Anghinare alla romana
Pregatire
00:25 ore
Gatire
00:30 ore
Timp total
00:55 ore
Portii
4
Grad dificultate
usor
Anghinare ”alla romana”, rețetă culinară cu imagini. Cum se gătește anghinarea. Anghinare, proprietăți și o rețetă tipic italiană, ”carciofi alla romana”.
Nu demult m-am întors dintr-o minunată vacanță petrecută sub soarele blând și auriu al Romei. Recomand din toată inima luna octombrie pentru o vizită la Roma, vremea e blândă, temperaturile cum nu se poate mai plăcute și lumina cu totul specială, așa că veți veni acasă nu doar cu amintiri superbe, ci și cu fotografii reușite.
Vacanța asta a mea a fost una culinară, așa cum îi șade bine unui gurmand și food blogger. Am căutat să descopăr bucătăria romană în filonul ei autentic, așa cum o cunosc și o savurează locuitorii de zi de zi ai Romei. Încă din prima seară, am avut parte de o cină de neuitat, în ghetto-ul evreiesc, unde ne-am delectat la antreu cu anghinare în două forme: anghinarea ”alla giudia”, în stil romanesco-ebraic, prăjită în baie de ulei, și anghinarea ”alla romana”, gătită înăbușit, cu mentă și doar o idee de usturoi. Ambele variante ne-au cucerit.
După câteva zile frumoase petrecute în capitala Italiei, am ajuns în sfârșit să luăm prânzul la Armando al Pantheon, un mic restaurant deschis în 1961 și recomandat de ghidul Michelin pentru bucătăria autentică romană și felurile uluitor de gustoase pe care le oferă gurmanzilor care-i trec pragul, de mai bine de cincizeci de ani. Chef Claudio Gargioli este fiul și continuatorul fondatorului Armando, al cărui nume este și azi pe firma restaurantului.
Armando al Pantheon este un mic restaurant – cu doar patruzeci de locuri – foarte, foarte ocupat. Încă din România, am încercat să obțin o masă pentru cină la acest restaurant, dar erau complet ocupați pe toată durata de zece zile a șederii noastre la Roma. M-am mulțumit cu prânzul, deci, și am văzut cu propriii ochi cum oamenii făceau coadă în fața restaurantului, în speranța că vor prinde cumva un loc. Mâncarea care ni s-a servit a fost fabuloasă, o explicație fără cuvinte a succesului de care se bucură acest restaurant cu mobilier simplu și fără alte decoruri decât amintirile familiei Gargioli, fotografii îngălbenite și tablouri oferite de pictori talentați, recunoscători pentru momentele de vrajă gastronomică trăite aici.
Când am plecat, am cumpărat cartea lui Chef Claudio Gargioli care a avut bunăvoința să mi-o semneze personal. Cartea se numește simplu ”La mia cucina romana”, un titlu care lasă să se înțeleagă atât atașamentul autorului față de bucătăria romană, cât și mândria de a fi unul din păstrătorii tradițiilor culinare romane, într-o formă pură.
Ei, dar orice vacanță, mai ales cele atât de frumoase, au și-un final, așa că m-am întors, cu sacul plin de amintiri frumoase și de nostalgii, acasă la mine. Și s-a întâmplat așa ca la prima vizită pe care am făcut-o la magazinul Selgros din Timișoara, ochii să-mi cadă pe niște superbe anghinare, etalate la raionul de legume-fructe. Uite cum îmi vindec eu dorul de Roma și deliciile ei, mi-am spus imediat, și am cumpărat niște frumoase anghinare.
Ajunsă acasă cu minunata cumpărătură, am deschis cartea lui Chef Claudio Gargioli și am găsit în ea rețeta de anghinare – carciofi (italiană) – alla romana, pe care v-o împărtășesc azi.
În introducerea rețetei, Chef Claudio a scris următoarele:
”Anghinarea a fost întotdeauna un element de maximă importanță în dieta romană și romanesco-ebraică. Fără îndoială, originea ei este etiopiană. Romanii care au ajuns pe acolo în timpuri istorice au descoperit-o și au mâncat-o, așa încât însuși Pliniu cel Bătrân a menționat anghinarea în a sa Naturalis Historia, punând accent pe beneficiile ei pentru digestie și în general pentru sănătate, dar și pe reputația ei de afrodisiac.
Legenda spune că Zeus, îndrăgostit nebunește, dar respins, de frumoasa nimfă Cynara, s-a înfuriat teribil și într-o zi a transformat-o pe biata fată într-o legumă. A făcut-o în așa fel încât, într-un fel, să îi semene: verde, spinoasă și tare la exterior, asemenea trufașei Cynara, dar cu o inimă moale și dulce ca sufletul Cynarei. ”
Așadar, să nu vă lăsați descurajați de exteriorul tare și tăios al acestei legume, pentru că ceea ce veți găsi în interior vă va recompensa pe deplin, pentru că această miraculoasă inflorescență a plantei numite Cynara scolymys ajută la reglarea nivelului glicemiei în sânge, la sănătatea ficatului, stimulează secreția bilei și îmbunătățtește digestia, în mod general, dar, mai înainte de orice, e foarte bună la gust. Și acum, rețeta, conform bunei tradiții a bucătăriei romane.
Anghinare ”alla romana” – Ingrediente
- 10-12 bucăți de anghinare
- 150 ml. ulei de măsline extravirgin
- 450 ml. de apă
- 1-2 căței de usturoi
- 3-4 crenguțe de mentă, în plus, mentă proaspătă tocată pentru presărat la final
- sare și piper după gust
- în plus, zeama de la 1 lămâie și apă rece din belșug, pentru curățat
Anghinare ”alla romana”, mod de preparare:
1. Nu voi insista asupra felului în care se curăță anghinarea, cu toate că procedeul consumă ceva timp și necesită ceva îndemânare, dar puteți găsi toate explicațiile în articolul publicat mai demult, Anghinarea, cum o curăț, cum o mănânc?. Menționez doar că anghinarea cumpărată de la Selgros a fost destul de tânără, fără puf format în interior, așa că nu a fost nevoie să scobesc anghinarele, doar le-am tăiat vârful, am scurtat de jur împrejur frunzele până au ajuns să semene cu un boboc de trandafir iar codițele, destul de fragede ca să poată fi consumate și ele, le-am decojit în strat subțire, cu un peeler pentru legume.
2. Pe măsură ce am curățat anghinarele, le-am pus în apă rece cu zeamă de lămâie, ca să nu se oxideze. Iată ce frumos arată anghinarele curățate, la final.
3. Anghinarele se sărează și se pun într-o cratiță, înghesuindu-le unele lângă celelalte. Se adaugă usturoiul zdrobit sau tăiat felii subțiri, crenguțele de mentă apoi se toarnă uleiul de măsline extravirgin.
4. Se adaugă în cratiță și 450 de ml. de apă, se acoperă cratița cu capacul și se pune pe foc iute. Se lasă să se gătească până când apa se evaporă complet (e foarte simplu, veți auzi un sfârâit intens, e semn că apa s-a evaporat și anghinarele se gătesc în ulei). Ridicați capacul, verificați dacă anghinarele pot fi ușor străpunse cu o furculiță și dacă da, e semn că sunt gata. În caz contrar, întoarceți-le cu atenție, adăugați puțină apă și înăbușiți-le sub capac încă vreo câteva minute, până se gătesc bine.
5. Anghinarea gătită fiind foarte fragilă, se lasă să se răcească bine în cratiță, abia apoi se va scoate și se va transfera pe un platou.
6. În final, se aranjează frumos și servește rece, stropită cu uleiul din cratiță și presărată cu puțină mentă proaspătă. Cu o pâine bună, cu coaja crocantă, va fi o minunăție de antreu!
Sper să vă fi plăcut povestea mea de azi, să vă fie de folos!
Service GSM spune: 
Lasă un răspuns