Cautare in site
x inchide
PUBLICITATE

7 ani de blogging

Adaugata la de
PUBLICITATE

Cum am început acum 7 ani să fac blogging culinar

În urmă cu exact 7 ani, pe 1 februarie 2009, am scris și am publicat primul meu articol pe blogul culinar abia lansat. Nu știu foarte bine de ce am făcut-o chiar atunci. Am verificat, în ziua aceea era duminică și probabil că am considerat că va fi relaxant și amuzant să scriu rețeta de ”Păturată pe crumpi” și să o public. Mâncarea asta e un fel tradițional bănățean, inspirat de gastronomia șvabilor care au trăit aici vreme de generații, și se pregătește destul de rar astăzi.

Probabil titlul, care nu le dezvăluia prea multe, și ineditul rețetei în sine i-a făcut pe oameni să devină curioși și să o citească. Cu siguranță, nu fotografia a fost cea care le-a trezit interesul. Fotografia e cea de mai jos, făcută cu un telefon Sony Ericsson (parcă). Sigur este, însă, că mă pricepeam să scriu pe vremea aceea, recitind azi rețeta am simțit emoție și probabil că aceeași emoție am reușit să o transmit și cititorilor mei, fără să îmi fi făcut din asta un scop și sigur fără să mă fi gândit la emoție ca la un instrument.
paturata11

De altfel, acum șapte ani habar nu aveam că cititorii pot fi contorizați și cu atât mai puțin vedeam vreun motiv pentru care ar trebui să fac asta. Blogul a fost multă vreme pentru mine un fel de jurnal în care îmi consemnam ideile și experiențele culinare și dacă reușeam să și interacționez cu oameni care aveau aceeași pasiune, cu atât mai bine.

De două ori neinspirată în alegerea titlului blogului

Atunci, pe 1 februarie 2009, am ales pentru blogul meu numele ”Cuina bănățeană”. Nu am trăit atâtea zile de câte ori a trebuit să explic ce înseamnă cuina. În cazul în care mai sunt oameni care nu au aflat (deși impresia mea e că am explicat sensul cuvântului tuturor locuitorilor planetei), înseamnă bucătărie. Interesant este că exact același cuvânt și cu sens identic apare într-o altă limbă de sorginte latină, cea catalană. Veți mai găsi pe internet, așadar, bloguri denumite ”cuina de X” sau ”sapores de mi cuina” etc.

Problema mare nu a fost că oamenii nu aflaseră de mici ce este cuina, ci că mulți au început să comenteze – cu tendențiozitate – că nu tot ceea ce public se încadrează în conceptul de bucătărie bănățeană tradițională. Lucru perfect adevărat, de altfel. să ne înțelegem, le-am spus, pe mine mă pasionează și mă face fericită să gătesc. Îmi place să descopăr mereu lucruri noi, care să mă provoace, să îmi țină pasiunea vie. Nu pot să gătesc succesiv tot ce gătea Buna și când le termin să le iau de la capăt.

sandwich battle118

Cum explicațiile mele nu au fost pe placul ultrașilor bănățeni – categorie de oameni care, sincer, aș fi sperat să nu existe – am continuat să primesc mesaje pline de invective după fiecare rețetă care nu făcea parte din rețetarului bunicilor. Probabil că dacă s-ar fi întâmplat acum, aș fi știut să îi blochez și mai ales să îi ignor, dar pe atunci sufeream foarte tare la fiecare comentariu negativ și de aceea am capitulat relativ repede.

Pe 20 octombrie 2010 am achiziționat domeniul lauralaurentiu.ro. Mie personal mi s-a părut un concept foarte larg, gândindu-mă la sentimentul de acasă, la felul în care mame pricepute și harnice din toată lumea asta își răsfață familiile, la faptul că o masă pregătită de o mamă pricepută și pasionată poate bate o masă dintr-un restaurant cu ștaif. Așa m-am gândit eu, desigur, numai că logica mea nu a coincis cu a unei bune părți a cititorilor. ”La mă-ta acasă numai de-astea ai mâncat?”, ”asta s-o mânci tu cu mă-ta”, ”mama nu mi-a făcut așa ceva” – sunt o mică parte din mesajele cu un conținut quasi identic pe care continui să le primesc.

Numai că acum nu mai sunt cea din urmă cu șapte ani. Și cu cât mai multe comentarii de genul ăsta voi primi, cu atât mă voi încăpățâna să demonstrez că gătitul ”ca la mama” înseamnă multe alte lucruri în afară de mâncărurile cu care a crescut fiecare dintre noi.

Mai ales, înseamnă că suntem mame/tați/femei/bărbați trăitori în mileniul 3, având obligația de a pune pe masa familiilor mâncăruri hrănitoare, echilibrate, diverse și gustoase, aducând bucurie. Înseamnă să ținem viu obiceiul meselor în familie, alături de cei dragi. Înseamnă să fim deschiși să descoperim lucruri noi cu care să surprindem, să trezim interesul pentru mâncare bună al familiei și asta nu se întâmplă punându-le înainte aceeași succesiune de feluri de mâncare ”din caiete moștenite” și de la capăt.  Pentru că mâncarea, continui eu să cred și după șapte ani de blogging, înseamnă mult mai mult decât a-ți face plinul, mâncarea merită să fie povestită și analizată.

gatind la electrolux secrets des chefs
Cu toate că nu mai fac insomnii pentru comentariile tendențioase, nu pot să nu rămân paf constantând că există unii care cred că eu mi-am făcut un site în care reproduc rețete de prin caietele maică-mii (sau ale altor rubedenii). Oameni buni, singura mamă care gătește și își publică rețetele aici sunt eu și, mai recent, câțiva co-autori care respectă standardele de calitate ale blogului. Aici nu va găsi nimeni rețetele mamei mele, cu excepțiile a două sau trei prăjituri și cu atât mai puțin, e puțin probabil să găsească cineva rețete ca la propria mamă, afară de cele clasice, de prin cartea Silviei Jurcovan, de exemplu.

Un scurt bilanț la 7 ani de blogging

Acesta e primul bilanț pe care îl fac de când fac blogging. Nu prea îmi plac bilanțurile, de fapt am devenit mult prea ocupată ca să am timp să mă opresc din a face doar pentru a însuma chestii deja făcute. Să zicem, însă, că la momentul în care blogul împlinește ”cei 7 ani de-acasă” merită să fac și asta.

Dacă pe 1 februarie 2009 habar nu aveam câtă lume ajunge să citească ceea ce scriu eu, din momentul în care am conștientizat succesul blogului meu am devenit din ce în ce mai responsabilă față de ceea ce scriu. M-a interesat mult și cum mă prezint în fața lumii, de aceea m-am străduit mult să-mi perfecționez tehnica fotografică, de fapt, să deprind o brumă de tehnică fotografică, pentru că la început eram absolut pe dinafară.

Fotografia, de fapt, a ajuns – datorită blogului – să devină o pasiune pentru mine și rareori mă despart de aparatul de fotografiat. E ceva greu de explicat, la un moment dat am avut senzația că mi s-a luat un văl de pe ochi și am început să observ tot mai multe lucruri frumoase în jurul meu, lucruri demne de a fi imortalizate. Sunt încă extrem de departe de modelele mele în fotografia de food, dar am aspirații, descopăr mereu lucruri noi și-apoi eu cred că cea mai frumoasă e călătoria, nu punctul de destinație. Și chiar dacă sunt încă la începutul călătoriei, simt eu că am parcurs ani lumină de la imaginea cu păturata de crumpi de mai sus.

calcan cu fenicul, spanac sote, tomate galbene in ulei aromat, zucchini marinat si sos olandez cu ierburi semn

Un alt lucru care s-a schimbat în bine (indiferent de ce cred unii) este abordarea mea asupra gătitului și a mâncării în general, ceea ce, evident, îmi influențează mult și principiile de blogging.

Pentru că o pasiune îți cere mereu mai mult și mai mult, acum doi ani mi-am încărcat o bună parte din cratițe/oale/tigăi/farfurii, cuțitele, kitchen aid-ul și cărțile de căpătâi și m-am strămutat la București pentru câteva luni, ca să devin bucătar cu diplomă în urma unui curs de la Horeca School.

Ultima rețetă publicată

Înainte de a mă fi ocupat de blogging culinar (și într-o mai mică măsură și acum) m-am ocupat de muzică. În mediul muzical aveam o vorbă pe care o foloseam despre unii absolvenți de conservator care nu se dovedeau demni de diploma cu care se mândreau: ”diploma nu cântă”. Și e pe deplin adevărat, diploma nu cântă și nici nu gătește și din păcate, mulți dintre noi cunoaștem oameni care au diplome (de bucătar, de frizer, chiar de medic) dar nu au și abilitățile pe care diploma, în mod regretabil, atestă că le-ar avea.

Accept, așadar, că există destui bucătari cu patalama care au trecut prin cursul respectiv degeaba, dar pot asigura pe oricine că nu același lucru se întâmplă dacă mentor îți este Nico Lontras. Pentru că am avut norocul să îmi obțin diploma de bucătar sub îndrumarea lui și a lui Johnny Șușală. În timpul stagiului, Nico a observat just că fiecare cursant va pleca de acolo cu ceva în plus față de ceea ce a venit și că nu toți am avut același nivel, poate nici dimensiunea pasiunii nu a fost la fel de mare pentru toți, dar printre băieții ăia, colegii mei, dintre care unii, la început, nu știau nici să toace o ceapă, au fost unii care au crescut foarte frumos și care acum lucrează ca bucătari buni în restaurante din București și de prin Europa.

ago-laura, nico, johnny
Am luat diploma de bucătar cu nota 10 și de niciun alt 10 din viața mea nu am fost mai mândră, probabil pentru că știu cât am muncit, îmi amintesc cu plăcere fiecare minut din zilele cu 12-14 ore de stat în picioare în bucătărie, adrenalina, atmosfera inspirată din echipă… una din cele mai frumoase perioade ale vieții mele.

Și nu acesta a fost cel mai mare câștig, ci faptul că am devenit conștientă de ceea ce pot, am primit confirmări de la oameni pe care îi respect enorm, am învățat să îmi organizez munca în bucătărie într-un fel în care nu credeam că se poate, am prins curaj și încredere să visez, să-mi las fantezia să zburde nestingherită și mai ales, am câștigat niște prieteni minunați, care o să-mi rămână în suflet pentru totdeauna.

ago-trupa

Au fost cititori care au observat că m-am schimbat după experiența de restaurant, eu cred, însă, că mă schimbasem dinainte. Era o bună vreme de când îmi doream mai mult, încercam să fac mai mult, crescusem, cum s-ar spune, și nu mai încăpeam în hainele vechi. Eu cred că fiecare om își definește aspirații după propria dimensiune.

Aș fi putut continua postând exclusiv acele rețete despre care știam dinainte că vor genera sute de shares pe Facebook și că în scurt timp, o bună parte din femeile din România le vor fi încercat deja. Pentru că după șapte ani de blogging culinar, credeți-mă, deja știu la ce anume reacționează publicul cel mai bine.

M-am gândit, însă, că dacă tot am această nesperată audiență, aș putea încerca să schimb câte ceva. Că aș putea să le fac cunoștință cititorilor mei cu niște tehnici noi, cu unele ingrediente mai rare dar și cu tradiții culinare care, încet, cad în uitare. Că aș putea să încerc să le formez obiceiul de a găti exact atâta mâncare cât e nevoie, să limiteze risipa. Că aș putea să le vorbesc cititorilor că e bine să încerce să cumpere de la producători locali, că aditivii folosiți cu exagerare sunt un pericol. Că nu e etic să le propun în mod conștient ingrediente de calitate proastă, indiferent de faptul că aș putea eu avea unele câștiguri materiale dacă aș face-o.

Apropros de asta, pe baza faptului că eu nu recomand margarina în rețetele de pe blog și că m-am declarat urât impresionată de ideea unei campanii care propunea participanților să refacă unele preparate deja încercate cu unt, folosind margarina, un grup de dame a înțeles că eu nu aș fi mâncat margarină niciodată. Și-au scormonit ele internetul până ce-au găsit materialul ”incriminator”: acu vreo șapte-opt ani am scris la lista ingredientelor, într-o rețetă publicată pe un forum, ”unt sau margarină (eu am folosit margarina X)”. Așa, și? Asta dovedește doar că sunt pe deplin în măsură să nu o mai recomand azi, când am învățat mai multe, mi-am rafinat gustul și nu mi-e frică să afirm că niciodată o imitație nu poate valora mai mult decât originalul.

preparare prajitura fara faina cu portocale si crema philadelphia
Cu trecerea timpului, lauralaurentiu.ro a devenit un brand și un blog de referință, cu care multe companii importante au dorit să își asocieze imaginea prin campaniile publicitare derulate. Căci da, blogul acesta conține reclamă, sper că în limitele decenței și fără a deranja prea mult, însă aș dori ca cititorii mei să înțeleagă că în momentul de față eu muncesc la acest blog și activitățile conexe lui timp de șapte zile din șapte, uneori mai mult de douăsprezece ore pe zi și chiar nu aș putea să fac asta fără să am o recompensă financiară.

Am derulat campanii pentru multe branduri cinstite, pentru unele branduri pe care le folosesc și eu cu multă satisfacție, dar, în ultima perioadă, am refuzat mai multe campanii decât am acceptat, tocmai pentru că nu doresc să promovez niște produse în care nu cred eu însămi și nici să mă asociez cu branduri controversate. Strădania mea a fost să ofer un material cu adevărat util cititorilor în aceste advertoriale, adică dacă am avut o campanie pentru ingredientul X, rețeta cu acel ingredient să fie frumoasă și demnă de reținut.

Ei, și s-au adunat mai bine de 2000 de cuvinte. De fapt, povestesc despre un timp destul de îndelungat, în care am crescut alături de cititorii mei fideli, cărora le mulțumesc. Încă primesc mesaje de la oameni care au fost alături de mine din prima zi a ”cuinii” și atașamentul lor înseamnă enorm pentru mine. La fel de mult înseamnă mesajele ca acesta, primit de curând de la o cititoare: ”Buna dimineata! Vreau sa va spun un lucru care poate nu e deosebit pentru dumneavoastra dar pentru mine este cu adevarat special. Absolut de fiecare data cand caut o reteta pe google, scriu astfel: „numele retetei” lauralaurentiu.ro. Astazi am realizat, constient, cat de important e blogul dumneavoastra pentru mine in fiecare zi. Cu respect, va multumesc! Adina N.”
Sau Andrada și Andrei, un cuplu simpatic care mi-au făcut ziua mai frumoasă ieri, Andrada afirmând că bucătăria ei a prins suflet de când m-a găsit iar soțul ei, adevăratul beneficiar, replicând cu acest comentariu: ”mai ales eu cu multumirile, ca nevasta mea nu punea mana pe cratita! acum e specialista si avem des pe masa bunatati marca Laura Laurentiu!”

O asigur pe Adina că mesajul ei e cât de poate de deosebit pentru mine și îi mulțumesc pentru că îmi dă putere să merg mai departe.  La fel Andradei și lui Andrei și tuturor celor care pe parcursul ultimilor șapte ani mi-au acordat încrederea de a găti preparate după rețetele mele, celor care au trimis fotografii cu preparatele reușite de ei, au comentat, au rămas alături de blogul ăsta și au contribuit ca să devină ceea ce este acum. Ce va fi pe viitor? Stați pe-aproape și-om mai vedea.

 

Grupul Facebook

Poate îți place și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

73 comentarii la 7 ani de blogging

  1. Diana spune:

    si eu te urmaresc de mult, te apreciez si imi place ceea ce vad si ceea ce imi iese dupa retetele tale. Tine-o tot asa.

  2. Amelia spune:

    Marturisesc, cu regret, ca eu ti-am descoperit blogul doar astazi. E minunat! Cautam o reteta pentru o supa de varza. Nu ca nu as sti sa o fac si eu, dar am zis sa vad ce zic si altii. Eu una detest nationalismul culinar (ca si orice alt fel de nationalism, de altfel). Oamenii se schimba, gusturile se schimba, retetele se schimba. Orice istoric serios poate sa iti spuna ca nici gastronomia, nici ‘obiceiurile traditionale’, etc. etc., n-au ramas neschimbate de sute de ani. La cate diversitate exista pe pamantul asta, mi s-ar parea ciudat ca oamenii sa nu invete sau sa nu se inspire unii de la altii. Cat despre cei care lasa comentarii nepoliticoase, eu n-as avea nici o problema sa-i cenzurez. E normal si constructiv sa avem opinii diferite, dar macar sa ne straduim sa le exprimam intr-un limbaj decent. Multe succese culinare si de acum incolo!

  3. Andrei spune:

    Baftă în continuare! Faceți o treabă grozav de bună! Burticile noastre confirmă! :D

  4. Vera spune:

    Stimata doamna, de 7 ori cate 7 ani de blogging va doresc de-acum incolo!
    Va citesc cu mult drag inca de pe vremea cuinei si am incercat de atunci nenumarate retete propuse de dumneavoastra. Sigur, la unele am ramas cu gura cascata, asta desi nu-s chiar o necunoscatoare intr-ale bucatariei, insa imi amintesc si acum cu mult amuzament de ochii holbati cu care am urmarit tehnicile de impletire a painii sau dezosarea puiului intreg :))
    Pentru mine, ca pentru muti alti cititori de atfel, blogul dumneavoastra e de referinta: cand caut o reteta, caut „X… retetecalamama”. Si n-am dat niciodata gres cu vreo reteta, chiar daca nu mi-au iesit in cele mai multe cazuri atat de aratoase.
    Am observat cu multa admiratie si trecerea dumneavoastra spre „performanta”, se vede in aranjamentul farfuriilor, in modul de fotografiere, in tot.
    Multa sanatate si putere de munca va doresc si in continuare!

  5. cozia spune:

    salut laura, si fiindca te cheama ca pe una din fiicele mele, cum sa fac eu sa nu te dojenesc? :)
    am 56 ani, sunt evident o gospodina obisnuita, insa de departe n am sa ajung eu sa prepar ce muncesti tu si ne oferi aici in cuibusorul tau, de nebunii :) de dojenit e chestia ca desi ai scris datorita aniversarii de 7 ani, adica ti ai descoperit publlic sufletul si vocatia ta culinara, bravo si felicitari si respect sincer pentru asta, eu, personal, nu admit ca merita sa te mai justifici, ca mie asa mi s a parut pentru cei care ti au amarat sufletul inainte si poate si acum uneori. Nici nu trebuie sa i mai pomenesti in mintea ta darmite sa mai scrii pe aici de acestia, niste infami si care sunt sigura ca te au sicanat din lipsa de altceva, niste taietori de frunza asta sunt plus ca e la moda mai ales acum sa fie multi romani critici si mai ales cei din generatia de mai incoace, si apoi, mama draga, cand nu muncesti habar n ai cum se mananca dar sa dai din gura e usor si da bine la fitze, tu!
    Pentru mine, e o incantare si o necesitate sa ti urmaresc activitatea si culinarele :) sunt chiar dependenta sa te vizitez des pe tine si inca alte cateva fete glorioase precum tu, in ziua de azi viata e complicata si atunci , pentru mine, chiar daca neaparat nu gatesc tot ce faci tu, este ca un pahar de apa cand ti e sete sa ti cuprind retetele si fotografiile si nu exagerez sa stii! Asa ca tu desigur gandesc ca o sa continui si lasa altele ca oricum la fiecare te framanti , cum iese, ce se mai intampla, strabati si satisfactii unice fiindca si eu am simtit asta terminand de gatit un preparat, sigur ca astept si de la cei din jur sa le placa , corolarul asteptarilor mele, dar eu dac as fi in locul tau, laura, toata lumea ar fi a mea, dac as avea averea ta numita, retetecalamama, te pup laurel-laury-laura!comentariul cam lung dar zau ca de cateva zile dupa ce ti am citit de aniversare, m au mancat degetele sa ti pun si eu opinia mea si m am abtinut dar tot degeaba, uite rezultatul, LA MULTI ANI PENTRU EVENIMENT si multa sanatate Laura!

  6. Beatrice spune:

    Bravo Laura,mulțumim pentru tot ce faci!

  7. Neagu Mariana spune:

    Felicitari si multumiri!

  8. maria spune:

    Doamna, va doresc din toata inima multa sanatate si putere de munca pentru a ne putea bucura de retetele dumneavostra si la majoratul blogului!

  9. Mihaela spune:

    Multi Ani Inainte!!
    Draga Laura,cunosc blogul tau de foarte mult timp. Deasemenea, ma numar printre cei care-ti viziteaza blogul cu placere si curiozitate de fiecare data. Fiindca esti o persoana care iubeste arta si iubesti ceea ce faci , esti foarte atenta la detalii. Fotografiile pe care le publici mi se par frumoase, detailate ,iar retetele sint interesante. Felicitari pentru blogul tau, trebuie sa fii mandra de tot ce ai publicat in acesti 7 ani.

  10. Gina spune:

    Laura draga, acum 7 ani, cand am descoperit blogul tau, eram o fata de 25 de ani, casatorita de putin timp si care nu stia sa faca prea multe. De fapt, cu doar cateva luni inainte mi-ai cantat chiar tu la nunta, a fost o nunta ca in povesti si toti ne amintim cu atata placere vocea ta minunata si atmosfera pe care ai creat-o. Pentru ca Dumnezeu a pus in tine atatea talente, am fost imediat vrajita de harul tau de a scrie si de a prezenta retete atat de frumos. Unele retete le-am recunoscut, le facuse si strabunica mea, altele erau in mod evident rodul fanteziei tale si nu as putea spune care mi-au placut si care imi plac mai mult. Chiar daca nu am comentat demult timp, iti datorez faptul ca azi sunt o gospodina destul de priceputa ca sa primesc laudele familiei si ca sa starnesc admiratia musafirilor pe care ii primim cateodata. Intre timp familia noastra s-a marit, acum suntem patru si vreau sa stii ca cei doi baietei ai mei ti-au ascultat si melodiile, dar au gustat si apreciat si bunatatile marca Laura Laurentiu. Sa te tina Dumnezeu la fel de plina de verva si de talentata inca multi, multi ani de acum inainte!

    • Îți mulțumesc frumos, Gina. Să știi că îmi amintesc de tine, de comentariile pe care le lăsai acum câțiva ani, chiar m-am întrebat la un moment dat unde ai dispărut :). Mă bucur să aflu că ai fost tot timpul aproape. :)

  11. everest spune:

    Laura, felicitari pentru cei 7 ani de blogging, insa pentru rautatea pe care ai spus-o bla bla bla etc.

    Editat de Laura Laurențiu care îți comunică: orice ”răutăți”, opinii deranjante, chestii care displac spun eu, le spun în casa proprie și mi le asum, semnându-le cu numele propriu. Inclusiv opinia care te-a șifonat, cu toate că nu am emis-o eu, ci doar am citat-o, mi-o asum și pe aceea, pentru că foarte adevărată, din păcate. Aș putea să îți dau exemple, dar abia atunci ar deveni cu adevărat lipsit de eleganță. Tu, care semnezi ”Everest”, de fapt ești atât de mărunt încât nici măcar nu ai curajul să îți semnezi zicerile ”dezgustate”, ba mai mult, ai intrat de pe un proxy ca să-ți consemnezi dezgustul.

  12. Mihaela spune:

    In urma cu 5 sau 6 ani cautam in internet o reteta de paine facuta in casa, pentru ca hotarisem sa gatesc si sa mancam in mod mai sanatos. Care este modul cel mai sanatos daca nu cel tradizional,”ca la mama „? Din intimplare am descoperit blog-ul dvs. Pot sa spun ca am posibilitatea sa caut retete in blog.uri in trei limbi diverse (nu vreau sa demonstrez cat sunt eu de inteligenta sau cultivata) dar intotdeauna cand vreau o reteta speciala stiu ca o gasesc aici. Pentru mine, bucatareasa fara pretentii, blog.ul dvs., Laura e un punct de referinza.
    E mereu o placere sa citesc noutatile publicate, nu doar retetele. Totul e realizat cu profesionalism, bun simt si acea doza de umor piscator care o merita persoanele ,care din pacate in loc sa faca ceva pozitiv, constructiv pot doar sa critice munca altora. Doresc „La multi ani!”. blog-ului, si cat mai multe retete.
    Mihaela

  13. catalina glodeanu-carata spune:

    la multi ani urez si eu. as vrea cat mai multe concursuri dar nu foarte grele dar nici usoare. nu cu postari de foto ale prajituri facute… va multumesc

  14. Diana spune:

    La multi ani draga Laura!
    Si pentru mine esti un model de ambitie si talent si nu rare sunt ocaziile in care am apelat la retetele tale pentru ca eram sigura ca vor iesi bine. M-am bucurat mult de toate schimbarile de pe aici si de faptul ca reprezinti atat de frumos si cu pasiune comunitatea bloggerilor culinari.
    Si ca o paranteza, vreau sa spun ca mi se par foarte inspirate ambele nume ale blogului, poate acesta al doilea e mai usor de tinut minte dar si primul era inedit. Eu inca mai caut pe google, din obisnuinta, cine stie ce reteta cu alaturarea „cuina banateana” la fel cum zice si cititoarea ta de mai sus. :) stii cum e, nemultumiti vor fi oricand si ai fi avut comentarii negative indiferent de numele blogului. Tu sa fii sanatoasa si sa ne incanti in continuare cu talentul tau. ;)
    Te imbratisez cu drag!

  15. Isabela spune:

    La cat mai multi ani Laura! Te pup!

  16. Pusca Loredana spune:

    Am vazut odata la paprika tv o emisiune in care gateati dumneavoastra. Va spun sincer ca am inregistrat emisiunea doar pentru ca imi sunteti foarte draga, pentru ca retetele alea erau atat de interesante insa eu nu as putea spre exemplu sa intind foaia de aluat atat de subtire fara sa se rupa.Va urmaresc cu drag de cativa ani,de cand v-am descoperit.Daca v-ati deschide un restaurant as veni pana acolo doar ca sa mananc ce gatiti.La multi ani si la cat mai multe retete!

  17. Atunci cand faci lucruri cu dragoste nu ai cum sa nu le lasi sa creasca frumos. Felicitari pentru munca si pasiunea ta!

  18. Georgeta Ionescu spune:

    La cat mai multi ani cu aceste retete minunate! Am descoperit blogul tau anul trecut cand stateam aproape nonstop cu tableta in brate, fiind singurul meu refugiu dupa decesul timpuriu si fulgerator al sotului meu care mi-a schimbat totul optica despre viata. Un singur lucru mi-a ramas, acela de a ma relaxa gatind pentru cei dragi mie. Am gasit pe blogul tau si am incercat multe retete de aici. Gateam si plangeam si inca fac asta. Sotului meu ii placea teribil sa manance o mancare gustoasa si aspectoasa. La inceputul casniciei noastre, in urma cu 34 de ani, eu eram un copil plecat de la mama, unde nu intrasem in bucatarie prea mult. Datorita incurajarilor lui am inceput sa iubesc gatitul si sa doresc o clipa ce relaxare in care sa scap de toate problemele si sa gandesc doar retetele pe care le faceam si le mai adaptam, mai puneam cate ceva din mine. Iti multumesc penfru blogul tau care ma inspira si care imi alimenteaza aceasta oaza de relaxare.

  19. Laura spune:

    La Multi Anisori Laura! Palmaresul tau este grozav, felicitari pentru realizarile multiple! Te urmaresc cu drag mereu si mai ales cand mi-e tare dor de casa! Succes in continuarea!

  20. La mulți ani înainte și la cât mai multe rețete delicioase , cu siguranță ești o inspirație atât pentru mine cât și pentru alte gospodine !

  21. Nico spune:

    La multi ani frumosi si de calitate!!
    Sunt absolut convinsa ca multora dintre noi ai reusit cu harul tau sa ne dai savoare zilelor!
    Tie si celor dragi sufletului tau, sa va dea Dumnezeu numai bine si spor in toate!!

  22. Diana Rajos Nicolin spune:

    La multi, multi ani si multe felicitari :) La capitolul bilant: tot de 7 ani te urmaresc cu drag (eram gravida cu cel mic)… cuina, retete ca la mama, Laura. Prima reteta pe care am vazut-o la tine a fost a covrigilor sarbesti…apoi incet incet cred ca ti-am invatat tot blogul pe dinafara…stiam (inca pe formatul vechi) ce reteta unde o gasesc. Aveam si eu idei o gramada si o biblioteca intreaga de carti de bucate, dar asteptam fiecare reteta de-a ta cu nerabdare. Imi cadea bine sa o citesc. Pur si simplu. Apoi odata cu cornurile branzoase a inceput sa te cunoasca si familia… Intre timp avem si noi blogul nostru, dar astept la fel de mult sa iti citesc in continuare retetele. Ne esti draga.

  23. Livia spune:

    Cat de frumos ai scris! <3 La multi ani frumosi ca sufletul tau sa fie si pentru blog!

  24. Alexandra spune:

    Sper ca nu o sa ma mai treaca inca 7 ani pana cand o sa mai faci si alte bilanturi, si chiar daca o sa treaca tot atata… noi tot aici o sa fim sa te citim. Pentru ca in decursul anilor am ajuns sa cunoastem un OM minunat, cu principii demne de urmat. Pentru asta te apreciez cel mai mult, pentru faptul ca ne EDUCI! Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, ca de celelalte ai tu grija :)

    • Îți mulțumesc frumos, Alexandra. :) Nu știu dacă o să mai fac prea curând bilanțuri :)). Cu siguranță o să mai scriu și altceva în afară de rețete. :) Îți mulțumec pentru că-mi ești alături.

  25. Iuliana spune:

    Ce bilant frumos! La multi ani blogului tau, Laura, iar tie felicitari pentru tot ce ai realizat aici si multumiri pentru exemplul de conduita pe care il dai in blogosfera culinara.

  26. La multi ani si mul succes in continuare pe toate planurile! Cred ca noi cei care suntem bloogeri te intelegem, in sensul ca lucrezi cu oamenii si fiecare are mentalitatea lui, un lucru e sigur : nu poti multumi la toata lumea si vor exista tot timpul acele persoane invidioase , care gandesc cam asa: de ce sa ii mearga bine? Uite ca sio cumparat un robot nou sau o camera de fotografiat, a facut o scoala profesionista….etc.
    Oamenii buni va rog, invidia e un pacat si Dumnezeu uraste asta!
    Laura eu te inteleg foarte bine pt ca si eu am un blog, dar nu am timp sa scriu pt ca am trecut la practica am facut si eu curs profesionist dar la dulciuri si deci,acum lucrez pentru mine dar in restul de timp liber.
    Nu stiu daca iti doresti ( eu imi doresc) sa te ajute Dumnezeu sa iti deschizi propriul spatiu? te pup si te stimez

  27. Tudorita Viziteu spune:

    La multi ani , sa ne bucurati si de-acum inainte cu retete la fel de delicioase. Sunteti un OM in adevaratul sens al cuvantului. Ma bucur ca am avut ocazia de- a va cunoaste, chiar si virtual..

  28. mariapopescu spune:

    La multi multi ani, cu sanatate, multe impliniri si realizari in tot ce va propuneti. Va urmaresc de pe vremea cuinei…din umbra cum s-ar zice (fara sa ma inscriu, sa comentez) sunt gospodina si stiu cata munca ati depus ca sa ajungeti aici… la 7 ani, imi place atat de mult blog-ul dv. si ceea ce faceti, incat va voi ,,sta in coasta”,va voi fi cel mai ,,aprig critic”, nu pentru ca as fi invidioasa, ca ar fi un moft sau o ambitie doar din simplul motiv; SA VA TIN PE VAL. MERITATI SA FITI ACOLO…SUS CAT MAI SUS….PE VAL. Cat despre carcotasi……lasati-i cu veninul lor!

  29. Dia spune:

    la multi ani! am citit fiecare cuvintel din acest articol cu mare emotie, mai ales ca eu te-am urmarit „din umbra” inca de acum muuulti ani, cand erai chiar la incputuri. Te-am admirat enorm inca de pe atunci, iar acum sunt foarte fericita ca am avut ocazia sa te cunosc personal si sa confirm ca esti un om deosebit! In ceea ce priveste comentariile primite de tine pe blog, taaare le recunosc si eu pe cele legate de cuvantul „mama” ..si nu la modul pozitiv. dar, la fel ca tine, am invatat si eu, tot cu greu, sa nu le mai iau in seama. Mult succes in realizarea tuturor dorintelor tale!

    • Dia, așa-i? :)) Cred că majoritatea bloggerilor au o senzație de deja vu. Măi, teoretic nu ar trebui să ne atingă, practic e mult mai dificil, eu mă simt implicată cu trup și suflet în blogul ăsta și de aceea încă mă ating lucrurile astea. Dar noi să fim sănătoși! Mult succes și ție, îți mulțumesc. :)

  30. Georgeta Spaciu spune:

    Va felicit și ma bucur sincer pentru ca ați reușit sa faceți din pasiunea dvs. un blog de referință pentru mulți. Și eu, atunci când vreau sa caut o rețetă, caut direct blogul dvs. Mai mult, am observat și la alți tineri, care dețin sau nu un blog, sau pagina de Facebook ca va au în lista de prieteni. Vă doresc să aveți spor în continuare și multă satisfacție! Vă îmbrățișez.

    • Îți mulțumesc foarte mult, Georgeta dragă. :) Nu suntem fizic foarte aproape, dar mă bucur mult să aflu că suntem în contact prin intermediul blogului, uite un bun motiv să scriu mai depare :).

  31. Lili Gelep spune:

    La multi ani si sa stii ca mie mi-a placut foarte mult cuina banateana ,se plia mai bine pe pesonaliatea ta speciala.
    Ai fost prezenta ,prin retetele tale care le-am copiat,la toate sarbatorile familiei mele,cu reusite si uneori nu dar am mers mai departe pana am reusit ca in pozele tale!

  32. Adelicii spune:

    La modul în care se schimbă tehnologia, 7 ani în blogging echivalează cu o viață de om. Comentarii vor fi tot timpul, și de bune și de rele. Nu sunt însă atât de importante pe cât e senzația pe care ți-o dă lucrul bine făcut. Și sunt sigură că o cunoști foarte bine după atâta timp petrecut în bucătărie. Felicitări, la mulți ani și spor cu inspirație (și pt tine și pentru noi) în continuare.

  33. MariaG spune:

    La multi ani!nu mi-am inchipuit atitea rautati din partea oamenilor mai ales ca nu te obliga nimeni sa citesti!?mie mi-a placut f mult si am incercat si am facut multe retete de la tine.succes in continuare

  34. La multi ani! Invartindu-ma in mediul gastronomic de vreo 19 ani incoace si avand sansa de a cunoaste toate categoriile de oameni care activeaza in acest domeniu, de la profesionisti cu diploma la amatori pasionati si fara diploma, n-am intalnit persoana mai echilibrata, mai organizata, mai cumpatata, mai altruista si mai bogata sufleteste ca Laura Laurentiu! Si nu ne-am vazut fata in fata decat de doua ori, si atunci destul de fugitiv! Poate ca sunt multi cei care vorbesc pe langa sau pentru care singura preocupare este chibitatul de pe marginea terenului, dar pot spune ca bloggul tau este printre putinele blogguri pe care le vizitez cu regularitate si pe care il si recomand cu staruinta mai tinerelor mele cunostinte, fete sau baieti, care doresc sa gateasca ceva pentru ei sau pentru cei dragi! Asta nu inseamna ca celelalte blogguri culinare pe care le citesc sunt mai putin valoroase, pentru ca munca aceasta de blogger culinar nu-i una simpla, dar poate ca aerul tau de „mama banateana” m-a convins mai mult! Laura, esti un om special, implicat social si activ, bun si generos si fara nici o exagerare – un model – pentru toti! Pentru profesionalismul tau dar mai ales pentru calitatile tale morale, pentru bloggul tau minunat, inca 7 ani frumosi, si inca-atatia peste ei … La multi ani!

    • Gabriela dragă, cred că știi cât de mult țin la aprecierea ta, mă onorează foarte mult. Îți mulțumesc din suflet, sunt așa de emoționată să aflu că blogul meu e unul din cele citite și mai ales recomandate de tine! Nu există o confirmare mai bună a lucrului bine făcut. Sper să nu te dezamăgesc și să îmi fii aproape și în alte proiecte, așa cum ai făcut-o deja.

  35. Claudia spune:

    La multi ani!
    Sa ne incanti cu retetele si povestile tale inca multi ani de acum inainte, Laura, pentru ca esti un exemplu de ”frumos” si ”se poate” pentru multi dintre noi!

  36. Mihály Judit spune:

    La multi ani, Doamna Laura! Vă urmăresc de ani buni, şi am învăţat multe de la Dvs. Multă sănătate şi multe satisfacţii vă doresc în următorii mulţi de blogger culinar! Cu drag, Mihály Judit.

  37. papabundetot spune:

    Am citit cu atentie si pe nerasuflate articolul tau Laura draga, iti doresc multi ani inainte cu blogul tau, ani frumosi si gustosi la fel ca cei 7 deja traiti! La multi ani!!!!

  38. Ile spune:

    Felicitări pentru toată munca ta și pentru cât de mult și de frumos ai crescut! Sănătate îți doresc pentru a duce pasiunea asta mai departe și pentru a-ți realiza visele cele mai frumoase. La mulți ani!

PUBLICITATE
PUBLICITATE
PUBLICITATE
CLOSE
CLOSE