Cautare in site
x inchide
PUBLICITATE

”Buruieni” de primăvară în bucătăria noastră

Adaugata la de
PUBLICITATE

Cu numele ignobil de ”buruieni” am denumit în titlul acestui articol toate acele plante binefăcătoare din flora spontană (care cresc fără să fi fost semănate și îngrijite de mâna omului) care acum, primăvara, sunt atât de valoaroase pentru sănătatea noastră și aduc în bucătăriile celor care îndrăznesc să le gătească atâta prospețime și gust. Adică buruieni sau plante sălbatice comestibile. Eu am încercat să vă prezint în acest articol doar șase dintre cele mai cunoscute plante de acest fel: urzica, leurda, măcrișul, ștevia, păpădia și untișorul. Am povestit pe scurt despre proprietățile lor, despre substanțele atât de valoroase pe care le conțin și v-am oferit câteva sugestii ca să le includeți în preparatele voastre.

Urzica

Urzica are denumirea latină Urtica dioica. Majoritatea dintre noi am făcut cunoștință cu ea în copilărie când, alergând pe orice bucățică de pământ acoperită cu iarbă, inevitabil am dat la un moment dat și peste aceste plante ciudate a căror atingere ne-a provocat arsuri și usturimi insuportabile.

Câteva informații despre urzică: este o plantă erbacee, perenă, fiind cea mai cunoscută specie din familia Urticaceae-lor. O putem întâlni în toată Europa dar și în Asia, în nordul Africii și în continentul nord american. Plantele înalte și verzi de urzică le întâlnim prin păduri și pajiști, dar și prin aproape oricare loc necultivat, atât la șes cât și la munte, marginile grădinilor, izlazurilor, pe malurile apelor sau marginile drumurilor. Există dovezi că urzica este cunoscută și folosită din timpuri istorice ca plantă medicinală, pentru alimentație dar și pentru fibrele ei din care pot obține textile.

urzica © Mk74 Dreamstime.com

urzica © Mk74 Dreamstime.com

Vă amintiți de basmul ”Lebedele”, al lui Hans Christian Andersen? În acea frumoasă poveste, Eliza, personajul principal, zdrobea tulpinile urzicilor pentru a obține fibre din care să țeasă cămăși pentru frații ei, ca să-i scape de vraja care-i transformase în lebede. Dincolo de poveste, din tulpina urzicilor chiar se pot obține fibre din care se pot țese materiale textile aspre, desigur, din acest punct de vedere având o eficiență economică mult mai mare plantele tehnice ca inul sau bumbacul.

urzica în bucătărie

Urzica în bucătărie© Alexey Poprotskiy | Dreamstime.com – Bunch of green nettle

În timpul miilor de ani în care urzica a fost folosită în alimentație, s-au dezvoltat multe rețete care includ urzica, oamenii având informații moștenite de la o generație la alta atât despre gustul urizicilor, cât și despre calitățile ei depurative, diuretice, hemostatice, antiseptice, emoliente, de combatere a reumatismului și anemiei, de vindecare a rănilor și ulcerațiilor, de stimulare a creșterii părului, de reglare a tensiunii arteriale și a nivelului de zahăr în sânge.

În general, atât gustul, cât și spectrul de utilizare gastronomică a urzicilor este similar spanacului. Urzicile au un conținut bogat de vitaminele A și C, de fier, potasiu, magneziu și calciu, ceea ce le face foarte valoroase.

În general, în alimentația umană se folosesc doar plantele foarte tinere și mugurii acestora. Modalitățile de preparare sunt foarte variate – piureuri, supe, ciorbe, pesto, budinci, plăcinte etc. Dintre cele mai populare preparate cu urzici de la noi din țară sunt „Ciorba de urzici”, „Mâncarea de urzici” (cu usturoi și lapte, în zona mea) sau „Piureul de urzici”. În ce mă privește, am folosit urzicile și pentru umplutura unor plăcinte, una dintre ele fiind încercată deja de foarte mulți cititori cu mult succes (click pe imaginile de mai jos pentru a ajunge la rețete).

Rețete cu urzici:

placinta cu branza si urzici

Plăcintă cu brânză și urzici

reteta ciorba ardeleneasca de urzici

Ciorbă ardelenească de urzici

Preparare ”Buruieni” de primăvară în bucătăria noastră 6

Mâncărică de urzici

Leurda

Leurda (denumirea latină Allium Ursinum) este o plantă din familia Aliaceae, înrudită cu usturoiul, ceapa și alte plante cu bulb. Leurda este larg răspândită în Europa și Asia, în țara noastră fiind prezentă în zonele împădurite din Muntenia, Transilvania și Moldova, mai puțin în Oltenia și Dobrogrea.

Multitudinea de termeni care circulă în paralel, în limbajul popular, și care denumesc aceeași plantă, leurda, demonstrează din plin faptul că aceasta este cunoscută și folosită mult atât în alimentație cât și ca remediu. Leurdei, așadar, i se mai spune :  usturoiul ursului, ai ursesc, ai cioresc, ai de pădure, ai sălbatic, ceapa ciorii, ceapa ursului, leoardă, leordă ș.a.

Denumirile populare românești dovedesc faptul că planta a fost foarte adesea asociată cu usturoiul, cu care, de altfel, este înrudită. La noi, în Banat, în zona montană mai ales, încă și în zilele noastre usturoiul este denumit ”ai”, la fel și leurda (aiul ursului, ai de pădure, ai sălbatic etc). De altfel, îmi amintesc clar de poveștile bunicului meu care, atunci când mergeam în pădurea de la Chevereș să culegem leurdă și urzici, mă avertiza să am grijă să nu mă întâlnesc cu ursul, despre care îmi spunea că ar căuta nerăbdător leurda,  pentru că știe și el că îi va fi de ajutor pentru purificarea organismului și subțierea sângelui îngroșat după perioada de hibernare.

leurda Foto© James Marquis Dreamstimecom 1

leurda Foto© James Marquis Dreamstime.com

Leurda iubește de umbra și umiditate pădurilor de foioase, ale căror solurile reave și,afânat le preferă. Dacă leurda găsește un loc care să îi priască, va acoperi suprafețe întinse cu un covor dens de plante, înmulțindu-se exploziv.

Leurda este o plantă cu frunze alungite, intens colorate într-un verde proaspăt, care seamănă mult cu cele ale lăcrămioarei (Convallaria majalis). Verdele frunzelor de leurdă este mai deschisă primăvara, când plantele sunt tinere. De altfel, culoarea frunzelor este un bun indicator dacă sunt sau nu bune pentru consum, pentru că se preferă frunzele fragede și tinere iar după ce culoarea acestora se închide, se consideră că le-a trecut sezonul.

leurda Foto© Darius Dzinnik Dreamstime.com

leurda Foto© Darius Dzinnik Dreamstime.com

Florile leurdei sunt asemănătoare cu cele ale cepei sau usturoiului cu care planta se înrudește, albe, delicate, dispuse în inflorescențe. Atât frunzele cât și florile au gustul specific de usturoi și ambele sunt perfecte pentru consumul uman. La fel este și bulbul, asemănător cu al cepei, dar ceva mai micuț.

Recoltarea leurdei se face primăvara, începând din a douja jumătate a lui martie, dac timpul este mai cald, și până în luna mai. Se culeg frunzele fragede, tinere, de obicei înaintea înfloririi, dar nu o singură dată eu am cules frunzele cu tot cu flori, incluzându-le pe ambele în salate și alte preparate, cu rezultate excelente.

Atenție atunci când culegeți leurda, pentru că frunzele acesteia pot fi ușor confundate cu cele de lăcrămioare sau de rodul pământului (Arum maculatum), care sunt toxice! Pentru a vă asigura că nu greșiți, cel mai sigur este să culegeți doar acele frunze care au un miros puternic de usturoi, prin aceasta deosebindu-se leurda.

Principii active și proprietăți ale leurdei: la fel cu celelalte plante din genul allium, cu care este înrudită, și leurda conține sulfura de alil, cea care dă mirosul specific cepei, usturoiului, prazului etc. și care, conform unor studii, ar avea rol antioxidant și de scădere a nivelului glicemiei. Leurda mai conține și vitamina A, vitamina C,  săruri minerale (fosfor, calciu, sodiu, fier, cupru). Leurda are importante proprietăți depurative, antiseptice, cicatrizante, de scădere a tensiunii arteriale etc.

În ce privește uzul culinar, leurda poate fi abordată atât ca legumă frunzoasă, cât și sub formă de condiment. Frunzele tinere de leurdă sunt fragede și au o plăcută aromă de usturoi așa că pot fi un ingredient ideal pentru diferite salate, alături de flori sau chiar de bulbii cruzi de leurdă. Prin gustul ei usturoiat, leurda poate condimenta diferite alte ingrediente cu care se poate asocia în preparate gătite: supe, sosuri, piureuri de urzici sau spanac (în loc de usturoi) etc. Câteva rețete cu leurdă pe care le-am publicat deja pe blog găsiți dând click pe imaginile de mai jos:

salată de leurdă cu loboda și oua de prepeliță

Salată de leurdă cu loboda și oua de prepeliță

Pesto de leurdă

Pesto de leurdă

Găluște de primăvară cu leurdă

Găluște de primăvară cu leurdă

Măcrișul

macris
Măcrișul mare, sau măcrișul de grădină (lat. Rumex acetosa) este o plantă erbacee perenă din familia Polygonaceae la fel ca ștevia (Rumex patientia). Măcrișul poate fi găsit pe teritoriul european dar și în centrul și vestul Asiei, prezent fiind atât în flora spontană a regiunilor cu climă temperată cât și ca plantă de cultură, pentru că oamenii au început de mulți ani să își dorească frunzele cu gust acru de măcriș, folosite în salate sau în ciorbe, în propriile grădini.

Ultima rețetă publicată

Măcrișul este apreciat atât ca plantă cu potențial culinar, pentru gustul său deosebit, acrișor și ușor astringent, dar și pentru proprietăţile lui ca depurativ, diuretic natural, uşor laxativ, datorită conținutului de vitamină C și antiscorbutic.

Frunzele de măcriș au o formă specifică, de săgeată prelungă, la bază crestată,  de 12 până la 15 cm lungime. Aceste frunze au pețioluri lungi care sunt deosebit de fragede la planta tânără dar pe măsură ce planta se maturizează devin tot mai fibroase. La unele varietăți de măcriș, aceste pețioluri sunt de culoare roșie intensă.

macris rumex sanguineus Eq Roy dreastime com

Măcriș cu pețioluri roșii© Eq Roy | Dreamstime.com – Blood dock red sorrel plant rumex sanguineus

În România, întâlnim în flora spontană mai multe varietăți de măcriș, printre care: „măcrișul mare” (Rumex acetosa), „măcrișul mărunt” (Rumex acetosella), „măcrișul calului” (Rumex conglomeratus), „dragaveiul”, numit și „ștevia creață” (Rumex crispus). Între măcrișul cultivat de oameni și speciile din flora spontană nu există diferențe demne de luat în seamă în privința gustului sau  conținutului nutritiv al frunzelor.

În grădini, măcrișul se poate semăna primăvara devreme sau toamna, în octombrie, caz în care planta va răsări în sezonul următor, în a doua jumătate a lui martie. Măcrișul este o plantă perenă, așa că se va înmulți în locul unde a fost semănat și va răsări din nou în fiecare primăvară.

<b> © <a href='http://www.dreamstime.com/marekp_info'>Marekp</a> | <a href='http://www.dreamstime.com/'>Dreamstime.com</a></b>

Măcriș© Marekp | Dreamstime.com

Există mai multe specii și varietăți de măcriș, care sunt cultivate atât pentru gust cât și pentru aspect. Una dintre cele mai spectaculoase din punct de vedere vizual este „măcrișul vărgat” (Rumex sanguineus), cu frunze verzi și pețioluri purpurii, cultivat și pentru calitățile sale decorative. Acesta, însă, se recoltează când e foarte tânăr și fraged, frunzele devenind amare pe măsură ce se maturizează.

macris rumex sanguinaeus

macris rumex sanguinaeus

Trebuie să ținem cont că măcrișul este o importantă sursă de minerale (potasiu, sulf, fosfor, magnezi, calciu, fier, zinc) dar și de vitamine, conținând vitamina A, asemenea tuturor plantelor verzi, vitamina C, pe care deja am menționat-o mai sus, dar și vitaminele K, E și B. Măcrișul conține și conține uleiuri esențiale și acizi, dintre care trebuie menționați acizii folic și tartric și nu în ultimul rând, o mare cantitate de acid oxalic, care îi și conferă gustul acru, astringent. Persoanele care suferă de afecțiuni renale și/sau reumatice este de preferat să se abțină de la consumul de măcriș, din cauza conținutului de acid oxalic.

macris diverse varietati

macris diverse varietati

Indiferent de soiul măcrișului, de la acesta ne interesează frunzele tinere și fragede, care au un conținut mai scăzut de acid oxalic și care au o textură plăcută, nefiind fibroase, dar și un gust agreabil, fără tentă amăruie. Copilă fiind, îmi amintesc că înfulecam cu mare plăcere măcrișul crud din fundul grădinii bunicilor, dar cel mai adesea, frunzele de măcriș sunt ingrediente apreciate ale ciorbelor și borșurilor de primăvară, cărora le dau gust acrișor. Adesea, însă, sunt preparate și în modalități asemănătoare spanacului sau șteviei, fiind deasemenea incluse în salate sau omlete. Ca o curiozitate, printre multele feluri de sarmale din țara noastră, există și sărmăluțe care se rulează în foi fragede de măcriș.

Eu am publicat deja o rețetă cu măcriș, o delicioasă ciorbă de miel cu măcriș care se va potrivi perfect pentru masa de Paște dar și pentru alte ocazii. Pentru rețetă click pe imaginea de mai jos.

ciorba de miel cu macris si tarhon 1

ciorbă de miel cu măcriș și tarhon

ȘTEVIA

stevia

Ștevia© Oleksandr Pakhay | Dreamstime.com – Rumex patientia

Ștevia, planta din imaginea de mai sus, este cunoscută la noi în țară și sub denumirile de dragomir sau măcrișul-cucului. Denumirea sa științifică este Rumex patientia și face parte din aceeași familie Polygonaceae ca măcrișul și rubarba. Ștevia este o plantă perenă erbacee originară din Europa. Primăvara, deîndată ce pământul se dezgheață sub acțiunea primelor raze calde de soare, ștevia răsare în zonele de luncă, de câmpie și de deal, fiind prezentă atât pe terenuri cultivate cât și pe cele necultivate.

Ștevia este o plantă rustică, robustă, cu frunze cărnoase cu formă prelungă. Vara, tulpinile de ștevie devin tot mai fibroase iar în vârful acestora apar florile grupate în inflorenscețe de forma spicelor. Florile au o culoare verzuie iar semințele plantei sunt brun-roșcate.

ștevie cu inflorescență

Ștevie© Catalina Zaharescu Tiensuu | Dreamstime.com – Patience dock

Ștevia este cunoscută ca fiind un important remediu antiscorbutic, datorită conținutului mare de vitamina C. În afară de aceasta, ștevia conține vitamina A, vitamina E și vitamina K, dar și săruri minerale cum ar fi cele de magneziu, calciu, fosfor, potasiu, fier sau zinc. Conținutul mare de vitamine îi oferă șteviei proprietăți revitalizante, fiind indicată în perioadele de convalescență sub formă de ceaiuri sau inclusă în preparate culinare. Ștevia are și un efect diuretic și detoxifiant.

În gastronomie, ștevia este destul de răspândită în Balcani, inclusiv în țara noastră, și este consumată ca legumă frunzoasă. Frunzele ei au un gust asemănător spanacului, dar în același timp diferit, prin tenta dulce-acrișoară, cu o aromă specifică. Cel mai adesea, în țara noastră se consumă ștevia inclusă în ciorbe și borșuri (mai ales în Muntenia și Oltenia), dar și în salate, în stare crudă. Adesea, în frunzele de ștevie se învelesc sarmale de „dulce” sau de post (o rețetă de sarmale în frunze de ștevie aici).

Păpădia

Cu toții cunoaștem păpădia (lat. Taraxacum officinale), această plantă ierboasă din familia Asteraceae, cu frunzele ei alungite și puternic crestată și florile ei de un galben intens, care se găsește, practic, peste tot, pe marginile drumurilor, pe câmpie sau pe dealuri, pe orice petec de pământ necultivat. Florile galbene ale păpădiei învelesc chiar și cele mai umile și prăfuite pajiști sau buruienișuri, râzând, parcă, în plin soare și fiind o importantă sursă de nectar pentru albine și fluturi, la începutul anului, înaintea înfloririi altor specii.

În ciuda aspectului său care poate sugera fragilitate, păpădia este o plantă erbacee perenă, cu rădăcină pivotantă. Ea se dezvoltă din semințele purtate vânt,  pe care cu toții le cunoaștem, căci nu cred să fie cineva care nu a rupt tijele delicate de păpădie, nu s-a bucurat să observe seva lăptoasă a plantei și nu a suflat în globul delicat, împrăștiind miile de semințe de păpădie din care urmau să apară alte flori.

Ca o curiozitate, e de reținut faptul că numele ”Taraxanum” provine din limba greacă, ”taraxos” însemnând ”afecțiune” și ”akos” ”remediu”, de unde putem deduce că proprietățile curative ale păpădiei au fust cunoscute din timpuri istorice.  De altfel, extracte din toate părțile păpădiei – flori, frunze, rădăcină – sunt folosite atât în scopuri medicinale cât și pentru remedii homeopate. Umila păpădie are un conținut important de beta-caroten, zaharuri, fibre și proteine, dar și de vitamine, mai cu seamă de vitamina A, comună tuturor plantelor verzi, dar și vitamina E, K, etc. Planta conține și diverse minerale, dintre care cele mai importante sunt calciul și fierul, prezente în păpădie într-o cantitate mai mare decât în spanac.

© Indos82 | Dreamstime.com - Dandelion

Păpădie© Indos82 | Dreamstime.com – Dandelion

În gastronomie, frunzele tinere de păpădie pot fi folosite mai cu seamă în salate dar și în supe și sosuri, preparate identic altor frunze verzi, cum sunt spanacul și cicoarea. Adesea, pot fi servite doar sotate puțin în unt, simple sau în combinație cu alte frunze cu gust mai neutru, pentru a-i atenua tenta amăruie.  Florile sunt comestibile și ele, fiind tot mai adesea folosite ca decor al unor preparate sau chiar se poate face din ele o dulceață cu o culoare superbă, cunoscută și sub denumire de ”miere de păpădie” (aici găsiți o rețetă).

Sper să vă fie de folos informațiile din acest articol, pe măsură ce voi utiliza în bucătărie și alte plante din flora spontană, voi reveni, îmbogățind articolul cu mai multe informații.

În acest articol am folosit imagini oferite de Dreastime.com, în cadrul campaniei de încurajare a folosirii corecte a imaginilor cu drepturi de autor.

Grupul Facebook

Poate îți place și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

7 comentarii la ”Buruieni” de primăvară în bucătăria noastră

  1. Oana Igretiu spune:

    Nu-mi vine sa cred cat tupeu are cucoana de la „plantepedia”! Ii da inainte cu legea copyright-ului cand ea insasi are un blog incropit cu chestii luate de pe internet.
    Femeie, cum poti sa indici ca sursa a unei imagini „pinterest.com”??? E ca si cum ai spune „sursa: internet”. Pozele acelea nu se nasc acolo din neant ci sunt produse de OAMENI, de autori.
    Toate pozele de pe plantepedia sunt preluate abuziv si nu au link catre sursa, catre oamenii care le-au fotografiat! Faptul ca le-ati pus niste watermarks cu linkul de homepage al autorilor (de multe ori gresit si acela) nu va da dreptul sa le folositi opera!
    Sa luam un exemplu concret: articolul despre ferigi (https://plantepedia.wordpress.com/2016/10/02/curiozitati-din-lumea-plantelor-despreferigi/). Aveti 3 imagini luate cu copy paste de pe internet si nicio sursa! Unde e corectitudinea? La o simpla cautare am gasit sursa primeia dintre ele (https://enjoyburlington.com/fiddleheads/) unde autorul articolului indica foarte elegant sursa pozei: Picture by: Ryan Somma. Nu va e rusine?? Pozele cu lastarii de feriga sunt si ele plagiate de pe alte doua site-uri (unul culinar si unul de fotografie). Nu apare NICIO sursa la bibliografie… v-ati trezit dimineata cu informatiile despre feriga dobandite in timpul somnului, nu?
    S-apoi, ce mare pasionata de buruieni sunteti daca nu aveti nici macar un aparat foto si nici chemarea coclaurilor? Daca tot va laudati atata cu pasiunea pentru ierburi era cazul sa scoateti nasul din casa si sa cutreierati muntii, padurile si vaile in cautarea lor, sa le fotografiati si apoi sa va prezentati in fata publicului. Poate nu credeti ca merita efortul si preferati sa scrieti „reportaje de acasa”, fara sa va deplasati. In cazul acesta exista site-uri cu imagini de stock care se pot descarca CONTRA COST! Aveti idee cat costa o poza facuta ca lumea? Aveti idee cat costa un aparat foto digital, obiectivele necesare, trepiedul, luminile, softurile de prelucrare ale fotografiilor? Dvs. furati pur si simplu munca unor oameni! Sa va fie rusine! In clasa a 5-a am facut cu totii botanica la scoala si 90% dintre colegi prezentau ierbare primite de gata de la generatiile anterioare. Doar 3 colegi din clasa ne-am facut ierbar „pe bune”, culegand timp de 1 an toate plantele care ni s-au parut interesante si presandu-le cu grija.
    Plantepedia este o compilatie de informatii si imagini FURATE de pe internet, cu texte usor modificate ca sa nu fie detectate de motoarele Google. Nu aveti absolut nimic original! Nimeni nu asteapta sa rescrieti „Botanica” (pentru ca nu aveti cum) dar macar sa veniti cu imagini originale care sa ilustreze mare dumneavoastra „pasiune”. Ce-ar fi daca ar fi notificati TOTI proprietarii imaginilor plagiate de dvs (cateva sute) si v-ar actiona fiecare in judecata? Fain, nu? :) Probabil ca asta va urma pentru ca o meritati din plin. Amenzile din USA si Europa sunt mult mai mari decat cele de la noi asa ca pregatiti-va pusculita.
    Ma ingrozeste tupeul de care dati dovada in cazul de fata, folosind un asemenea ton belicos in abordarea Laurei Laurentiu, un reper de mare calibru al gastronomiei noastre, celebra tocmai prin acuratatea retetelor si corectitudinea ei, ca persoana si ca blogger. Chiar nu va e rusine sa insinuati ca gateste „retetele dvs preferate” cand ea are blog din 2009 iar plantepedia exista de 2-3 ani?? Aveti probleme la mansarda?
    Din cate vad nu aveti nici curajul de a va prezenta civilizat ca autor de blog, cu nume si prenume, ascunzadu-va in spatele unui pseudonim „Anne Tharesse” si avand tupeul de va „rezerva toate drepturile”. Care drepturi? De a folosi poze furate de la altii si informatii luate „de pe internet”?

  2. PlantePedia spune:

    Ziua buna,

    Dupa cum ati remarcat deja, PlantePedia va deranjeaza, cu o atentionare. A fost semnalata o similaritate crescuta intre materialul publicat de dvs si articolele PlantePedia. Pentru un plus de claritate, prin scanarea ambelor site-uri au fost identificate paragrafe identice sau aproape identice.

    Va atragem atentia ca articolele PlantePedia sunt protejate prin drepturi de autor, in consecinta, in conformitate cu legislatia in vigoare, acest lucru presupune urmatoarele aspecte:

    1. Articolele (proprietate intelectuala cu continut original) nu pot fi copiate, nici integral nici partial) fara acordul scris al autorului (altminteri este plagiat, aka furt)

    2. Cadrul legal aplicabil este dat de legea 8/1996 privind protecția drepturilor de autor, ceea ce inseamna ca o persoană fizică ce realizează opera literară (noțiune în care includem și articolele de pe un blog) beneficiază de drepturi de autor asupra acesteia.

    3.Dreptul de autor aparține persoanei care a adus opera la cunoștinta publică – în cazul nostru autorul PlantePedia. In consecinta, autorul beneficiaza de următoarele drepturi cu privire la proprietatea sa intelectuala:

    – dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică (in cazul de fata, autorul nu consimte la preluarea de informatii pe un site care nu-i apartine)
    – dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei, ceea ce citarea sursei la finalul unui articol preluat in mare parte nu elucideaza (autorul PlantePedia considera ca i-au fost uzurpate drepturile de autor pentru o parte semnificativa a informatiilor in mod nelegitim preluate pe acest site)
    – dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului
    – reproducerea si distribuirea operei, realizarea de opere derivate.

    CE MASURI SE POT LUA:

    1. Iau legatura cu proprietarul site-ului care m-a prejudiciat si ne intelegem amiabil – autorul retrage (sterge) in integralitate de pe site-ul sau informatia preluata fara acordUL proprietarului

    2. Raportez la Google articolele copiate pentru a fi eliminate din căutările Google si pentru a stopa furtul de trafic; regulamentul Google prevede incurajarea de materiale originale si stoparea duplicarii si plagiatului: puteti verifica autenticitatea acestei masuri la adresa urmatoare: https://support.google.com/legal/troubleshooter/1114905 – Google DMCA

    3. Dacă site-ul în cauză are afișate reclame, poate fi raportat la cei care își fac reclamă acolo. În majoritatea cazurilor advertiserii au specificat în „Termeni și condiții” ca reclamele lor să fie publicate doar pe site-uri cu conținut original. Aceasta poate atrage suspendarea contului de 2PARALE, GOOGLE ADSENSE, PROFITSHARE etc. Puteti verifica autenticitatea acestei masuri la adresa urmatoare: https://support.google.com/legal/troubleshooter/1114905 – Incălcare a politicii Adsense.

    4. Raportarea conținutului copiat la companiile de hosting – o măsură care poate avea efecte extreme: Companiile de hosting sunt obligate prin lege să închidă site-urile care încalcă drepturile de copyright (total sau parțial). Asta e valabil în România și internațional. Ca urmare, o sesizare de acest gen poate avea efecte dramatice, site-ul în cauză fiind efectiv închis până când proprietarul șterge articolele copiate care au fost raportate.

    5. Actionarea in judecata. La calculul despăgubirilor se va ține cont de: câştigul nerealizat de blogger, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor (cel ce a copiat articolul), prejudiciul moral suferit de blogger. În cazul în care nu se pot estima aceste sume, se acordă despăgubiri reprezentand triplul sumei care se obține în mod normal pentru a permite reproducerea acelui articol.

    6. Plangere penala. Conform legii “Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 25.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoştinţă publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor.” – această variantă a fost deja frecvent folosită în mediul online

    Toate cele bune,

    PLANTEPEDIA

    • Bună ziua,
      După cum eu nu știu dacă ați remarcat sau nu, eu v-am indicat în articol ca fiind una dintre sursele articolului ”Sursa multor informații din acest articol: PlantePedia, unde veți găsi multe alte lucruri demne de atenție despre tot felul de plante.” cu link do follow către site-ul dumneavoastră. Dacă nu vă satisface această formă de recunoaștere și apreciere a conținutului dumneavoastră, despre care eu chiar cred că merită să ajungă la cât mai mulți cititori, vă promit eu că am să rescriu complet articolul, așa încât niciun fel de soft online să nu mai găsească similarități. În momentul în care am scris articolul eram, poate, sub impresia lecturii articolelor dumneavoastră, dar afirmația dumnevoastră cum că aș fi preluat paragrafe întregi este absolut exagerată. Eu însămi sunt fiica unui profesor de biologie și pasionat de plante, așa că am crescut într-o casă în care învățătura despre plantele care ne înconjoară a început din copilărie. În fine, după cum spuneam, a trecut mai bine de un an de când am scris articolul acesta, acum informațiile s-au decantat și cu siguranță îmi voi găsi propria voce.
      Sper că veți fi mulțumită de rezolvare și îmi pare rău că ați crezut că intenția mea ar fi de a vă prejudicia în vreun fel.

      • PlantePedia spune:

        Ziua buna, din nou,

        Am remarcat mentionarea sursei la finalul articolul; cu toate acestea, intre documentare (care, in termenii moralitatii si legislatiei in vigoare prevede in fieacare caz mentionarea sursei sau bibliografiei) si preluare (copiere) exista o substantiala diferenta – de aceea si exista termenul de „plagiat”, care se pedepseste prin lege.

        Materialele PlantePedia au continut original, sunt documentate prin numeroase surse si bibliografii (mentionate la finalul fiecaui articol), elaborate in urma unei serioase munci (in spatele careia se afla o singura persoana).

        Travaliul obtinerii informatiilor legate de etimologie, areal geografic, istoric, proprietati, datini si traditii de-a lungul si de-a latul Globului este unul laborios si de durata.

        Proprietarul PlantePedia si-a propus (si, in opinia noastra, a reusit) sa imbogateasca spatiul online cu informatii inedite si autentice, scopul fiind de a realiza ceva unic. Acest scop ramane in picioare, ca un ideal catre care autorul aspira.

        In ceea priveste recunoașterea și aprecierea conținutului materialelor PlantePedia, autorul se vede nevoit sa recunoasca faptul ca se multumeste cu aprecierea cititorilor si abonatilor care fecventeaza cu placere site-ul, precum si al blogg-erilor care indica PlantePedia ca o sursa fiabila de informatie autentica (site-ul PlantePedia fiind indicat ca sursa inclusiv pe Wikipedia).

        Preluarea masiva de informatii (in unele paragrafe consistente, cuvant cu cuvant) prejudiciaza site-ul prin furtul de trafic si indigna autorul (prejudiciat si el moral, prin uzurparea dreptului legitim de a i se recunoaste meritele).

        Riscand sa par nerecunoascatoare vis-a-vis de preocuparea dvs (poate chiar onesta) fata de promovarea articolelor PlantePedia, va rog lasati-mi mie sarcina (ce-mi revine oricum in mod legitim) de a ma preocupa de promovarea, traficul si vizibilitatea in spatiul virtual a tot ce presupune proprietatea intelectuala a PlantePdia si a autorului acesteia.

        In ceea ce priveste plagiatul, nu ne referim doar la copierea ad-literam a textelor ci si a originalitatii materialului, modului de prezentare etc.

        Ca de la autor, la autor…
        Autorul PlantePedia nu se poate abtine de la a se intreba retoric care este motivatia cuiva de a rescrie un articol in asa maniera ” încât niciun fel de soft online să nu mai găsească similarități”…

        Autorul PlantePledia mentioneaza ca PlantePedia (un site scris din pasiune pentru plante) nu inregistreaza nici un fel de venituri materiale si nici alte beneficii in favoarea autorului – ceea ce, in mod evident, nu se aplica site-lui dvs.

        Autorul PlantePedia nu condamna sub nicio forma obtinerea de benficii materiale in urma efortului intelectual depus de autorii de articole, exceptand situatiile clare in care acestea sunt insusite pe nedrept.

        In incheiere, citarea sursei nu justifica sub nicio forma preluarea de articole (sau orice fel de alte materiale). In momentul in care totusi, recurgem la copierea unor paragrafe, se respecta niste reguli:

        1. i se cere acordul autorului;
        2. se mentioneaza (la inceputul sau la finalul paragrfelor) ca ele sunt extrase dintr-o alta opera, lucrare, publicatie iar paragrafele cu pricina sunt incadrate intre ghilimele.

        Pentru o argumentare suplimentara, autorul PlantePedia revine cu o intrebare: „Ce parere ati avea, daca ati publica o lucrare, un tratat etc (sau o lucrare de licenta, dizertatie, doctorat, spre exemplu) iar altcineva ar reproduce segmente semnificative din aceasta lucrare intr-o lucrare personala (pe sistemul pe care atat de bine l-ati exemplificat – paragraf cu paragraf; apropo, aproape ca m-a amuzat faptul ca ati preluat inclusiv preferintele mele culinare), pe dvs mentionandu-va doar la bibliografie (pe care cei mai multi oricum nu o citesc), la final si ca nota de subsol?

        Toate cele bune,
        PLANTEPEDIA

      • Înțeleg că nu vă satisface nici faptul că mi-am afirmat disponibilitatea de a rescrie întreg articolul din care, sincer, nici nu mai știu care paragrafe anume sunt inspirate de site-ul dumneavoastră. Mai mult, înțeleg că dumneavoastră considerați că sunteți singura care aveți dreptul legitim de a scrie despre urzică, măcriș, leurdă etc. și de a prezenta aceste plante cu fotografii care, apropos, în articolul meu nu sunt copiate de pe net, indicându-se sursa, ci chiar am dreptul legitim de a le folosi. În acest caz, nu pot decât să mă supun bunei (sau relei) dumneavoastră voințe, așteptând citația.

        Cât despre afirmația dumneavoastră că aș fi preluat ”preferințele dumneavoastră culinare” – wow, asta pe mine nu mă amuză, ci mă uluiește! Va să zică, site-ul dumneavoastră există din 2014. În aprilie, anul domnului 2009, eu publicam pe acest site o rețetă de mâncare de urzici, pe care mi-am permis să o recomand în articol. În aprilie 2011 am publicat o rețetă de plăcintă cu urzici, pe care, desemenea, am recomandat-o. Ce-i drept, rețeta de ciorbă ardelenească de urzici am publicat-o după data de apariție a articolului dumneavoastră despre urzică, dar oricum, am făcut-o eu, am filmat-o, am montat-o, am fotografiat-o și am scris-o, nu am compilat informații de pe wikipedia și alte site-uri.

        ”Preferințele dumneavoastră culinare” despre leurdă au apărut online în 25 mai 2016. În 8 aprilie 2013 am publicat rețeta de pesto de leurdă, în martie 2013 salata de leurdă cu lobodă și ouă de prepeliță iar în 17.03.2014 rețeta de găluște cu leurdă. Mai am și plăcintă cu leurdă și altele, pe acelea nici nu le-am inclus în recomandări.

        Partea cu ”beneficiile materiale” de asemenea, nu stă în picioare: atât eu cât și dumneavoastră obținem venituri din google adsense. Nu am pentru ce să mă rușinez pentru asta, nici dumneavoastră, desigur, dar nici nu puteți pretinde că site-ul dumneavoastră ar fi nemonetizat.

        Ceea ce pretindeți dumneavoastră, un gen de exclusivitate asupra subiectelor tratate, e la fel cum mi-ar trece mie prin cap să pretind ca nimeni să nu mai îndrăznească să publice vreo rețetă de ciorbă de perișoare, de chiftele sau de orice, pentru că le-am publicat eu înainte. După cum v-am spus deja, am tot respectul pentru munca dumneavoastră, nu este lucru ușor să traduci/selectezi/compilezi informații, mă gândesc că dumneavoastră ați cerut acordul surselor pe care le citați (apropros, tot la final, gen wikipedia, pfaf.org sau botanical.com) de asemenea că aveți și acordul asupra fotografiilor pe care le folosiți. Dar indiferent cât de mult ați munci, tot nu aveți marcă înregistrată asupra urzicii, a leurdei sau a preparatelor culinare făcute din acestea.

        Apropos, am văzut că primul articol publicat vreodată pe site-ul dumneavoastră este cel despre anghinare, apărut pe 21.12.2014. Acesta nu are niciun fel de surse indicate și toate fotografiile sunt de pe net. Poate vreți să aruncați o privire și la articolul meu despre anghinare, publicat pe 25.03.2013, cu fotografii originale: https://www.lauralaurentiu.ro/ingredient/anghinarea-cum-o-curat-cum-o-mananc. Putem continua de aceeași manieră, dar vă recomand să folosiți butonul ”contact” pentru că alt comentariu nu vă mai public.

        Mulțumesc pentru înțelegere.

  3. Nu suntem constienti de toate beneficiile tuturor plantelor si verdeturilor care exista.

  4. Daiana spune:

    Bine ca mai avem, inca, aceste minunatii si nu au fost declarate de EU ca cine stie ce plante interzise. Bine ca inca mai avem tarani care le culeg si le vand. In fiecare an am asteptat primavara pentru urzici, pentru leurda (am facut si eu pesto de leurda, o minunatie, si pentru tot ce ofera pamantul. Toate astea imi aduc aminte de bunici si de mancarurile de odinioara.

PUBLICITATE
PUBLICITATE
CLOSE
CLOSE