
Griș cu lapte pane – rețetă simplă pentru un desert ca în copilărie





Griș cu lapte pane – rețetă simplă pentru un desert ca în copilărie. Griș cu lapte pane, lista de ingrediente cu gramaje exacte și modul de preparare prezentat detaliat, cu imagini ilustrative.
Am tot auzit că acest griș cu lapte pane ar fi un desert ca în copilărie. Ei bine, fericită copilărie au avut toți aceia! Eu nu am avut parte de așa ceva, cel puțin nu la mine acasă. Îmi amintesc că, parcă prin clasa a șasea sau a șaptea, am fost servită cu delicatesa asta, cu totul nouă pentru mine, la o colegă de clasă. Mi s-a părut ceva de un rafinament greu de descris! I-am explicat Bunei tot ce reținusem despre preparat. M-a ascultat și a decretat că ar fi o pierdere de vreme. A adus și argumente zdrobitoare despre ouăle și uleiul care nu se găseau și că toți cei care le au, musai că le procură pe sub mână. N-am mai zis nimic! Am fost mulțumită c-am primit un griș cu lapte simplu, cu dulceață de vișine, așa cum îl prefer și azi.
Mi-am amintit de acest griș cu lapte pane ani de zile mai târziu. Cam pe când fiica mea crescuse destul ca să devină conștientă de ceea ce mănâncă și, implicit, mult mai pretențioasă. Am inclus această rețetă simplă în lista deserturilor de casă, ușor și rapid de făcut, pe care le pregătesc pentru familie.
Ne place și acum și îl fac destul de des. Dacă e gătit corect, acest griș cu lapte e foarte gustos. Interiorul e cremos, crusta plăcut crocantă iar topping-urile cu care se potrivește sunt foarte diverse. Mai jos, am consemnat rețeta mea, pas cu pas.
Ingrediente Griș cu Lapte Pane
- 1 l lapte
- 160 de grame de griş de grâu
- 75 de grame de zahăr
- 1 praf bun de sare
- 2 plicuri de zahăr vanilat bourbon
- aproximativ 30 gr unt moale, pentru uns tava
- 3 ouă
- 100 de grame de făină
- 100 de grame de pesmet
- ulei, pentru prăjit (cam 500-600 ml)
- pentru servire: zahăr pudră vanilat, dulceaţă, sirop de ciocolată sau caramel, miere etc
Mod de preparare Griș cu Lapte Pane – Rețetă Simplă
1. Primul pas a fost să ung cu unt moale din belșug o tavă, cu dimensiunile utile de 20 x 13 cm. Dimensiunile sunt pentru partea utilă, tava având o bordură mai înaltă dar m-am referit doar la interior.
2. Nu voi insista asupra modului de preparare al grișului, pentru că am descris toți pașii, detaliat, în rețeta dedicată (click pe textul cu albastru ca s-o accesați). Pe scurt, am fiert laptele împreună cu zahărul și sarea. Când a început să dea în clocot, am adăugat grişul în ploaie. Am amestecat continuu cu telul, ca să nu facă cocoloaşe.
3. Când grişul a devenit cremos, am oprit imediat focul. Am adăugat cele 2 plicuri de zahăr vanilat bourbon și am amestecat bine.
3. Am răsturnat grișul cu lapte, deja simțitor îngroșat, în tava dreptunghiulară, unsă cu unt (vezi pasul 1). Am obținut un strat de griș cam de 4 cm grosime. Am netezit bine suprafața cu o spatulă, ca să obțin un strat de grosime uniformă. Am lăsat grișul cu lapte să se răcească până la temperatura camerei, apoi l-am acoperit cu folie alimentară și l-am dat la frigider, pentru 2 ore.
Panarea
4. Într-un castronel, am bătut ouăle cu furculița, cât să se lichefieze. Am pus făina şi pesmetul, necesare pentru panare, pe farfurii separate. Odată ce am avut tot setup-ul făcut, m-am ocupat de griș.
5. Am scos tava cu grişul cu lapte din frigider. Dacă se apasă ușor cu degetul pe suprafață, ar trebui să simțim că grișul s-a întărit bine. Cu un cuțit uns cu ulei, am tăiat grișul cu lapte în dreptunghiuri egale. Dacă preferați, se poate porționa și în cuburi. Am șters lama cuțitului de câteva ori și l-am uns din nou cu ulei. M-am asigurat că tai complet, până la fund, așa încât să îmi fie ușor să le scot din tavă.
6. Cu grijă, am ridicat din tavă, cu ajutorul unei spatule înguste, câte o bucată de griș cu lapte porționată. Pe rând, am trecut bucățile de griș prin făină.
7. După trecerea prin făină, am scuturat bucățile de griș cu lapte de făina în exces și apoi le-am tăvălit în ou bătut, așa încât să adere bine de toată suprafața.
8. Cubuleț cu cubuleț, după trecerea prin baia de ou bătut le-am scurs bine, ajutându-mă de două fruculițe, apoi am trecut bucățile de griș cu lapte prin pesmet. Le-am întors pe toate părțile, să se îmbrace într-o crustă uniformă.
9. Pe măsură ce le-am panat, am puns bucățile de griș cu lapte pe o tavă acoperită cu hârtie de copt. După cum puteți observa în poza de mai jos, am obținut 14 bucăți aproximativ egale, cu dimensiunile în jur de 6,5 X 3 X 4 cm. Odată ce am terminat cu panarea, am ajuns în momentul concret în care să pot transforma bucățile de griș cu lapte în griș cu lapte pane.
Griș cu Lapte Pane – Prăjirea
10. Am turnat uleiul într-o cratiță largă, cu fundul mai gros. Uleiul pentru prăjire trebuie încins până la 170-180°C de grade. La această temperatură, crusta cu ouă, făină și pesmet se gătește foarte rapid, fără să absoarbă ulei în exces. Până la urmă, interiorul este complet gătit, trebuie doar să se înfierbânte. Aici sau cu un click pe poza de mai jos găsiți un termometru de bucătărie bun. Are timpul de citire de 4 secunde și costă câteva zeci de lei.
Observație: dacă nu aveți termometru, uleiul e suficient de încins când o bucățică de griș cu lapte, cât un bob de mazăre, sfârâie puternic când e adăugată în ulei și se ridică la suprafață.
11. Niciodată nu pun multe bucăți deodată în ulei. Trebuie ținut cont că grișul cu lapte este foarte rece, de la frigider, iar uleiul s-ar răci prea tare, ceea ce ar afecta calitatea produsului. Uleiul prea rece pătrunde crusta, bucățile fierb în loc să se prăjească. Asta e valabil pentru toate produsele prăjite în baie de ulei.
12. Am prăjit cubulețete de griș cu lapte în baie de ulei până au devenit aurii. Le-am întors pe toate părțile. Cam 1-2 minute au fost suficiente pentru ca o parte să devină rumenă și crocantă. În final, am scos din ulei bucățile de griș cu lapte pane pe şervete de hârtie absorbantă de bucătărie, pentru a se drena de excesul de ulei.
Servirea
Bucățile de griș cu lapte pane se servesc, de preferință, călduțe. Mie mi se par foarte bune simple, doar presărate cu zahăr pudră vanilat. Au textura plăcută, cu crusta crocantă și interiorul cremos și nici nu sunt foarte dulci. Ai mei, însă, le preferă stropite cu sirop din dulceaţă, cu miere sau cu un sirop de ciocolată sau caramel. Trebuie să mărturisesc că au și ei dreptate, sunt excelente și așa și au și un aspect parcă și mai îmbietor.
De obicei, ofer la masă atât zahărul pudră, într-un recipient de presărat, cât și siropuri/dulcețuri pe gustul fiecăruia. Așa sunt sigură că e toată lumea fericită!
MAI MULTE DESERTURI ȘI DULCIURI DE CASĂ GĂSIȚI CU UN CLICK PE POZA DE MAI JOS
Să vă fie de folos!
Lasă un răspuns