Anghinarea (Cynara scolymus) este o planta minunata, care din pacate este prea putin cunoscuta la noi in tara pentru calitatile ei gastronomice. O cunoastem mai degraba ca principiu activ al unor medicamente pentru normalizarea colesterolului si trigliceridelor cat si pentru imbunatarirea functiei hepatice dar intr-o mult mai mica masura ca aliment.
Ei bine, anghinarea este una dintre cele mai gustoase vegetale care pot bucura gura unui gurmand. In acelasi timp, insa, anghinarea poate sa ii descurajeze pe cei mai timizi, in sensul ca cea mai frecventa abordare culinara este sa fie servita fiarta, intreaga, caz in care se mananca cu mana, deci cei care tin mai mult la eticheta decat la gust ar putea fi descurajati in a o incerca.
De la anghinare se consuma partea carnoasa a frunzelor si receptaculul floral (inima de anghinare). Cum se curata anghinarea, asa incat sa ajungem in posesia acestor bucatele delicioase, este ceea ce mi-am propus sa va arat azi. Odata ce aceasta operatiune, care nu este neaparat anevoioasa, doar ceva mai migaloasa, a fost dusa la bun sfarsit, anghinarea se poate consuma in diferite retete, in risotto, creme, tarte, umpluta etc.
In cazul in care ajungeti cumva in posesia unor anghinare crude si micute (baby artichoke) am constatat ca acestea se mananca aproape intregi, consumandu-se si o parte din tulpina cat si majoritatea frunzelor, indepartandu-se doar un strat de frunze din exterior. In ce ma priveste, nu am avut niciodata sansa sa intru in posesia unor asemenea trufandale, asa ca ceea ce va voi arata in continuare este modalitatea de curatare a unor anghinare mature.
Ingrediente:
- anghinare
- 1 lamaie
- apa rece
Inainte de a incepe frecati-va bine mainile cu 1 jumatate de lamaie pentru ca altfel pielea si unghiile se pot pata.
1. Se verifica tulpina, taind o bucatica la 2-3 cm. de la capat. Daca este lemnoasa si fibroasa, se taie in continuare. In cazul in care toata tulpina este fibroasa, se indeparteaza de langa receptacul (poza 1).
2. Se indeparteaza varful frunzelor taindu-le cam la jumatatea inaltimii capatanii de anghinare (poza 2).
3. Se curata cu cutitul partea inferioara a anghinarei (cea de care este prinsa tulpina) pana cand receptaculul devine vizibil, sub forma unui disc (poza 3). Se indeparteaza frunzele exterioare.
4. Se freaca cu lamaie partea expusa de la baza (poza 4).
5. Cu o lingurita sau un dispozitiv de scobit mere se scoate cu grija tot puful din interior (poza 5).
6. Imediat ce anghinarele sunt curatate se pun in apa rece cu lamaie (poza 6).
Anghinarele se fierb in apa clocotita sarata, cam 20 de minute.
Daca va descurajeaza ideea de a consuma frunzele de anghinare sugand partea carnoasa de pe cea fibroasa, odata fierte si racite anghinarele, puteti rupe frunzele exterioare de pe receptacul si cu un cutit sa desprindeti de frunza ceea ce e bun de mancat, care va fi intotdeauna in partea interna a frunzei.
Va asigur, operatiunea asta nu a durat mai mult de 10 minute pentru 8 anghinare mari.
Daca nu doriti sa faceti „chirurgie” asupra frunzelor de anghinare, tineti cont de faptul ca anghinarea face parte din alimentele care este corect sa se manance cu mana. Pregatiti un sos (dip) potrivit si prezentati anghinarele fierte, intregi sau in sferturi. Se rup frunzele incepand de la exterior, se scufunda in sos si se se suge partea carnoasa (pe cat posibil fara zgomot :P). La masa e bine sa se ofere si boluri cu apa pentru clatit mainile, pentru ca la un moment dat se va ajunge la receptacul (inima de anghinare) care nu prezinta nicio parte fibroasa si se poate manca foarte usor cu cutitul si furculita.
Pofta buna!
anca spune: 
Helen 
dibu 
Alexandra 
anca 
michaela 
ry 
Lasă un răspuns