Va să zică, a fost și Food Bloggers Conference, prima conferință dedicată bloggerilor de nișă culinară din România. Am aflat de acest eveniment pe 5 noiembrie și nu mi-au trebuit decât două zile ca să mă decid să particip. Două zile în care am cumpănit efortul de a călători mai bine de o mie de kilometri și sentimentul de foarte bine pe care l-am încercat de fiecare dată când m-am întâlnit cu bloggeri de food, e drept, în formulă mai restrânsă. Balanța s-a înclinat către sentimentul de foarte bine și nu avea cum să fie altfel, mai ales că de această dată ni se promitea că ne vom reuni laolaltă sute de pasionați și că voi putea pupa cu adevărat enorm de multe fețe de oameni care mi-au devenit dragi și familiare pe internet și pe care nu îi întâlnisem niciodată în viața reală.
Înainte să fi primit invitația oficială de la Cristi Manafu ( Evensys), organizatorul evenimentului, cel care a zis primul ceva despre conferință a fost Florin, cel care aș vrea să știe că dacă există un singur timișorean care să adore Bucureștiul, eu sunt acela și declar asta perfect conștientă că voi fi renegată de foarte mulți concitadini. :) Asta pentru că se iscaseră niște discuții despre locul de desfășurare, despre motivul pentru care a fost aleasă neapărat capitala etc. Ce-i drept, mi-aș fi dorit să fi cunoscut sau să mă fi reîntâlnit cu oameni care nu au putut participa tocmai din cauza distanței, dar asta nu înseamnă că hotărârea mea de a fi prezentă ar fi putut influențată de ceva atât de derizoriu ca distanța fizică. :) Așadar, mi-am spus ”Hei, suntem în mileniul trei! Ce-s ăia 560 de kilometri?” ignorând voit că în acest mileniu, totuși, nu putem parcurge distanța asta pe o autostradă.
Food Bloggers Conference 2014: The road trip
“Am descoperit că nu ai cum ști cu siguranță că iubești sau urăști niște oameni până când nu călătorești împreună cu ei.” Nu eu am zis asta, ci Mark Twain. Eu, însă, am spus acuma ceva vreme, când începusem să interacționez cu Oana strict online, că e unul din oamenii cu care simt că pot și am ce comunica. Călătoria asta, pe care, din rațiuni practice, am hotărât să o facem împreună, mi-a dovedit că nu m-am înșelat, am petrecut două zile și jumătate în care subiectele nu ne-au părăsit nicio clipă și nu avea cum să fie altfel, doar ne unește aceeași mare pasiune.
Aveam să aflu că Oana mai are și o altă pasiune (despre care simt, cumva, că ar fi trebuit să fi știut dinainte :P) și că de ziua ei și-a dorit nimic altceva decât să conducă pe un circuit auto pentru profesioniști! Ei bine, nu mai puțin de 260 de cai fornăiesc nervoși sub capota GTI-ului Oanei, așa că drumul până la București nu a fost lipsit de oarece senzații. :)) Una dintre ele, trebuie să mărturisesc, a fost cea de siguranță, pentru că dincolo de nevoia de adrenalină, fata asta chiar stăpânește toți caii ăia așa cum puțini bărbați o fac.
Cinci sute șaizeci de kilometri nu se fac într-un ceas, chiar dacă trag la căruță atâția cai, așa că am avut timp să intrăm în atmosfera conferinței dezbătând cam despre tot ceea ce înseamnă bloggingul culinar, de la ingrediente bune vs. ingrediente mai puțin bune, de la așezat mâncarea în farfurie la fotografia culinară, de la social media management la multe tipsuri ale bloggingului. Și despre marile așteptări legate de ceea ce urma să aflăm la conferința bloggerilor de food.
Food Bloggers Conference 2014: Collateral Benefits
În seara premergătoare conferinței am avut un pic de timp, așa că am mers la cină la Muse Bistro, unde nu m-am putut abține să comand aceleași irezistibile paste cu ciuperci, salvie și spumă de trufe (Fairy’s Sauce Ravioli) pe care le-am savurat și în mai, când acest local drăguț și relaxat (și înscris în Săptămâna Restaurantelor) a fost gazda unei întâlniri a bloggerilor alături de Cristi Roman (care, din păcate, de această dată nu a putut fi cu noi). Ne-au fost în schimb alături Ionuț Oprea (unul dintre inițiatorii proiectului România Culinară) și Marius Tudosiei, gazda veselă și volubilă a emisiunii Sănătatea în bucate de la Digi24.
Chef Mirela Ivașcu face treabă bună la Muse și a lansat de curând și un blog, așa încât nu pot să nu îi urez un călduros bun venit în lumea plină de culoare și gust a bloggerilor culinari! În plus, sunt încântată de proiectul serilor tematice realizate alături de bloggeri culinari, până acum a fost Brîndușa și peste două săptămâni va fi Isabela și sunt convinsă că lucrurile nu se vor opri aici. Este genul de eveniment care le vine bloggerilor ca o mănușă, creativ, interactiv și modern și chiar cred că multe alte restaurante ar putea dezvolta asemenea colaborări și că toată lumea ar avea de câștigat, în primul rând piața culinară din România, care a rămas într-o mult prea mare măsură încremenită la nivelul anilor 80-90.
Food Bloggers Conference 2014 – Review
Food Bloggers Conference s-a desfășurat miercuri, 26 noiembrie, La Crowne Plaza Hotel București. Dacă ar trebui să dau o notă de la 1 la 10 organizatorilor, probabil c-ar fi un 11(unșpe :) ) apăsat și sănătos. Chapeau bas, Cristi Manafu: pe parcursul celor șase ore am avut parte de subiecte bune, vorbitori informați, am fost răsfățați cu bunătăți de la Lidl, Staropramen, Floriol și Napolact și am putut participa la un extrem de util workshop de fotografie culinară oferit de oamenii de la Nikon.
Toți participanții care au confirmat prezența la conferință au primit ecusoane cu numele, dar și cu numele blogului (al agenției etc.). Accesul în sală s-a făcut pe baza acestor ecusoane. O aglomerație plăcută și veselă, oameni cu fețe mai mult sau mai puțin cunoscute, saluturi joviale, pupături, strângeri de mână, îmbrățișări. Nu mai puțin de două sute douăzeci de participanți.
Bannere uriașe, ale evenimentului în sine dar și ale sponsorilor. La fiecare dintre locuri, mapa de conferință, revista Good Food, revista Horeca, materiale promoționale ale sponsorilor. Evenimentul a fost transmis live pe internet (și draga mea Elena l-a updatat pe măsura desfășurării).
Conferința a fost structurată de către organizatori în trei mari teme: Blog Talk, Blog Know How și Blog Heroes.
Blog Talk
Prima dezbatere a fost moderată de către Florin Itu iar vorbitorii invitați sunt Andreea Crăciun, Ana Naie, Mădălin Simion și Monica Roșu. Subiecte propuse:
- De la pasiune de acțiune, sau cum ajunge să se transforme un hobby (bloggingul culinar) într-un job permanent sau într-o sursă de venit.
- Publicitatea pe blog, interacțiunea cu brandurile, monetizare.
- Responsabilitatea bloggerului culinar.
Recunosc că eram și sunt și acum mai familiarizată cu blogul lui Andie (cea mai simpatică , frumușică, plină de umor și trendy vegetariană) și într-o mai mică măsură cu blogurile celorlalți vorbitori. Nu-mi erau necunoscuți, însă. Aflăm că blogul fiecăruia s-a născut din pasiunea pentru gătit, pentru mâncare bună, călătorii culinare. Unii dintre vorbitori afirmă că pe măsură ce s-au implicat în blogging, pasiunea a crescut și în jurul blogurilor au început să se creeze comunități active. Alții afirmă că blogurile culinare ar avea mai puține vizualizări decât cele generaliste. Că niciunul dintre ei nu trăiește din blogging, dar că unii dintre ei au dezvoltat în timp mici afaceri din activități conexe nișei culinare (fotografie de food, food coaching).
Se insistă asupra faptului că, deși suntem bloggeri culinari, nu rețetele au cea mai mare importanță, ci povestea. Că e plin, de fapt, internetul de rețete, și că ceea ce contează este de fapt vocea și personalitatea celui care scrie.
Se vorbește despre publicitatea pe blog. Cei patru afirmă că o campanie inteligentă și creativă dezvoltată de un advertiser i-a adus împreună, s-au cunoscut, s-au plăcut și au rămas prieteni. Că, dimpotrivă, alte campanii sunt mult mai restrictive, îngrădind ideile bloggerului, și că ei preferă să nu se implice în acest tip de campanii. Cineva spune ”Suntem foarte selectivi, de aceea avem puțină publicitate”.
Au fost destul de multe întrebări din public, în general referitoare la oportunitățile de a produce venit, și până la urmă este firesc ca oamenii să fie interesați de subiectul sensibil al monetizării. Cred că din cauza asta, ultimul punct al dezbaterii, după părerea mea cel mai important, a rămas în suspensie.
Fac o paranteză și-mi amintesc amuzată o campanie pe care am derulat-o la mine pe blog anul trecut, un advertorial pentru o bancă (al cărei client fidel sunt). Un cititor mi-a scris un mesaj indignat prin care mă acuza de ”reclamă mascată”. Nu, domnule, i-am răspuns, e reclamă pe față, de ce vi s-a părut dumneavoastră mascată? Ceea ce aș vrea eu este ca oamenii care ne citesc să înțeleagă faptul că un blog și mai ales un blog culinar te obligă la oarecare cheltuieli: aparatură foto, recuzită, programe de editare, ingrediente, hosting, mentenanță etc. Chiar nu consider că trebuie să-mi cer scuze sau să mă simt mai măruntă dacă accept să fac reclamă unor produse. De cele mai multe ori e vorba despre produse sau servicii în care cred.
Întorcându-mă la afirmația unuia dintre vorbitori – ”Suntem foarte selectivi” – cu care, de altfel, toți au fost de acord, părerea mea este că selectivitatea ar trebui aplicată produsului sau serviciului despre care accepți să vorbești, și nu agențiilor care propun campaniile. Ca să fiu mai bine înțeleasă, pot să fie fetele/băieții de la agenția care face propunerea de campanie oricât de simpatici/e, poate să fie campania oricât de bine gândită/modernă/amuzantă/creativă, NU voi accepta niciodată campanii la produse alimentare atât de pline de aditivi încât să nu poți ghici din ce-s făcute. De fapt, în ceea ce mă privește, la niciun produs puternic procesat.
Ajung, astfel, la problema responsabilității: voi începe prin a-i contrazice pe vorbitorii acestei dezbateri, afirmând că blogurile culinare sunt printre cele mai vizualizate din România. Prima pagina a categoriei ”bloguri” de pe trafic.ro este ocupată în cea mai mare măsură din bloguri culinare, patru dintre ele fiind în primii cinci. Când ești citit de zeci de mii de oameni, în fiecare zi, când în social media ai sute de mii de abonați, dacă nu te gândești de zece ori înainte de a scrie o rețetă sau de a accepta să faci publicitate unui produs, înseamnă că îți lipsește etica. Valabilă și reciproca: dacă ai ajuns să ai mii și zeci de mii de followers dar tu, ca blogger culinar, ești de fapt lipsit de etică, nu ești demn de admirația exaltată și prea puțin justificată a acelor oameni (oricât de naivi ar fi unii dintre ei).
În opinia mea, responsabilitatea bloggerului culinar trebuie să se manifeste nu doar în ceea ce privește publicitatea derulată sau nu pe blog, dar și – sau mai ales – în privința conținutului. Și pentru că blogul e culinar, aș zice că rețeta, mai precis acuratețea informațiilor lor din rețetă, cu tot regretul dacă dezamăgesc pe cineva, e ceva mai importantă decât povestea. Sincer, mi se pare ușor ridicolă ideea asta și-mi imaginez cu spaimă ce situații s-ar putea crea dacă nu aș fi cât se poate de responsabilă față de rețetele pe care decid să le public pe blog: oameni care ar cheltui câteva zeci de lei sau chiar mai mult ca să-și cumpere ingredientele, care ar încerca să pregătească mâncare pentru ei, pentru prietenii și familia lor având încredere în mine și care în final ar eșua lamentabil, trebuind să arunce mâncarea la coș. Nu cred că vreunul dintre oamenii ăștia și-ar mai aminti că, înainte de rețeta dezastruoasă, l-am făcut să zâmbească preț de câteva clipe cu o povestioară bine scrisă. Încrederea pe care mi-o acordă zeci de mii de oameni este cel mai important capital al blogului meu, este ingredientul principal al succesului blogului meu și poate fi la fel pentru oricare alt blogger culinar la început de drum.
Credeți-mă, dacă mi-aș fi propus să scriu acest blog1 în metru antic, aș fi putut să o fac, alternând trohei, dactili și coriambi. Nu cred, însă, că aș fi ajuns vreodată la audiența pe care o am azi. Cred că fiecare autor de blog s-a întebat măcar o dată pe ce anume să pună accent, conținut sau prezentare, și mai cred că din N surse a aflat că întotdeauna content rules :). Iar în bloggingul culinar, content înseamnă rețetă, recenzie de restaurant, chiar și recomandare de produs, pentru că și aceea poate fi făcută responsabil.
Țin să povestesc o întâmplare adevărată, ale cărei personaje am fost eu însămi și Andie: m-am apucat acum vreo doi ani să fac macarons. După o rețetă de la Andie de pe blog. Nu mi-au ieșit din prima, și am îndrăznit să îi scriu un mail. S-a alarmat și m-a asistat online cu zeci de mesaje, până s-a asigurat că am scos din cuptor prima șarjă de macarons reușiți. Așa că responsabilitatea bloggerului culinar există. :) Din păcate, însă, nu crește în fiecare grădină a internetului culinar românesc, așa că dorința mea este ca următoarea conferință să pună mai mare accent pe acest subiect.
Blog Know How
A doua dezbatere, moderată de Cristi Manafu, i-a adus în fața audienței pe Larisa Petrini, Alex Negrea, Ana Sipciu și Radu Dumitrescu.
Larisa Petrini ne-a vorbit despre personal branding. Nu ne-a convins (mi-am permis să folosesc pluralul, pentru că am schimbat impresii cu destul de mulți participanți care au avut aceeași opinie). Oricât de serioase și benefice ar putea fi sfaturile ei, în momentul în care te prezinți în fața unor oameni care sunt ei bloggeri, dar culinari, și le spui de Jamie și de ”rețete ayurvedice” (o, da!) îți cam pierzi credibilitatea :). Chestie la care a contribuit și un ton al prezentării plat și impresia că aceeași farfurie a fost servită multor altora.
Ana Sipciu a venit cu o prezentare originală, interactivă și amuzantă. Este o tipă plină de vervă, Industry Manager la Google, care ne-a sfătuit să punem mai mult accent pe video blogging. Ne-a demonstrat cu statistici proaspete că printre cele mai căutate subiecte pe youtube sunt cele culinare. Oamenii și-ar dori mai multe materiale culinare video și viitorul bloggingului culinar pare-se că ar fi în fața camerelor de filmat (și v-aș ruga și pe voi, cititorii mei, să vă exprimați legat de acest subiect).
Alex Negrea ne-a oferit niște ponturi utile referitoare la promovarea pe Facebook iar Radu Dumitrescu ne-a vorbit despre cât de important este ca un blog să fie ilustrat cu fotografii personale, despre recuzită, lumină și setup în fotografia culinară.
Blog Heroes
Vorbitorii invitați sunt oameni care, crescându-și pasiunea care i-a determinat să își creeze un blog culinar, au ajuns să se lanseze în cariere de succes pe aceeași nișă culinară. Este vorba despre binecunoscutul Adi Hădean, Anca Feodor, Cristina Mazilu și draga mea Codruța Popa. Moderatorul acestei dezbateri a fost Marius Tudosiei.
Adi Hădean ne-a vorbit despre bucuria lui de a găti și de bucuria care nu-l mai părăsește niciodată pe omul care ajunge să își trăiască viața făcând ceea ce îi place. Deși s-au făcut ulterior unele glumițe cu bomboanele ”Bucuria” care i-ar fi sponsorizat, chipurile, apariția, eu de această dată l-am înțeles pe omul ăsta perfect și îl și aprob. Aproape tot ceea ce fac în vremea din urmă are legătură cu facerea lucrurilor care-mi fac bucurie și plănuiesc ca în câțiva ani (nu mulți) să ajung să trăiesc bucuria asta zi de zi.
Pe Anca Feodor nu am știut-o până acum. Nici pe ea, nici blogul ei, Cookie Jar. Probabil pentru că nu sunt eu atrasă în mod special de torturi și prăjituri. Este o făptură frumoasă și grațioasă care a început prin a dărui prietenilor dulciurile create de ea. A fost sfătuită să își facă un blog. Apoi a început să facă torturi la comandă pentru un cerc care s-a mărit tot mai mult. Acum are propria cofetărie, și-a părăsit jobul într-o multinațională și face ceea ce îi place. Bravo ei!
Cristina Mazilu ne-a povestit că în momentul în care a hotărât să își lanseze blogul, experiența ei în bucătărie era minimă, dar avea o mare dorință de a învăța. Cititorii ei au descoperit rând pe rând, ca într-un jurnal personal și în același timp cu ea însăși, felurile de mâncare pe care le-a pregătit dar și călătoriile ei culinare, aventurile, povestirile și pofta de viață a persoanei strălucitoare care este Mazi. În prezent, este redactor șef la GoodFood România.
Codruța :). You’re my hero, girl! Am văzut-o pe Codruța ieri :). Și am vorbit cu ea la telefon azi, nu cu mult timp înainte să scriu articolul acesta. Codruța e aceeași în viața de fiecare zi și sub lumina reflectoarelor: un om cald și sincer, o fată subțire cu ochi de căprioară, parcă de când e însărcinată e și mai fragilă. Un om cu o mare, copleșitoare pasiune, pe care a știut să o insufle unor mii de alți oameni. Cred că sunt foarte mulți români care, aproape de fiecare dată când duc la gură o bucată de pâine bună, îi mulțumesc în gând Codruței. Fata asta s-a ridicat în picioare și a vorbit cu atâta sinceritate, simplu, căutându-și cuvintele, dar transmițând mai mult decât oricare dintre ceilalți vorbitori (și din nou, nu e doar părerea mea). Ne-a vorbit despre împlinirile ei, despre viața simplă dar lipsită de stres pe care și-a clădit-o facând o pâine bună și cinstită, dar și despre eșecuri și planuri de viitor.
Food Bloggers Conference: Networking
Am profitat la maximum de fiecare pauză pentru a saluta cu mult drag oameni pe care îi cunoșteam deja sau pentru a face noi cunoștințe. Asta s-a întâmplat socializând printre platouri, bufete și demonstrații culinare. Pentru Staropramen, au gătit doi ”meșter șefi”, băieții de la Funky Chefs – Dexter (Bogdan Alexandrescu) și D’Artagnan (Alex Petricean). Au făcut mâncare bună și musai a fost să ma trag cu ei în poză (cu telefonul).
M-am bucurat mult să o cunosc pe Irina Bucșe, pe care o știam din mediul online cu ani de zile înaintea participării ei la Master Chef. La fel de multă plăcere mi-a făcut să o cunosc pe Diana (pe care, vai mie, nu știu de ce mi-o imaginam blondă), pe Edith, pe Emily (ale cărei bucle blonde le-am admirat cu puțină invidie, recunosc, fără să fi știut cui aparțin), pe draga de Didi, Medi, Cristina Mehedințeanu, Nicole Birta, Mihaela Sava și mulți alții.
M-am reîntâlnit cu draga mea Cătălina, pe care n-am mai obosit s-o tot admir, e într-o formă de zile mari și asta se datorează unui program sportiv foarte dificil, mă înclin în fața ambiției ei.
L-am revăzut pe Zamzuu (Gabriela era răcită, și-a trimis reprezentatul ei plin de umor), pe Geta, pe Adriana, surorile Voinea, Andreea, Cristina Toth.
Am fost uimită de Andra, care a venit de la Londra pentru a participa la conferință, așa că efortul meu a fost pur și simplu neînsemnat, comparându-l cu al ei.
Într-un cuvânt, a fost o zi minunată, am întâlnit oameni minunați cu care am vorbit despre lucruri minunate (și da, căutați-mi și mie un sponsor, să nu fie vreo icoană făcătoare de minuni, însă :)) ).
Food Bloggers Conference 2014: The Party & My First Time Aperol Spritz
La finalul conferinței, am fost invitați cu toții la restaurantul Divan de pe Floreasca. Amfitrionul serii a fost același simpatic și plin de energie pozitivă Marius Tudosiei. Pot spune că pentru mine a fost o seară instructivă, am avut parte de primul meu aperol spritz și de acum încolo știu și eu ce să comand când ies în lume și nu vreau să par AA. Dincolo de această inedită experiență personală: aceeași lume faină, bună dispoziție. Pentru că restaurantul e unul cu specific otoman, am fost serviți cu mâncare foarte bună, specific turcească. Cam multă mâncare, dar ne-am bucurat cu toții de diversitatea și aromele exotice ale preparatelor.
La finalul petrecerii, încă un cadou: unul de la Marius Tudosiei, neprețuitul card de 25 % reducere la Băcănia Veche și niște delicate cresuri de la MicroGreens România.
Și cam asta a fost. Pentru o singură zi, au fost destule, de fapt. Și cu singuranță o să particip și la următoarea ediție a conferinței, de la care am așteptări încă și mai mari. Mi-aș dori să fie invitați ca și speakeri și bloggeri culinari de succes din străinătate. Bloggingul culinar nu s-a inventat în România și cu toții avem destule subiecte ale admirației printre bloggerii de peste hotare. E doar o dorință a mea, însă, și de nu se va putea și dacă va fi exact la fel cum a fost la această primă ediție, tot va fi foarte, foarte fain.
Lasă un răspuns