Eu sunt un copil crescut de bunici. Parcă mai alintat și mai iubit decât alții, legănat de Buna cu povești fantastice (pe care le-am crezut adevărate multă vreme și în unele nu mă pot opri să cred nici acum). Și așa cum au fost acele vremuri, cu lipsuri multe, Buna mea îmi pregătea mereu câte o surpriză dulce și-mi gătea ”la comandă” fel de fel de bunătăți. Draga de ea, de multe ori mă întreb din ce o fi făcut toate acele lucruri? Însă aveau ele, bunicile, o rețea a lor infailibilă, prin care se anunțau de fiecare dată când ”se dădea” ceva la alimentara, își cumpărau una celeilalte alimentele rare și faceau schimburi, așa încât să nu rămână niciun nepot nerăsfățat. Motorul acestei extraordinare organizații bunicești a fost dragostea.
Poate din cauza faptului că am copilărit în vremuri mai puțin îndestulate, m-am obișnuit să cred că mâncarea poate fi un fel de a-ți arăta dragostea față de cei din jur. Și atunci, la fel ca și acum, știu că dacă le pun celor dragi ceva bun pe masă ei se vor simți alintați și iubiți. Mâncarea unește familiile și oamenii în general, leagă prietenii și creează sentimentul de bine, de acasă.
Mi-aș dori să ajung și eu, atunci când voi avea nepoți, să îi răsfăț așa cum a făcut-o draga mea bunică pentru mine. Încă îi duc dorul, încă simt nevoia să mai copilăresc un pic, să mă întrebe Buna ce aș vrea să mănânc și am convingerea că nu aș mai supăra-o niciodată cu mofturile mele. Cred că nevoia de bunici, de dragostea lor necondiționată, de copilărie, nu ne părăsește niciodată.
Am regretul că fata mea nu i-a prins pe bunicii mei în putere, așa cum o să îi păstrez eu în memorie pentru totdeauna și un regret încă și mai mare că în vremurile de acum, tot mai puțini dintre copii au parte de bunici așa cum am avut eu. Familiile se destramă sub rigorile impuse de carieră, de nevoia de progres economic, legăturile se păstrează prin telefon, copiii își văd părinții și bunicii tot mai rar. Și e păcat, pentru că unii au nevoia de a oferi, și ceilalți au nevoia de a primi dragoste și răsfăț. Tot mai puține familii au parte de un prânz de duminică la care să se așeze toți, de la cei mai vârstnici până la cei mai tineri, să povestească și să fie ascultați, să se bucure de bunătăți așa cum numai mamele și bunicile știu să facă.
Iată, însă, că nu doar eu am remarcat nevoia acută de bunici, de răsfăț și de bunătăți împărțite cu dragoste. Recent, Vodafone a avut o idee tare frumoasă, aceea de a oferi tinerilor care sunt departe de familiile lor bucuria unei mese la bunici. E unul din gesturile acelea frumoase prin care o companie mare întoarce societății o parte din profitul său, fără a aștepta nimic material în schimb, doar fapte bune și mai multe interacțiuni firești între oameni.
Totul a început cu o pagina Facebook, Bunici de duminică, care de curând a ajuns la aproape 300.000 de fani. Trei bunicuțe gătesc pentru oamenii care duc dorul de casă și de bunătățile copilăriei. Mi se pare poate că e cea mai frumoasă inițiativă a ultimilor ani, una care își propune să renască virtuțile ospitalității și ale generozității specific românești.
Pentru ca povestea să fie și mai palpitantă, de curând s-a lansat și aplicația Bunici de duminică.
Prin intermediul acestei aplicații, fiecare român cu suflet generos se poate înscrie ca să devină o gazdă bună pentru alți români cu dor de acasă. Nu vi se pare o inițiativă extraordinară? Nu vi se pare că e o cale de a reînvia relațiile firești între oameni, așa cum erau pe vremea copilăriei noastre?
Cum funcționează?
Dacă ești o persoană generoasă și îți place să gătești, probabil îți vei dori să demonstrezi încă o dată că poți fi o minunată gazdă: intră în aplicație, înscrie-te și apasă pe Vreau să gătesc.
Dacă simți nevoia de a fi răsfățat… te înscrii și dai click pe Vreau să vin la masă. Există filtre care îți permit să precizezi perioada în care ți-ai dori să ai parte de această experiență și locul cel mai apropiat de tine. Te înscrii printr-un comentariu cât mai convingător la bunica cea mai potrivită pentru tine și gata! Ai câștigat un voucher care te face fericitul beneficiar bunătăților bunicești!
Am văzut în aplicație că și mama Simonei Halep a pregătit o masă bună la care a invitat tineri doritori de un prânz ca acasă, chiar dacă încă nu e bunică. Dar e mamă. :) Și are tot ce-i trebuie ca să devină la un moment dat o bunicuță minunată, în primul rând, o fiică superbă care a declarat într-un interviu recent că își dorește foarte mult o familie și copii, l-ați văzut și voi? Sunt sigură că doamna Tania Halep își va răsfăța nepoții, așa cum a făcut și cu tinerii care s-au înscris la masa dumneaei.
Ce ziceți, vreți să gătiți pentru oameni? Dar să fiți oaspeți în casa cuiva care vă primește cu suflet curat și cu toată bucuria?
Hai să dăm mai departe ideea asta minunată! Bunicuțe dragi, spor la gătit!
Lasă un răspuns