Pljeskavica sârbească – plescavița bănățeană
Pregatire
02:00 ore
Gatire
00:15 ore
Timp total
02:15 ore
Portii
4
Grad dificultate
mediu
calorii
450 / portie
După cum mulți dintre cei care „mă citesc” știu deja, am o jumătate sârbească, anume pe soțul meu. Când și când, papilele dumnealui duc dorul unor rețete etnice, de-ale lui (în ultima vreme aș zice că destul de des). Dacă rețetă chiflelor pentru plescavița am postat-o săptămâna trecută aici, iată că i-a venit rândul să vedem și ce-i cu carnea. Atenție, pljeskavica, în varianta sa originala, nu înseamnă un sandviș, deși asta ar fi una dintre opțiunile de servire. Cuvântul pljeskavica se referă la chifteaua respectivă, existând posibilitatea ca aceasta să fie servită fie la farfurie, fie într-o chiflă.
Din Timișoara și până în cea mai apropiată localitate din actuala Serbia avem vreo 60 de kilometri. În primăvara agitată a lui 1990, Iugoslavia a fost primul loc în care timișorenii au dat față cu occidentul și nu e o exagerare. Pe atunci, în Iugoslavia se trăia foarte bine. Orașele erau prospere, magazinele doldora de mărfuri iar salariile iugoslavilor erau la nivelul celor din Germania. Această stare de bine, însă, s-a dovedit foarte fragilă, pentru că în doar câțiva ani, țara s-a fărâmițat în bucăți. Nu despre asta e vorba aici, ci despre faptul că această pljeskavica – plescavița a fost, cel mai sigur, primul produs gastronomic ”importat”, după 90, în România.
Un întreprinzător din Timișoara a avut inspirația să producă și să vândă plescavița în tarabe, la început în marile piețe din oraș, apoi și în alte locuri. Succesul a fost atât de mare încât durează de mai bine de 30 de ani. Nu doar atât, am văzut că plescavița, pronunțată ”pleșcăviță”, ceea ce a făcut să mi se zbârlească părul, se vinde prin România cu mențiunea ”mâncare tradițională românească”, ceea ce, iertat să-mi fie, e o aberație. În fine, produsul e gustos, nu e foarte greu de făcut, merită încercat.
Ingrediente Pljeskavica – plescavita
- 800 de grame de carne de vită tocată (se poate și un amestec de vită cu porc, dar maximum 20% porc și este preferabil să folosiți carne tocată în casă, dată prin mașină de două ori, pentru o textură cât mai fină)
- 150 ml apă minerală carbogazoasă
- 1 linguriță cu varf de sare
- 1 praf de nucșoară
- 1 praf de piper
- 1 ceapă mică, tocată fin
- 1 lingură de ulei
- 2-3 căței de usturoi (mici, unul singur dacă e mare), zdrobiți
- optional, alte mirodenii cum ar fi: 1 praf de chimen măcinat, 1 praf de scorțișoară, 1 praf de cardamom, 1 praf de coriandru – câte puțin (un vârf de cuțit) din fiecare sau doar cel pe care îl preferați, pentru un gust mai aromat
Pljeskavica sârbească – plescavița bănățeană, mod de preparare
1. Ceapa tăiată mărunt se călește cu o lingură de ulei, la foc mediu, să se înmoaie bine fară să se prăjească. Se lasă să se răcească de tot. Carnea, ceapa călită, usturoiul, condimentele (toate pe care decideți să le folosiți) se așaza într-un vas:
2. Se frământă (sau se mixează) energic, adăugând treptat și apa minerală. Preferabil, se malaxează în robot, până simțim că a devenit compoziția fermă. 10 minute la robot sunt perfect eficiente. Malaxarea cărnii este absolut necesară pentru plescavița.
Astfel carnea se leagă, devine păstoasă ca un aluat, făară niciun fel de adaos de ou sau făinoase sau feluriți aditivi.
3. Bila de carne obținută se înfoliază și se dă la frigider pentru cel puțin jumătate de oră. Preferabil ar fi de la 2 ore în sus, ideal ar fi chiar peste noapte.
4. În acest timp am pregătit o salată de varză. Am tăiat rondele de ceapa roșie. Eventual se poate face o salată de roșii. Se pot servi lângă plescavița și maioneză și cartofi prăjiți, de exemplu, variantă care s-a impus în Timișoara și în general în România. Sosurile foarte agreate în versiunea originală, de sârbii sadea, sunt kajmakul (o smântână foarte groasă) și ajvarul (o pastă de ardei condimentată), a cărei rețetă o găsiți cu un click pe poza de mai jos.
Rețeta de ajvar sârbesc
5. Bila de carne scoasă de la frigider se împarte în 4 bile mai mici, egale. Se aplatizează pe planul de lucru uns cu ulei și cu mâinile unse cu ulei, până la o grosime de aproximativ 1 cm. Plescavița nu se va rupe, dacă se respecta rețeta și carnea nu e prea grasă. Se prăjesc de preferință pe grătar sau pe plită , dar se pot prăji și într-o tigaie teflonată.
Montare și servire
1. Chiflele se taie în două, pe orizontală și începem să montăm plescavița.
2. Folosiți sosurile pe care le preferați la asamblare. Eu am pus un pic de ajvar, apoi salată de varză.
3. Carnea, apoi muștarul (mai picant, dacă vă place):
4. Roșii și inele de ceapă:
5. Se unge capacul chiflei cu ajvar. Asta numai când avem în casă așa ceva și dacă vă faceți după rețeta pe care o găsiți la linkul de mai sus, veți avea. Dacă nu, improvizați… poate cu un pic de maioneză. Se așază apoi capacul peste celelalte și se consumă plescavița emițând la intervale neregulate de timp sunete de încântare.
Merită menționat și faptul că, în Serbia, există și variante de pljeskavica umplute, una cu cuburi de brânză și așa numita gurmanska, cu umplutură de kajmak.
În Serbia, ajvarul este nelipsit de lângă pljeskavica iar kajmak-ul, acel produs lactat foarte gras și gustos, care ar semănă într-o oarecare măsură cu mascarpone, o face și mai delicioasă. Mai există și alte topping-uri disponibile, unul foarte iute, salata urnebes (o pastă picantă de brânză) și altele.
7. Dacă vrem să mâncăm mai pe îndelete, așezăm pe o farfurie plescavița, cu tot ce ne place pe lângă ea. În Serbia, ești întrebat întotdeauna dacă vrei pljeskavica la farfurie sau montată în chiflă.
Poftă mare!
Virgil Mihaila spune: 
Service GSM 
Geo 
d 
Gentiana 
Radu Tuglea 
Dana 
Anca 
lauralaurentiu 
Dorel Petrean 
Macedonean 
Geta Blidar 
Lasă un răspuns