Ne-am trezit cu noaptea-n cap, ne-am infofolit bine in „țoale de scandal”, ne-am facut curaj si am plecat la socrii mei la Cenei, unde, in cotețul lor, doua exemplare porcine bine hranite, la greutatea ideala de sacrificare (110-120 de kile), asteptau cuminti fara sa stie ca le-a sosit Ignatul! De parca inalti responsabili ceresti ar fi fost la curent cu planurile noastre, a nins – ceea ce nici macar nu mai speram, astfel am avut parte de o taiere a porcului (porcilor) ca pe vremuri, cu zapada si tuica fiarta:
Echipa: socrii, sotul, nasul, dl. Feri senior, dl. Feri junior si subsemnata:
Am pregatit:
1. cârnați:
- 2/3 carne de porc lucru (ceea ce cade la transat)
- 1/3 carne de vita
- usturoi: 30 de grame / kilogramul de carne
- sare: 11 grame / kilogram de carne
- piper: 10 grame / kilogram carne
- optional: coriandru macinat: 1 lingura rasa / 10 kilograme de carne
- paprica rosie, dulce: dupa gust (cat de rosii apreciati carnatii, tinand cont ca paprica in exces da un gust usor acrisor)
- apa calda – atat cat sa devina pasta maleabila si sa sa framante usor
Bineinteles, procedeul incepe cu macinatul carnii, care se cantareste, se cantaresc si condimentele, sarea se dizolva in apa calda (cantitatea de sare poate fi ajustata gusturilor fiecaruia) apoi se adauga totul peste carne si se framanata indelung, pana se omogenizeaza foarte bine.
Apoi se introduce compozitia in maţele de porc bine curatate, cu ajutorul spriţului special. Daca folositi maţe conservate in sare, inainte de a le folosi puneti-le la inmuiat in apa calduta. Necesarul de maţe e de aproximativ 1 m/ kilogramul de carne.
Carnatii nu se umplu in exces, pentru a evita plesnirea lor, se formeaza perechi si se atarna pe vergele pregatite in acest scop, ca sa se zvante si apoi sa mearga la afumat (o parte ii pastram cruzi, ii congelam, carnatii proaspeti au un gust minunat si cu un piure de cartofi alaturi pot constitui o masa delicioasa si rapid de preparat).
Capul, ceva slanina de la barbie si organele se pun la fiert:
Apoi se scot, se lasa la racit si se macina sau se taie in bucati potrivite fiecarui preparat: pentru toba, limba, rinichii, inima se taie in felii, pentru sangerete se taie in cubulete slanina de la barbie, pentru caltabosi se macina restul fierturii (totul dezosat cu atentie):
Caltabosi si sangerete:
Tobele:
La prepararea acestor mezeluri un rol important il are supa concentrata in care au fiert organele si capul, care se va gelatiniza placut, odata preparatul racit.
Pentru sangerete se folosete sangele pastrat la sacrificare, amestecat cu sare pentru a evita coagularea, slaninuta moale de la barbie taiata in cuburi, ceva tocatura de organe, carne si soric si o cantitate ceva mai mare de supa gelatinoasa.
Clisa si sunca (slanina si jamboanele) le punem „la murat” in saramura lichida – o solutie suprasaturata de sare grunjoasa, pe care o imbogatim cu boabe de piper si foi de dafin.
Din slanina de la burta preparam un anume fel care nu se afuma, ci se conserva doar prin sare. Faptul de a fi stat „la murat” in saramura lichida fragezeste si da subtilitate gustului acestui preparat, care, dupa se se scoate din saramura, se lasa la zvantat (atarnat intr-un loc bine ventilat) apoi se unge cu boia, piper si putin usturoi si asta e tot!
Desigur, facem si slanina si jambon afumat – dupa scoaterea din saramura vor sta la zvantat si apoi vor merge la fum.
Răchia (ţuica) fiartă pe care a consumat-o „echipa” a contribuit in mod direct, desigur, la reusita actiunii, mentinand moralul ridicat si placerea de munca.
Revin, dupa o jumatate de an, ca sa va arat cate ceva din rezultate:
Sunca de casa:
Lasă un răspuns