Gogonele murate în saramură – rețetă pentru iarnă
Gogonele murate în saramură – rețetă pentru iarnă, explicată detaliat, pas cu pas, pentru murături reușite, gustoase și crocante, pregătite acasă. Cât timp se murează gogonelele? Ce fel de sare se folosește și câtă anume, pentru rețeta de gogonele murate în saramură? Răspunsul la aceste întrebări, lista de ingrediente la gram și modul de preparare explicat în cel mai mic detaliu, le găsiți în articolul de mai jos.
Ca tot românul, și noi adorăm murăturile în saramură. Cu tot cu Vukomir al nostru, care nu e etnic român, dar e mai român decât mulți români, inclusiv în preferințele culinare! Pentru că aceste murături au și foarte puține calorii și-mi și plac atât de mult, le consum și simple, ca gustare. Nu există nimic mai delicios și care să conțină doar 36 de calorii, ca o gogonea murată (de 100 de grame)! Cum mai avem și gogonele în grădina proprie, în care plantăm câteva fire de tomate, în fiecare an, evident că nu trece o iarnă să n-avem câteva borcane de gogonele murate în saramură!
Murăturile în saramură, în general, au un gust senzațional. La fel de savuroase sunt și gogonelele. Aceste murături conțin probiotice naturale, ceea ce le face și sănătoase, cu singură rezervă, pentru cei care au hipertensiune și anumite boli în care consumul de sare trebuie drastic limitat. Înainte de a trece la rețetă, vă mai spun că la fel de mult ne plac și murăturile asortate. Dacă vă interesează această rețetă, o găsiți cu un click pe poza de mai jos.
Rețeta de gogonele în saramură o găsiți în cele ce urmează.
Ingrediente gogonele murate în saramură (la borcan) – rețetă pentru iarnă
(pentru 1 borcan de 3 litri)
- 1,8 kg de gogonele sănătoase, fără pete sau alte defecte
- 3 ardei iuți întregi
- 6 bastonașe de hrean
- 3 căței de usturoi, întregi
- mărar uscat (bețe), rămurele de cimbru, 3 frunze de țelină, 1 rămurică de vișin (opțional)
- 1 morcov mic, tăiat rondele sau diferite forme
- 1 lingură rasă de muștar boabe
- 10 boabe de piper
- 20-25 de grame de sare grunjoasă, neiodată (pentru murături)/litru de apă
Câteva precizări
a) Sarea pe care o folosim la murături este obligatoriu sarea grunjoasă, neiodată, sau cea pe care găsim precizarea că este specială pentru murături. Nu facem murături cu sare de masă, pentru că nu se vor păstra, se vor terciui.
b) Aromaticele recomandate pentru rețeta de gogonele murate în saramură sunt adaptabile gusturilor voastre. Dacă nu doriți să puneți țelină sau frunze de vișin, nu e nimic greșit. Nu vă recomand să renunțați la mărarul uscat și la cimbru, care sunt aromele definitorii ale murăturilor românești, în opinia mea.
c) Hreanul cerut de rețeta de gogonele murate în saramură este cel natural, rădăcină, care trebuie curățat de coajă, spălat bine, zvântat și tăiat pe lungime în bastonașe. Nu poate fi înlocuit cu hrean ras, din comerț. E un ingredient foarte important pentru reușita rețetei și, dacă nu-l aveți în grădină, cel mai probabil loc în care îl puteți găsi este la piață.
d) Am întâlnit gogonele murate cu ceapă, în loc de usturoi. Nu sunt neapărat preferatele mele, dar pot accepta că unii oameni le pot aprecia mai mult pe acestea. Usturoiul recomandat de mine în rețetă nu este mult, e doar atât cât să i se simtă aroma.
e) Boabele de muștar nu sunt obligatorii, dar vor contribui la obținerea unor murături care se vor menține tari, crocante. Se găsește muștar boabe în orice raion de condimente al magazinelor alimentare, nu văd niciun motiv să fie evitat.
Mod de preparare gogonele murate în saramură – rețetă pentru iarnă
Prepararea saramurii
1. Încep, de regulă, prepararea murăturilor, cu saramura. Asta pentru că dizolv sarea la cald și vreau să-i las saramurii un timp de răcire, nu o torn fierbinte peste legume, nu urmăresc să le opăresc. La rețeta asta, am folosit, pentru umplerea borcanului, 1,5 litri de saramură gata preparată. Cum în aceeași zi am pus la murat și castraveți în saramură, am făcut o cantitate mai mare. Oricum, saramura nu se strică! Chiar dacă nu o includ într-un preparat imediat, o pot folosi a doua sau chiar a treia zi.
Pentru fiecare 1 litru de apă, măsurat cu un recipient gradat, am cântărit câte 25 de grame de sare. Catitatea de sare se dozează după cât de sărate vă plac murăturile. Totuși, niciodată nu se pun mai puțin de 20 de grame/litru. Am văzut că unele rețete cer chiar 40 de grame de sare/litru, ceea ce, după părerea mea, e exagerat.
Am pus într-o cratiță apa și sarea. Am pornit focul și am amestecat din când în când, până ce sarea s-a dizolvat complet. Saramura nu e obligatoriu să fie fiartă, pentru niciuna dintre murăturile în saramură, în general, și nici pentru gogonele murate în saramură. Dacă saramura dă în clocot, totuși, nu e nimic greșit. O las deoparte, să se răcească până ce e abia călduță.
Pregătirea gogonelelelor
1. Pentru rețeta de gogonele murate în saramură, am ales gogonele tari, fără pete sau orice urmă de stricăciune. E important să fie foarte sănătoase, pentru că le pun la murat întregi, nu pot tăia anumite părți din ele. După cum observați, unele sunt mai gălbui sau chiar pârguite, încep să se coloreze în roșu. Se pot pune și acestea, dacă vă plac (mie-mi plac). Dacă nu, alegeți doar din cele verzi.
Am spălat gogonele foarte bine, în mai multe ape reci, verificând-o pe fiecare, în parte. La final, le-am pus la zvântat pe un prosop de bucătărie curat.
Umplerea borcanelor
3. Pentru murăturile în saramură, borcanele nu e musai să fie sterilizate. E suficient să fie foarte bine spălate, cu apă caldă și detergent de vase, apoi bine, bine limpezite. La fel am procedat și eu cu borcanul meu de 3 litri, în care am pus gogonele în saramură. Am început cu un pat confortabil din flori și bețe de mărar uscate, cimbru, frunze de vișin, 1 cățel de usturoi, 1 frunză de țelină și 2 bastonașe de hrean.
4. Am aranjat gogonelele în borcan, cât mai strâns posibil, ca la tetris. Unde am văzut un mic spațiu, am îndesat o gogonea mai mică. Printre ele, am înghesuit ardeii iuți, ceilalți 2 căței de usturoi, alte frunze de țelină și bastonașe de hrean, cimbru și mai multe bețe de mărar. Am pus și feliile de morcovi, pe care fiica mea le-a tăiat în formă de floricele. Am adăugat și boabele de muștar și de piper iar la final, am fixat totul cu bastonașe de hrean, înghesuite bine, la gura borcanului, să nu permită celorlalte ingrediente să se ridice.
5. După ce borcanul a fost umplut de mai că nu mai încăpea nici acul, am turnat saramura preparată la pasul 1, deja răcorită. Am turnat saramură cât să acopere bine gogonele și toate ingredientele, cam de 2 cm.
6. Am acoperit borcanul cu gogonele în saramură cu o farfurioară curată. L-am lăsat în bucătărie, într-un loc ferit de soarele direct, până când a început fermentarea (murarea) gogonelelor.
Procesul murării naturale
Un pic de știință: legumele murate în saramură se înăcresc în mod natural, datorită acțiunii unor micro organisme benefice – probioticele – cum este bacilul lactic. Acesta este prezent în aer, de aceea nici nu sigilăm borcanul, de la început.
Murarea legumelor e consecința faptului că bacilul lactic digeră zaharurile pe care acestea le conțin în mod natural și produce acidul lactic, care dă gustul specific de acru. Mai mult decât atât, acidul lactic, produs în urma acestui proces natural, limitează proliferarea unor alte micro organisme dăunătoare (anumite mucegaiuri, ciuperci etc).
7. Așadar, de unde știm că a început murarea? Simplu! De îndată ce procesul începe, observăm, la suprafața saramurii, apariția unei spume ușoare. Această spumă nu trebuie îndepărtată, e doar confirmarea faptului că lucrurile merg în direcția dorită.
8. În acest moment, eu pun capacul borcanului cu gogonele murate în saramură și îl depozitez în cămară, într-un loc umbrit și răcoros. Întotdeauna, pun sub borcane o farfurie/o tăviță, pentru că, în prima parte a murării, e posibil să mai dea zeamă pe afară. Nu e nimic în neregulă dacă se întâmplă asta. E doar un semn că procesul de fermentație e în plină desfășurare. Dacă iese o cantitate mai mare de zeamă, dau la o parte capacul și completez cu saramură (vezi pasul 1), așa încât ingredientele să fie bine acoperite.
Normală este și tulburarea zemei din borcan. În timp ce murarea este în plină desfășurare, zeama va căpăta un aspect lăptos. Asta înseamnă că în borcan se concentrează gustul bun și probioticele atât de benefice pentru sănătate!
Posibile defecte
A. Unul dintre cele mai neplăcute lucruri, la murăturile în saramură, este băloșirea saramurii. Aceasta se poate îngroșa și, în final, poate compromite murăturile. Asta nu se prea întâmplă atunci când saramura a fost făcută la cald și sarea bine dizolvată. Nu strică, însă, să fim prudenți și să verificăm bine recipientele cu murături în saramură, inclusiv pe cele de gogonele murate în saramură. Dacă observăm că zeama s-a îngroșat, scurgem printr-o sită toată moarea (zeama fermentată) din borcan și o turnăm la loc. Prin vânturare/oxigenare, acest defect se remediază.
În cazul în care puneți gogonele în saramură într-un recipient mai mare (butoiaș), puneți de la început un furtun care să ajungă până pe fundul vasului și suflați în el, tot la câteva zile.
VEDEȚI ȘI REȚETA DE CONOPIDĂ MURATĂ ÎN SARAMURĂ – click pe poză
B. Dacă murăturile din borcan fac floare, preparați o saramură proaspătă și lăsați-o să se răcească. Scurgeți zeama de pe murături și aruncați-o, apoi spălați bine legumele cu apă rece. Așezați-le la loc, într-un borcan perfect curat, și acoperiți-le cu zeama nou preparată.
Dacă sunt depozitate într-un loc corect și perfect acoperite cu saramură, nu ar trebui să se întâmple asta.
Când sunt gata de consum gogonelele?
Din experiența mea, durează cam 5-6 săptămâni până când se vor mura bine. Ies potrivit de acre, se mențin crocante și au o aromă superbă. Promit să revin cu o poză cu gogonele murate în saramură atunci când vor fi gata de consum. Până atunci, poate vă interesează și rețeta de castraveți murați în saramură, pe care o găsiți cu un click pe poza de mai jos.
Să vă fie de folos!
Lasă un răspuns