Jumatatea mea este de nationalitate sârbă, face parte din minoritatea etnica sârbească din Banat. Religia sârbilor este ortodoxă pe stil vechi, urmând calendarul iulian, astfel, in data de 6 mai se sărbătoreste Sfântul Gheorghe – Đurđevdan. O zi importantă a familiei sârbeşti o reprezintă ziua sfântului casei; fiecare familie are un sfânt protector – care se moşteneşte de obicei pe linie masculină – şi este sărbătorit alături de prieteni şi de întreaga familie. In familia sotului, Sfântul Gheorghe este sfântul protector al familiei socrului, iar Sfântul Ion (Sveti Jovan) – al soacrei mele; o consecinta a respectului si bunei intelegeri care domneste in familie este faptul ca aceasta casa este protejata de amandoi sfintii, atat cel mostenit pe linie masculina, cat si cel mostenit pe linie feminina, asa ca se petrece atat de Đurđevdan – pe 6 mai, cat si de Sveti Jovan – pe 19 ianuarie – iata, o casa foarte bine pazita de doi inalti pazitori si cu dublu prilej de bucurie!
Iata cum am petrecut anul acesta de Đurđevdan:
Totul s-a desfasurat sub supravegherea binevoitoare, dar stricta, a icoanei Sfântului Gheorghe. In ziua precedenta sarbatorii, socrii mei au mers la biserica, apoi preotul a venit acasa si a facut o slujba de sfintire a casei, pregatind, astfel, locuinta si familia pentru sarbatoarea Inaltului Protector.
Soacra mea este o bucatareasa exceptionala, care pune mult suflet in tot ceea ce face, asa ca intotdeauna mancarurile ei au savoare.
Lasandu-i soacrei mele timp pentru ultimele retusuri asupra meniului, am facut turul gospodariei – un loc in care eu ma simt intotdeauna foarte bine.
Pentru inceput, ne-am asigurat ca bunavointa dumnealui fata de noi nu a suferit vreo modificare, de cand nu ne-am vazut:
Socrul meu si-a descoperit, de anul trecut, o pasiune pentru oierit, creste doua oi de talie foarte mare si un berbec de aceeasi rasa adusa din Srbija; de curand, a aparut si o mieluta:
Un curcan se infoaie la noi, aparandu-si teritoriul. Sotul meu il asigura, prieteneste, ca va sfarsi la noi in cuptor!
Un cocos tinerel inconjurat de „admiratoarele” lui:
Gãini si bibilici – pirchițe le numim noi, bãnãțenii:
Intre timp, socrul meu hotaraste sa isi aduca contributia personala la la meniul sarbatoresc, asa ca aprinde focul la gratar:
Iar noi admiram copaceii tineri, unii plantati in anul ce a trecut, altii anul acesta:
Straturile de legume si zarzavaturi, cuminti aliniate:
Incredibil de multa verdeata:
Pendula asezata frumos deasupra calendarului ortodox pravoslavnic ne aduce aminte ca vremea a cam trecut:
Asa ca ne adunam in jurul mesei frumos aranjate, cu lumanare aprinsa in sfesnic, ne inchinam si spunem „Oće Naš” – „Tatăl nostru”.
Si incep sa vina bucatele, pregatite de soacra mea, in cea mai mare parte, din ingrediente produse in gospodaria proprie – mai intai, supa clara de gaina, cu taitei de casa:
Pulpe de pui facute pe gratar de socrul meu:
Mititei, snitele din piept de pui si din cotlet de porc, cartofi la tava – deliciosi, cu smantana si sunculita, salata de varza dulce:
Ne infruptam, pe rand, din toate bunatatile:
Si intr-un final – ditamai tortanul:
Un blat asemanator unui chec marmorat, foarte fraged, peste care soacra mea a presarat capsuni, apoi l-a acoperit cu crema de vanilie si cu frisca.
Mancam bine si temeinic, pentru a dobandi bunavointa Sfantului Protector. Ce chiar nu mai incape, luam la pachet – o tava cu cesnice – un fel de baclavale, absolut delicioase:
Apoi ne luam ramas bun si o luam catre casa. Sotul meu conduce parca mai incet ca de obicei, asa, a indestulare. Si, cu sentimentul ca tocmai am indeplinit un ritual, vorbim despre toate frumoasele obiceiuri care ar fi pacat sa se piarda, despre Ruga, despre traditii de Craciun, despre tot ceea ce a insemnat copilaria si viata noastra aici, in Banat.
Anonymous spune: 
Lasă un răspuns