobata in masa uriasa de manipulat in actuala saracie drastica pentru 39% din romani, restul pana la 75 %, muncesc doar sa suoravietuiasca !

    • Voi trece peste delirul agresiv și agramat al mesajul tău și mă voi rezuma la un răspuns punctual, comentând una dintre afirmațiile tale, și anume că ”pana in 1982 in Romania s-a trait bine !”.

      Vezi, eu am trăit în România și înainte de 1982 și NU am trăit bine. Asta pentru că în România au trăit oarecum bine, pe vremea aia, doar favorizații sistemului și hoții. Dacă ai fost milițian, securist, activist sau odrasla uneia dintre aceste categorii, probabil ai trăit oarecum bine. Nu bine de tot, că tot nu aveai libertate de cuvânt, de mișcare, libertatea de a citi anumite cărți, de a asculta anumite muzici etc. La fel, dacă tu însuți sau părinții tăi furau de la locul de muncă și apoi vindeau furtișagurile, la prețuri de speculă, profitând de masa oamenilor cărora le lipseau toate, atunci, da, posibil să te fi ”descurcat” mai bine decât alții.

      Eu am fost fiica unei familii de profesori tineri, neînregimentați în partidul unic. Nu aveau ce fura de la locul de muncă și probabil că și dac-ar fi avut nu ar fi făcut-o, pentru că unii au rezistat, chiar și în acele vremuri, cu onoare. Bunicii mei erau pensionari, nu erau nici ei membri ai partidului unic și, mai mult decât atât, au trăit toată viața cu amărăciunea de a le fi fost confiscată de către comuniști averea agonisită prin muncă. Bunica mea era o doamnă adevărată, care, din puținul care îi era permis, în România cea ”prosperă” dinainte de 1990, reușea să pună zâmbete pe fețele nepoților, chiar cu un simplu griș cu lapte.

      Și se amăra, bunica mea, pentru că nu izbutea să ne facă bucurii atât de des pe cât ar fi vrut, pentru că laptele era pe cartelă, ouăle lipseau, zahărul era pe cartelă, unt primeam 25 de grame de persoană, pe lună iar vanilie veritabilă nu mai văzuse din tinerețea ei. Eu am auzit de la bunica mea că vanilia e fructul unei flori parfumate și că aroma e în aceste păstăi, dar nu am văzut cu ochii mei o păstaie de vanilie până după anii 90.

      Închei, pentru că deja consider că ți-am dat mult prea multă atenție față de ceea ce meriți. Ai vrut să te asiguri că te observ și mi-ai scris și un e-mail, la fel de agresiv. La următoarea încercare de a mă aborda de la IP-ul tău – deci chiar dacă scrii sub alt nume, chiar nu va conta – te voi raporta la poliție pe motiv de hărțuire online.