Debarcarea părinților mei la munte, în concediu, avea un tipic al ei respectat ca o tradiție religioasă. Fericirea și liniștea tuturor erau aduse tocmai de această ritmicitate a previzibilului, de ordinea nobilă hotărâtă de om în mijlocul haosului.
(Interesant este să vă povestesc din ambele capete, având în vedere faptul că m-am aflat în diverse momente de partea oaspeților, dar și de cea a gazdelor. Promit să nu lungesc lucrurile fără să vă ofer câte o gustare.)
Așadar, pelerinajul de la Galați la Câmpulung era un moment important în an. Șoferul avea mai întâi de toate obligația curățării sistematice a automobilului de solzi, mâl amestecat cu miros de pește, cutii de râme, plase, pete de vin roșu dar, să nu omită să pregătească pentru portbagaj pește, icre și vin roșu. Eu aveam obigația să spun, trântit pe un colț de pat, ce haine îmi iau, ce caiete și ce cărți. Mama nu avea obligații. Își făcea cu această ocazie doar câteva plăceri înșirate pe parcursul câtorva zile: cămașa călcată pentru șofer, haine curate pentru mine, pachețel de cadou pentru fiecare dintre cei de la Câmpulung, bagaje și trusa medicală, gustare rece pentru drum, pachețel pentru eventuala pauză de grătar cu sare, piper, cimbru, șervețele, farfurii, pahare, tacâmuri, fund de lemn, cuțit special, usturoi, muștar, față de masă, păturică și tot așa pâna la forfecuță și ace de siguranță.
Cum cei mai mulți dintre dumneavoastră știu, carnea în anii 80 era ceva foarte rar, așa încât sandwich-urile pentru drum trebuiau scoase din anonimat într-un nevoit și avangardist trend lacto-ovo-vegetarian. Pentru cazul în care vă e dor să retrăiți astfel de momente sau dacă nu aveți idei pentru gustări practice și potrivite ergonomic pentru drum, iată câteva exemple pe care, în ziua de astăzi, fără îndoială le puteți îmbunătăți:
SANDWICH CU OMLETĂ
Pentru 3 persoane, se strică trei ouă și se bat cu dezinvoltură, sare, piper și o legătură de mărar tocat fin. Acesta poate fi înlocuit cu pătrunjel, salvie, marihuana, busuioc, oregano etc. Se pune în tigaia de omletă o linguriță de ulei, iar când este încins se adaugă ouăle. Se lasă la foc mediu, până când omleta este bine făcută, cea cremoasă, ideală nu are ce căuta în acest context. Se așază pe pâine, se adaugă câteva picături de sos de ardei iute și se închide cu a doua felie.
SANDWICH CU TELEMEA ȘI ROȘII – excelent remontant pentru răul de mașină sau depresia de drum
Dacă încercați să realizați acest sandwich cu roșii cuburi și bucățele de brânză, nu-l veți putea mânca fără să faceți o grămadă de mizerie, dacă tăiați felii atât roșiile cât și brânza, veți obține un sandwich mult prea sărat din pricina brânzei.
Ungeți una dintre felii cu un strat transparent de unt. Radeți brânza și aranjați-o peste unt în cantitatea dorită. Tăiați rondele subțiri de roșie și eventuale rondele absolut transparente de ceapă. Aranjați-le peste brânză. Așezați a doua felie de pâine și apăsați ușor.
SANDWICH SUBTIL
Frecați ușor marginea feliei de pâine cu un cățel de usturoi tăiat în două. Ungeți felia cu un strat subțire de unt. Acoperiți perfect suprafața cu rondele nu transparente dar nici groase de castravete, neapărat curățat de coajă. Presărați cu sare și eventual boia dulce. Închideți.
Drum bun!
Da, știu, par niște prostii. Gustul însă vă contrazice. Dispariția nedreaptă a acestor sandwichuri de pe drumurile noastre, la fel. Folosind unt clarificat, o pâine foarte bună și în general ingrediente de calitate, se pot constitui și acasă în aperitive superioare foietajelor sau coșulețelor de magazin umplute cu prostii. Mă rog, așa cred eu…
FETTINE DI NEVOIE
Dacă vremea permitea, pauza de masă a drumului Galați – Câmpulung se lua pe malul unui râu. Se scotea pătura, fața de masă, se desfăceau punguțele. În câteva clipe, adunam câteva lemne și unul dintre cei din sud, adica eu sau mama, făceam focul. Tatăl familiei, scotea un topor, tăia un fag bătrân, îl curăța de ramuri, pe urmă de crengi și în cele din urmă de frunze. La sfârșit, alegea din grămada de lemne trei rămurele subțiri și dreapte pe care le epila de coaja amară în vederea obținerii unor bețișoare de frigăruie. După cum vă povesteam, carnea era ceva, fără exagerare, mult mai scump la vedere decât este marihuana zilele astea, în plus era și aproape ilegală. Totuși, pentru un astfel de moment, trei bucățele din ceea ce găsiți astăzi sub numele de carne de lucru erau suficiente să transforme o banală pauză de drum într-o amintire fericită.
Cu o seară înaintea plecării, cărnițele de porc erau ușor aplatizate. Astăzi, într-o atare abundență, ar fi o crimă să faceți așa ceva la un grătar organizat cu trei sacoșe de carne, pe vremuri însă multe chestii fistichii se întâmplau. Erau presărate cu sare, piper și cimbru bun, pe urmă puse la frigider îngrămădite una peste alta. La locul faptei, erau tăiate fiecare în trei, patru bucățele potrivite frigăruiei. Erau alternate cu feliuțe de slănină afumată, păstrată cu grijă pe tot parcursul anului și sferturi de ceapă măruntă. Se dădeau picului de jar rezultat din lemne uscate de pe prundul râului și răsucite până la sublim. Fiecare își mânca frigăruia cu o față veselă și un cățel de usturoi în mâna opusă fericitei tratații. E o gustare de foc indian, mic și discret, făcută în pauză de drum, nu rețetă de grătar cu zaiafet.
Se deda pe urmă fiecare, pentru un sfert de ceas, cerului văzut de om întins pe pământ, se strângea mica petrecere și se pleca mai departe. Omul mirosind a fum e altul și altfel se vedea orizontul, închizând în urmă ușa nevoitei munci și deschizând în față poarta de lemn a vacanței.
Pe autorul acestor rânduri, Costin Barbutz îl găsiți pe pagina lui de Facebook.
Mai multe despre activitatea lui găsiți pe costinbarbutz.ro
november morn spune: 
Lasă un răspuns