M-am născut sub semnul scorpionului in Timisoara. Incă din copilărie mi-am descoperit plăcerea de a cânta folclorul nostru bănătean, astfel am activat in Ansamblul de Copii al Casei pionierilor (in prezent Palatul Copiilor), poate si datorită faptului că in casa bunicilor mei se ascultau in fiecare zi vechile "plăci" de vinil ale marilor interpreti Achim Nica, Dumitru Sopon, Ana Munteanu, Dumitru Chepetan, Ana Pacatius, Raveca Sandulescu, Petre Cristoreanu , Ana Munteanu s.a.
De orasul in care m-am nascut s-a legat toată existenta mea, si cred ca am fost influentată intr-o mare masura, in formarea mea ca om, de acest oras in care coexistă oameni apartinând mai multor etnii pe care ii leagă o singură mândrie: aceea de a fi bănăteni. In Timisoara a fost casa mea intotdeauna, aici am urmat scoala si am invătat să cânt si sa joc. Cred in "bănătenism" ca intr-o stare de spirit, o calitate umană ce mă face să mă simt specială.
De formarea mea ca artist s-au ocupat, pe rând: dl. Gheorghe Galetin, primul meu profesor de cântec, la Palatul Pionierilor, mai apoi urmat de dl. profesor doctor Ovidiu Papană si doamna profesoară Lucia Mihăescu, la Scoala Populară de artă Timisoara. Am activat, pe rând, in ansamblurile: Hora Timisului, Bănăteana, Doina Timisului, iar in perioada când am devenit artist profesionist am avut si continuu să am colaborări cu ansamblurile Timisul si Banatul din Timisoara.
In perioada copilăriei si adolescentei am participat la toate editiile Festivalului National "Cântarea Romaniei", in concursul destinat solistilor vocali, si am obtinut mai multe premii I.
Desigur, zona folclorică pe care o reprezint cu predilectie este Banatul. Melodiile mele sunt specifice mai ales Banatului de Munte, care a câstigat, in anii din urmă, prin dinamismul melosului si al dansurilor, in fata melosului mai asezat din Banatul de Câmpie, căruia îi apartin, geografic, prin nastere. Timisoara este, însă, o "capitală" a tuturor bănătenilor, de aceea eu consider că abordez cu legitimitate melodiile specifice Banatului Montan. In sufletul meu consider că datorez un efort artistic si sub-zonei din care provin, astfel, pe un viitor album planificat intentionez să abordez melodii specifice Banatului de Câmpie.
Cred că ceea ce imi defineste cel mai bine cântecele din repertoriu este faptul că sunt creatii proprii, atât melodia cât si versurile. Sunt cântece din suflet, in interpretarea chiar a celui care le-a izvodit, si cred că acesta este principalul igredient al succesului de care se bucură cântecele mele. Ele sunt create pentru lume si lumea le-a primit ca atare. Pentru mine e un imens sentiment de implinire faptul că imi aud melodiile fredonate de atâtia oameni, că iubitorii de folclor le doresc in emisiunile de televiziune sau radiofonice, sau că, la concerte, văd cum oamenii stiu versurile cântecelor si se bucură de ele.
"Folclorul autentic" este faptul artistic pe care niste oameni inzestrati cu har l-au creat odinioară. "Autencitatea" este data de faptul că aceste creatii au girul anilor care au trecut peste ele. In spiritul acestor cântări de odinioară interpretii de azi creează, la randul lor. Creeatiile contemporane vor fi supuse si ele trecerii timpului, iar ceea ce va rămâne peste ani isi va dovedi valoarea. Astăzi cităm cu sfintenie cântecele marilor muzicanti dispăruti: "Argeleana lu' Lută Iovită", "De doi al lui Efta Botoca", "Doina lui Motoia Craiu" s.a. Este genul de recunoastere la care aspiră si creatorii de folclor muzical ai zilelor noastre. Eu consider fiecare "bucată folclorică" o "poezie cu formă fixă", unică, prin prospetimea ei, dar parte a unui intreg, prin rigorile de stil, grai si bun simt tematic cărora este obligat să se supună autorul. Acestor rigori supun si eu creatiile mele si sper că timpul o va demonstra.
Laura Laurentiu @ 2006. Toate drepturile rezervate.
Site realizat de PWD [maran emil]
