Duminică, 27 august, a avut loc la Ghiroda prima ediție a Festivalului Ceaunelor, organizat de asociația ProDatina, cu susținerea Consiliului Local al comunei Ghiroda, Timiș și a magazinului Selgros Timișoara.
Deși la prima ediție, festivalul a reușit să adune laolaltă paisprezece echipe participante, care au gătit preparate la alegere, singura condiție obligatorie fiind ca acestea să fie preparate la ceaun, în aer liber și cu foc deschis. Modul în care și-au organizat standurile, puse la dispoziție de către organizatori, dar și modul de lucru, a fost alegerea concurenților, căci vorbim despre un festival concurs. Toate echipele, însă, au trebuit să respecte timpul de lucru de 5 ore, care poate părea generos, dar care, până la urmă, s-a dovedit că a jucat feste unora dintre cei înscriși.
Am fost onorată să fiu membru al juriului care a departajat preparatele, și foarte bucuroasă să mă descopăr, în ziua festivalului, printre prieteni: echipa de la magazinul Selgros Timișoara, prin directoarea magazinului, Amalia Țurcanu și Claudiu Costin, magazin Selgros care a asigurat toate ingredientele necesare concurenților, dar și prietenul meu Nicu Tomescu, alături de care, împreună cu reprezentanta Primăriei Ghiroda, doamna Angelica Cinca, am jurizat.
Și nu doar ingredientele au venit de la Selgros, ci și frumoasele trofee pentru care s-au luptat cei înscriși în concurs.
Cu toate că se anunțase o zi extrem de fierbinte, niciunul dintre concurenți nu a absentat dis de dimineață, la repartizarea standurilor și pornirea focului la ceaune. Vremuri încă și mai fierbinți urmau să vină, pentru că după prânz, temperatura a urcat la 36 de grade, iar pe platoul care încet, încet, s-a aglomerat tot mai mult, dar mai ales lângă focul ce ardea sub ceaun, mi-e și teamă să estimez câte grade or fi fost! De dimineață, însă, doar concurenții trebăluiau voioși, instalându-și ceaunul preferat sau ceaunul norocos, care cum a considerat, arborând steaguri și etalând cu mândrie ingredientele proaspete.
Au început și pregătirile:
Domnul din imaginea de mai jos a avut o echipă formată din… el însuși, fiind singurul concurent care a participat de unul singur, ceea ce, însă, nu l-a împiedicat să câștige unul dintre premiile puse în joc.
Alte echipe au fost mai numeroase, în imaginea de mai jos vedem mai multe generații ale aceleiași familii, reunite de pasiunea pentru gătit. Aici s-a gătit Szekely Gulyas! O rețetă asemănătoare găsiți aici.
Iar aici, o echipă formată din prieteni buni, cu o rețetă cu multe secrete (pe care au ținut neapărat să le păstreze pentru ei înșiși).
Spre bucuria noastră, a juraților, dar cred că și a degustătorilor care au dat gata ceaunele, preparatele abordate de concurenți au fost foarte diverse: de la tradiționalul gulaș la fasole la ceaun, pește, papricaș sârbesc, ba chiar și o tochitură cu smântână și brânză.
În scurtă vreme, focul avea să ardă mocnit sub ceaune iar aromele îmbătătoare ale acestor preparate autentice avea să cuprindă toată Ghiroda, făându-i pe pofticioși să dea semne de nerăbdare.
Aș vrea să vă spun și motivul pentru care m-am implicat cu atâta entuziasm în această manifestare culinară și pentru care am fost așa de bucuroasă (și nu doar eu, ci și organizatorii și ceilalți jurați) de participarea nesperat de mare a acestei prime ediții: preparatele astea la ceaun nu au nici cea mai mică tentă de grabă, nu au cum să fie asociate cu fast-food-ul, orice s-ar găti la ceaun, un gulaș, un papricaș, o tocăniță sau o ciorbă, toate reprezintă mâncăruri cinstite, gătite îndelung și pe îndelete, cu răbdare și cu respect față de ingrediente și față de cei care urmează să se înfrupte din ele.
Într-un loc, bolborosea o zeamă de pește, cu iz îndrăzneț și picant, supravegheată îndeaproape de doi tineri hâtri care se recomandau amândoi cu numele ”Marcel”.
Ceva deoparte, un gulaș autentic de vită, cu ceapă și paprika aromată, parfumat cu exact atâta chimen cât îi trebuia ca să fie adevărat, aromea îmbietor.
Chiar când oftai, oarecum ușurat, ca unul care n-ai apucat să mănânci cine știe ce mic dejun, că poftele au să-ți dea pace de-acum, descopereai, pitit într-un colț, un stand mândru împodobit cu tricolor, de unde venea aroma robustă și curajoasă a fasolei naționale, bine însoțită de nu mai puțin de patru feluri de afumătură.
Cred că nu e deloc greu să vă închipuți ce simfonie de arome îmbietoare s-a întâmplat duminică la Ghiroda!
Timpul, însă, s-a scurs mai repede decât ar fi crezut și-ar fi dorit unii dintre concurenți. Înaintea orei limită pentru jurizare, ora 15, am mai dat o tură printre concurenți și i-am anunțat că e cam gata, rugându-i să monteze preparatele pentru degustare.
Abia acum, rolul de jurat a început să fie cu adevărat recompensat, urmând să fim primii degustători ai preparatelor înscrise în concurs. Și am fost ispitiți cu fel de fel de bunătăți:
– un fel de papricaș usturoiat și picant, acesta a fost primul degustat; desigur, am fost îmbiați să degustăm și răchia din planul secund, dar am refuzat politicos cu toții, nedorind să ne amorțească vigilența și, implicit, calitatea jurizării.
– preparatul cu pește la ceaun al celor doi ”Marcei”, interesant, picant, ușor sub asezonat, din punctul de vedere al juraților.
– Fasolea cu cele 4 feluri de afumătură, din păcate, concurenții nu și-au calculat bine timpul și fasolea a rămas cam nefiartă, dar altfel, arătoasă și plăcut aromată.
– un gulaș de vită condimentat ca la carte cu chimen, pregătit de Mihai Iamandi, concurentul care a fost singur în echipă, de altfel tot singur a fost și gulașul lui: singurul preparat cu carne de vită din concurs în care vita a fost bine gătită, a avut culoare, aromă și a fost bine echilibrat.
Nu cred că i-a fost ușor lui Mihai, efortul celor cinci ore de trebăluit la foc automat și lângă foc de ceaun l-au cam îmbujorat, dar, în final, a fost fericit.
– Szekely Gulyas, pregătit de familia Csaba Szok din Ghiroda, care ne-a servit o mâncare delicioasă cu cele mai bune găluște – cipetke – pe care le-am gustat în viața mea și care a fost răsplătită cu premiul a doilea. 
– preparatul de pe locul 1 este o tocăniță de porc făcută de domnul Dorel Giuchici, cunoscut în comună ca ”Doru a’ lu’ Nenea”. Sigur, prezentarea parcă nu spune prea multe, e un preparat cu o înfățișare mai degrabă modestă, dar gustul și textura ne-au vorbit mult.
În plus, ”Doru a’ lu’ Nenea” ne-a dovedit că el nu crede în secrete – nici noi, de altfel – și ne-a povestit amănunțit cum a procedat și de ce preparatul lui are o asemenea bogăție de gust și o textură de ți se lipeau efectiv buzele: dezvăluitul secret a fost o supă de bază din oase și afumătură, pregătită cu o zi înainte și folosită ca singurul lichid al mâncării. Că dacă apă pui, în apă iese gustul din carne, dar dacă pui o supă bogată, aceasta îmbogățește carnea cu gustul ei. Bravo, domnule Doru!
În final, toți participanții au fost recompensați cu diplome de participare iar trofeele au revenit câștigătorilor.
La momentul bilanțului, pot spune că a fost o experiență frumoasă, care a dovedit încă o dată că cei reuniți de pasiunea pentru mâncarea bună găsesc întotdeauna subiecte și se înțeleg unii pe ceilalți. În glumă, estimam împreună cu domnul Felician Ciolea, de la ProDatina, că e foarte probabil ca la următoarea ediție, platoul din curtea Casei de Cultură din Ghiroda să fie neîncăpător. Acum, la final, când am văzut câți pasionați de slow food adevărat, tradițional, s-au adunat la ediția I-a, sunt convinsă că așa va fi.
Adela C. spune: 
Judith 
Lasă un răspuns